„Isus … S-a atins de el” (Marcu 1:41)

     „Era lovită și zgâriată iar adjudecătorul licitaţiei s-a gândit dacă merită să-și piardă timpul cu această vioară veche, așa că a ridicat-o în sus cu un zâmbet: „Cât se oferă pe această vioară? Cine începe licitația? O liră, o liră, cine oferă două? Două lire și cine oferă trei? Trei lire odată, trei lire de două ori, se vinde cu trei lire”, când dintr-o dată din spatele sălii, un om cu părul cărunt a venit în față și a luat arcușul. Apoi, suflând praful de pe vioara cea veche și întinzând corzile, a cântat o melodie pătrunzătoare și dulce, la fel de dulce precum melodia îngerilor. Muzica s-a oprit, iar adjudecătorul, cu o voce slabă și gravă a spus: „Cât se oferă pe această vioară veche?” și a ridicat-o împreună cu arcușul. „O mie de lire și cine oferă două mii? Două mii și cine oferă trei? Trei mii odată, trei mii de două ori și s-a vândut” a spus el. Oamenii au aplaudat, dar unii dintre ei au spus: „Nu prea înțelegem. Ce i-a schimbat valoarea?” Apoi a sosit răspunsul: „Atingerea mâinii unui maestru”. Și mulți oameni cu viața distrusă, zdrobită și murdărită de păcat sunt vânduți ieftin la licitație unei mulțimi necugetate, mult asemănătoare viorii celei vechi. O supă, un pahar de vin, un joc și auzi: odată, de două ori, se vinde și aproape s-a vândut. Dar vine Maestrul, iar mulțimea necugetată nu prea poate să înțeleagă valoarea sufletului și schimbarea ce are loc prin atingerea mâinii Maestrului”.