_{„Veți auzi de războaie și vești de războaie…” (Matei 24:6-8)}

        _{Sunt cuvintele Domnului Isus: „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor”. Oamenilor care au trecut și-au suferit prin experiențele celor două războaie mondiale nu le este greu deloc să înțeleagă ce presupune cuvântul „război”. Dar de mai bine de șaizeci de ani, copiii și nepoții lor au parte de un concept limitat și teoretic a ceea ce a însemnat sau înseamnă conflict. Pentru ei, războaiele se desfășoară îndeobște în alte regiuni și țări, de regulă îndepărtate, și aproape niciodată în locurile lor natale. Apoi a venit 11 septembrie (2001) și americanii au început să înțeleagă cuvintele: „oamenii îşi vor da sufletul de groază” (Luca 21:26). Unele date calendaristice vor rămâne mereu în amintirea noastră – precum ziua în care a fost asasinat președintele Kennedy, sau cea în care trei mii de oameni au pierit la prăbușirea turnurilor gemene de la World Trade Center. Astăzi, prevalează politic concepția că dacă ne luptăm pentru combaterea terorismului „din alte părți”, nu vom fi nevoiți să ne luptăm împotriva lui ”aici acasă”. Nu te lăsa însă înșelat! Granițele vor avea întotdeauna nevoie de puncte de control. Corespondenții de război vor avea mereu o pâine și locuri de muncă. Lumea nu va cunoaște niciodată pacea de durată de partea aceasta a cerului. Domnul Isus a spus: „Toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor”. Nu te descuraja însă! Dumnezeu încă șade pe tron. Planul Său încă se duce la îndeplinire. Chinurile de moarte ale vechii rânduieli în care trăim sunt „durerile facerii” unei noi și glorioase orânduiri: revenirea lui Hristos și instaurarea Împărăției Sale. Un vechi motto al Companiei de asigurări Prudential spune: „Ia-ți o parte din stâncă”. Când te încrezi însă în Domnul Isus în ceea ce privește siguranța ta, ai parte de toată Stânca!}

_{„Care va fi semnul venirii Tale…?” (Matei 24:3)}

     _{Când ucenicii L-au întrebat pe Domnul Isus: „Care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” (Matei 24:3), El le-a răspuns că lucrurile vor merge din rău în mai rău. Apoi, Mântuitorul a adăugat următoarele cuvinte: „Vedeţi să nu vă înspăimântaţi!” (v. 6) Cuvântul „înspăimântat” e un cuvânt pe care l-a folosit Isus numai în această împrejurare; el înseamnă „a urla, a striga tare”. În esență, El a spus următoarele: „Nu vă pierdeți cu firea când vor avea loc nenorociri”. Azi și în următoarele zile ne vom uita la câteva dintre semnele despre care Domnul Isus a spus că vor anunța a doua Sa venire. Un prim asemenea semn este: Înșelătoria spirituală. „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.” (v. 4-5) Să observăm că, dacă mulți vor fi înșelați, la fel vor fi și mulți înșelători. Domnul Isus a spus totodată că ei vor veni „în Numele Meu”, dându-se drept lucrători ai lui Dumnezeu și pretinzând statut special și spiritualitate superioară. Ei se vor lăuda că dețin informații certe de la cei inițiați, și își vor împodobi învățăturile cu exprimări precum: „Domnul a vorbit” sau ”Dumnezeu mi-a spus”, implicând faptul că ei au acces la informații la care oamenii de rând ca tine nu au acces. Nu te lăsa amăgit! Domnul Isus ne-a mai avertizat: „Se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni… să înşele… chiar şi pe cei aleşi.” (Matei 24:24) Mulțimi de oameni și minuni – când le vei vedea, fii cu băgare de seamă! Diavolul le poate falsifica pe ambele. Fii sârguincios în cunoașterea și recunoașterea învățăturii biblice. Concentrează-te asupra întrebărilor gen: „Această persoană îi direcționează pe ascultători spre Isus?” Pe cupola lumii există loc doar pentru un singur nume, mai presus de orice nume – și acesta este: Isus Hristos!}

_{„În El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” (Faptele Apostolilor 17:28)}

     _{Iată o maximă care s-a adeverit odată cu trecerea timpului: „În inima ta este un gol de forma lui Dumnezeu pe care numai El îl poate umple”. În cartea sa: „Through the Valley of the Kwai: From Death-Camp Despair to Spiritual Triumph” (Prin Valea Kwai: de la disperarea din lagărul morții la triumf spiritual), Ernest Gordon scrie despre soldații americani luați prizonieri, torturați și înfometați de japonezi în Peninsula Malay în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Drept consecință, ei au început să se comporte ca animalele, zgâriindu-se, luptându-se și furând hrană. În efortul lor de a readuce lucrurile la normal, grupul s-a hotărât să citească Noul Testament. În timp ce Gordon li-l citea, ei l-au primit pe Hristos și această comunitate de sălbatici a fost transformată într-o comunitate a dragostei. Iar acest lucru a fost posibil deoarece Dumnezeu trăiește în Isus și Isus dorește să locuiască în inimile celor care se încred în El. Domnul Isus oferă bucurie, pace, o viață transformată și siguranța vieții veșnice tuturor acelora care își pun încrederea în El. Așadar, tu cu ce încerci să umpli golul din viața ta? Cu posesiuni materiale? Cu substanțe care să te binedispună? Cu relații intime? Cu succesul în carieră? Cu goana după dezvoltare intelectuală? Cu distracții? Ai putea foarte bine să renunți la toate acestea acum, pentru că ele nu vor funcționa! Apostolul Pavel a explicat lucrul acesta filozofilor din Atena în felul următor: „Dumnezeu… a făcut lumea şi tot ce este în ea… El… dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. El a făcut ca toţi oamenii… să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa…” (v. 24-28). Versurile unei cântări spun așa: „Numai Hristos ne poate împlini/Și al Său Nume ne poate ferici./În Tine, Isuse, am găsit iubire,/viață și veșnică fericire”.}

_{„…Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3)}

     _{Teama este o componentă firească a vieții. Chiar și oamenii cei mai tari și mai încrezători pe care îi cunoști au parte de ea. Diferența e că aceștia refuză să se lase conduși de teamă, știind că atunci când ea este scăpată de sub control, te poate paraliza. Biblia spune: „Frica are cu ea pedeapsa” (1 Ioan 4:18). Cercetătorii de la Universitatea Yale au descoperit că pacienții care presupuneau că vor experimenta șocul electric aveau un grad de anxietate similar cu al celor care trecuseră efectiv prin așa ceva. Cercetătoarea Elizabeth Phelps scrie: „O mare parte din fricile și anxietățile noastre sunt dobândite prin intermediul comunicării. Dacă ți se spune să-ți fie frică de câini, atunci creierul reacționează ca și cum efectiv ți-ar fi frică!” Cu alte cuvinte, creierul nostru nu face diferența între amenințările reale și cele imaginare. Lucrul acesta este foarte util pentru a explica de ce Institutul Național de Sănătate Mintală a relatat că aproape douăzeci de milioane de americani suferă de afecțiuni care au la bază anxietatea. O persoană care trăiește în condiții de absolută siguranță, dar căreia îi este teamă că va fi jefuită, suferă la fel de mult ca aceea care trăiește într-un context cu risc ridicat de a fi jefuită. Deoarece creierul nostru nu face deosebirea între emoțiile reale și cele închipuite, frica ne poate domina viețile, iar acest lucru este la fel de devastator precum rănile fizice. Psiholog Marilyn Barrick afirmă: „În cea mai mare parte, teama este nimic altceva decât o iluzie. Când o împărtășești cuiva, ea are tendința să dispară.” Așa că, împărtășește fricile tale cu Dumnezeu și privește cum încep să dispară. Biblia spune: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine”.}

_{„Scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre…” (Marcu 6:11)}

     _{Iată un sfat înțelept pe care Domnul Isus îl dă ucenicilor Săi. Când cineva te respinge sau nu dorește să te asculte, „scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei”. Când experimentezi respingerea, ai de ales între două lucruri: să lași ca încrederea și stima de sine să aibă de suferit, sau „să-ți scuturi praful de sub picioare” și să mergi mai departe. Domnul Isus nu vorbea despre mințile sincere care nu înțeleg, ci despre cele mândre care resping adevărul. Isus spunea de fapt: „Nu-i lăsa să-ți rupă ritmul și să te împiedice să împlinești ceea ce trebuie și ai de făcut!” Când Pavel a naufragiat pe insula Malta, el a fost mușcat de o năpârcă în timp ce strângea lemne. Numaidecât localnicii au spus unii către alții: „Omul acesta este un ucigaş, căci „Dreptatea” nu vrea să-l lase să trăiască.” (Faptele Apostolilor 28:4) Cum a reacționat Pavel? „A scuturat năpârca în foc, şi n-a simţit niciun rău” (v. 5). Iar localnicii? „Și-au schimbat părerea, şi ziceau că este un zeu” (v. 6). Extraordinar! Părerea oamenilor este schimbătoare ca vremea! Așa că, nu lăsa ca laudele lor să te umfle de mândrie, sau ca dezaprobarea lor să te doboare… Voia lui Dumnezeu este să-i ajuți pe alții. Dacă îți solicită, sau acceptă ajutorul, oferă-li-l! Dacă nu, du-te acolo unde ești acceptat și apreciat. Domnul Isus a spus: „…cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte” (Ioan 13:20). Analizând lucrurile corect, vedem că oamenii nu te resping pe tine, ci pe Acela care te-a trimis. Când știi lucrul acesta, ai încredere și pace în suflet.}

_{„Dragostea să fie fără prefăcătorie.” (Romani 12:9)}

     _{Când e vorba să-i slujești pe alții, încearcă să trăiești aceste trei principii: 1) Slujește sincer! „Dragostea să fie fără prefăcătorie”. Dumnezeu îți cunoaște inima, așa că fii sincer cu tine însuți referitor la adevăratele motive pentru care slujești și te jertfești pentru alții. Dacă ai nevoie de ajutor în această privință, întoarce-te la acest verset: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri… judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4:12) 2) Slujește în tăcere! „Când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa… ca să fii slăvit de oameni.” (Matei 6:2). Să remarcăm cuvintele: „nu suna cu trâmbița”. Când oamenii apreciază bunătatea ta sau nu reușesc să aprecieze ceea ce faci pentru ei, nu-ți atribui singur merite. Caută-ți răsplata la Dumnezeu, nu la oameni, altfel vei fi dezamăgit. „Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor… aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru…” (Psalmul 123:2) 3) Slujește selectiv! Tu nu ești chemat să te duci peste tot, să împlinești toate nevoile și să-i ajuți pe toți oamenii. Dumnezeu l-a oprit de două ori pe Pavel să plece în Asia și să predice Evanghelia. Dar iată ce s-a întâmplat mai târziu: „Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia, şi ajută-ne!”… am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.” (Faptele Apostolilor 16:9-10) De ce e important să știm lucrul acesta? Pentru că atunci când te călăuzește Dumnezeu, El îngrijește de tine!}

_{„Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor…” (Isaia 41:10)}

     _{Participăm frenetic la seminarii și la conferințe pentru a căuta un remediu cât mai puțin dureros prin care viețile noastre să fie influențate și schimbate. Ținem cure de slăbire. Mergem la centre de sănătate, și entuziasmul ne ține cam două săptămâni. Apoi reintrăm pe același vechi făgaș. Nu ne schimbăm! Citim cărți despre cum să ne ajutăm singuri, dar problema acestor cărți este că ele ne spun ce să facem, însă nu ne dau și puterea de-a o face. Ni se spun lucruri precum: „Scapă de toate vechile tale obiceiuri. Fii pozitiv, nu negativist!” Dar cum? De unde putem lua puterea de a ne schimba? Cuvântul „putere” apare de cincizeci și șapte de ori în Noul Testament. El este folosit pentru a descrie cel mai puternic eveniment care a avut loc vreodată: învierea Domnului Isus din morți. Acea putere a învierii Lui îți stă la dispoziție pentru a-ți schimba și ție existența. Cel mai important lucru în viață este să-L cunoști pe Hristos și să experimentezi puterea învierii Lui. Și rabinul Saul, devenit apostolul Pavel, avea același scop: „să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui” (Filipeni 3:10). El scrie și despre: „…nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi…” (Efeseni 1:19-20). Cuvântul grecesc pentru putere, este „dunamis” și se poate traduce în două moduri: 1) „Dinamită”, care reprezintă o forță explozivă sau 2) „Dinam”, care face trimitere la un flux constant de putere. În Hristos le avem pe amândouă. Prin El, putem zdrobi lanțurile care ne leagă, limitele care ne îngrădesc și putem umbla victorioși prin puterea Sa.}

_{„Noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8:37)}

     _{Toți oamenii au probleme. Singurele persoane care nu au probleme se află în cimitire. Adevărata problemă este: Cum să facem față problemelor? Deseori încercăm să le rezolvăm prin propriile noastre puteri. Cum îți dai seama că faci așa? Când ești obosit tot timpul! Ești ca acel om care a spus: „Am obosit să fiu obosit!” Sau ca persoana care zicea: „Exact în clipa în care reușesc să pun lucrurile cap la cap, cineva le mișcă”. Noi spunem lucruri precum: „Sunt bine, date fiind împrejurările…” Dar ce faci în acele împrejurări? Cineva a spus că împrejurările sunt ca o saltea; dacă te așezi pe ea, te odihnești bine, dar dacă ești sub ea, te sufoci! Care este răspunsul? Nu te mai concentra asupra problemei și îndreaptă-ți atenția spre promisiunile lui Dumnezeu. Iată una dintre ele: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea?” (Romani 8.35)… pentru ca în vers. 37 Pavel să conchidă: „…în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit”. Cuvântul „biruitor” înseamnă „cel care învinge și deține controlul”. Apostolul Pavel afirmă că suntem „mai mult decât biruitori” (Romani 8:37). A fi un biruitor înseamnă a duce o luptă și a o câștiga. A fi mai mult decât biruitor înseamnă a câștiga lupta fără să fii nevoit să lupți – Domnul Isus Se luptă în locul tău! El o face în tine și prin tine, și asta te face să fii „mai mult decât biruitor”!}

_{„Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit…” (Iacov 3:2)}

     _{Când ești supărat, vei fi tentat să „răvășești rufele murdare ale altora”. Dar a încerca să pari bun în detrimentul altcuiva poate aduce consecințe dureroase. Un autor creștin remarca: „Acel sentiment îndreptățit se transformă în rușine, mai repede decât ai putea tu pleca, închide telefonul sau apăsa tasta „trimitere”. Nu reușesc să subliniez îndeajuns de mult cât de crucial este să-ți poți controla limba. Mi-aș dori ca cineva să mă avertizeze să nu mai vorbesc, ci să încep mai bine să mă rog!” O femeie pe nume Michelle și-a învățat lecția pe propria-i piele. Ea lua prânzul cu o colegă de serviciu la un restaurant și cele două s-au dus la toaletă. În timp ce-și aranjau părul, au început să discute despre colegii de la serviciu care le enervau. Michelle s-a lansat numaidecât într-o critică răutăcioasă la adresa lui Beth, o colegă ce habar nu avea câte bătăi de cap provoca echipei. Pe când Michelle se lansa în detalii și mai specifice, s-a deschis o ușă și din toaletă a apărut… Beth, plânsă și supărată. Într-o fracțiune de secundă, ceea ce părea o refulare, s-a transformat într-o situație jenantă. Beth a plecat de-acolo plângând, iar Michelle n-a mai avut cum să-și retragă cuvintele pe care le-a spus. Beth nu s-a mai întors niciodată la locul de muncă, și a doua zi și-a dat demisia. În timp ce colegii se bucurau în văzul tuturor pentru ceea ce ei considerau a fi o veste bună, Michelle era nefericită. A încercat să-i telefoneze lui Beth și i-a scris chiar și o scrisoare în care își cerea iertare, dar nu a existat nici un răspuns. Dar cel mai mare rău a fost că Michelle era creștină, pe când Beth nu manifesta niciun interes în așa ceva. Ce zici de asta? Deci: poartă-te cu ceilalți așa cum ți-ar plăcea să se poarte și ei cu tine (Matei 7:12).}

_{„Pune mâna la gură…” (Proverbe 30:32)}

     _{Limba se află la numai câțiva centimetri de creier, însă felul în care unii dintre noi trăncănesc ne face să ne gândim că în cazul lor distanța pare să se măsoare în kilometri! Apostolul Iacov ne avertizează: „Limba… întinează tot trupul” (Iacov 3:5-6). Autoarea Ramona Cramer Tucker scrie: „Recunosc că sunt guralivă! Nu sunt de-acord cu divulgarea secretelor, dar nu știu cum se face că gura mi-o ia-nainte, depășind creierul. Dumnezeu adoptă o poziție clară față de bârfă. El știe că gura slobodă poate distruge reputația cuiva, poate strecura neîncrederea într-o relație, poate încuraja bârfitorul să înflorească relatarea și să-l facă să păcătuiască, fiind ispitit să mintă atunci când este confruntat. Mie îmi place să răspândesc vești, să fiu „la curent”… și pentru că sunt informată în felul acesta, îmi vine ușor să răspândesc bârfa sub pretextul că sunt bine intenționată, chiar prefațându-mi vestea printr-un „aș vrea să te rogi pentru”. Însă numai pentru că sunt bine intenționată, nu înseamnă că este un lucru potrivit”. Cel mai obișnuit motiv pentru care vrem ca altul/celălalt să pară rău – este că dorim ca noi să părem buni! Suntem asemenea fariseului cel mândru de la Templu care a stătea singur deoparte în picioare și se ruga: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni…” (Luca 18:11) În finalul cărții Proverbele (30:32), Agur scrie: „Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie, şi dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură…” Una e să ai gânduri rele – și alta e să le și dai glas. O zicătoare spune: „Nu poți opri păsările să zboare pe deasupra capului tău, dar le poți opri să-și facă acolo cuibul!” Așadar, fă-ți un bine – ție, dar și celorlalți: pune-ți mintea la contribuție, înainte de a deschide gura!}