_{„Faceţi toate lucrurile fără cârtiri…” (Filipeni 2:14)}

     _{O doamnă care lucra la poștă a fost abordată de un client cu următoarea rugăminte: „Nu știu să scriu. Ați putea să completați această vedere pentru mine?” După ce a scris adresa și un scurt mesaj, funcționara l-a întrebat: „Ați mai dori și altceva să fac pentru dumneavoastră, domnule?” Omul s-a gândit o clipă și a spus: „Da, vă rog să adăugați un P.S. și să scrieți: „Scuză-mi, te rog, scrisul neîngrijit”. Asta da mulțumire! Biblia spune: „Faceţi toate lucrurile fără cârtiri”, fiindcă în caz contrar, vei ajunge: 1) Să te rănești singur. Cârtirea duce la mânie și la depresie. Or, pentru că te iubește, Dumnezeu nu vrea să te rănești singur! 2) Să-L rănești pe Dumnezeu. Cârtirea pune la îndoială grija lui Dumnezeu, caracterul și competența Sa. În realitate, ceea ce spui tu sună așa: „Doamne, ai avut ocazia să-mi îndeplinești cererile și ai ales să n-o faci!” 3) Să-i rănești pe alții. Vorbele tale îi afectează pe cei din jurul tău și nimănui nu-i place să petreacă timp cu un membru din brigada descurajatorilor. Cârtirea îți satisface temporar firea egoistă, dar nu schimbă nimic. Când te plângi, îți justifici suferința fără să câștigi nimic. Dar iată vestea bună: Biblia spune (Numeri 11:1): „Poporul a cârtit în gura mare… zicând că-i merge rău”. Poate că n-ai fost un cârcotaș de la început, ci te-ai molipsit pe parcurs – prin harul lui Dumnezeu poți deveni o persoană mulțumitoare! Odată ce îți recunoști obiceiul de a bombăni și de a căuta vinovatul, vei avea posibilitatea să ți-l schimbi, înlocuindu-l cu altul mai bun. Un obicei prost e ca un pat moale: e ușor să te așezi pe el, și-atât de greu să cobori din el! Așadar, dacă ți-ai făcut obiceiul de a cârti – scapă de el, oricât ți-ar părea de greu!}

_{„Celui ce are, i se va da…” (Luca 19:26)}

     _{Crescut într-o fermă din Iowa, Robert Schuller își aduce aminte că tatăl său avea nevoie de fiecare grăunte din recolta anului precedent pentru a-și hrăni vitele. Cu toate acestea, exista mereu o cotă mică din rezerva de porumb de care refuza să se atingă. Când Schuller îi spunea: „Tată, mai este niște porumb aici”, tatăl său îi răspundea: „Aia e sămânța pentru anul viitor!” Iar când sosea primăvara, o semăna. Schuller scrie: „Să spunem că ai analiza situația și ai spune: „Mai am niște porumb. Îl pot da la animale și știu că va fi de folos; nu există niciun risc… Sau îl pot pune în pământ, dar lucrul acesta este infinit mai riscant. Buruienile l-ar putea sufoca, păsările l-ar putea mânca, ar putea putrezi, sau ploaia și vântul l-ar putea distruge. Pe de altă parte, s-ar putea înmulți de o sută de ori!” În Biblie scrie: „Cine se uită după vânt nu va semăna, şi cine se uită după nori nu va secera” (Eclesiastul 11:4). Helen Keller a spus: „Siguranța e în mare parte o superstiție. Ea nu există în natură și nici fiii oamenilor nu o experimentează pe de-a-ntregul. Viața este fie o aventură îndrăzneață, fie nu este nimic!” Dacă vrei să primești „mai mult decât ai”, trebuie să te expui riscurilor. Faptele făcute prin credință, în absența oricărei garanții „pământești” privitoare la ceea ce se află de partea cealaltă, înseamnă să încerci ceva ce nu ar fi cu putință să faci dacă Dumnezeu nu ți-ar da abilitatea necesară. Autorul John Walker scria: „Credința crește când ne asumăm riscuri – nu orice fel de riscuri, ci acelea pe care ni le indică Dumnezeu în mod specific. Aceste ghionturi din partea lui Dumnezeu ne împing dincolo de granițele „statelor noastre independente”, în „țara promisă” a vieții trăite prin credință.”}

_{„Din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Luca 6:45)}

     _{Când în a doua jumătate a secolului al XIX-lea John Roebling a prezentat proiectul unui pod între Manhattan și Brooklyn, experții au considerat că este imposibil. Erau convinși că un pod pe o asemenea distanță nu poate rezista mult vânturilor și curenților… Roebling, însă, nu s-a dat bătut și împreună cu fiul său, Washington, s-au apucat de lucru. Apoi, chiar când construcția era pe punctul de a începe, Roebling a murit într-un accident subacvatic, care a afectat și creierul fiului său, făcându-l incapabil să meargă sau să vorbească. Opinia predominantă era ca proiectul să fie abandonat, dar Washington Roebling era hotărât să îndeplinească visul tatălui său. El a dezvoltat un sistem de comunicare bazat pe atingerea cu degetul a brațului soției sale, prin care a putut transmite ideile sale inginerilor de proiect. Timp de treisprezece ani, aceasta a fost modalitatea prin care a supravegheat construcția – și în 1883 prima mașină a traversat podul Brooklyn. „Imposibilul” devenise realitate! Te confrunți și tu cu o situație imposibilă – acasă, la serviciu, pe plan financiar sau într-o relație? Dacă este așa, ceea ce îți spui ție însuți are o mare însemnătate. Vorbirea ta lăuntrică te poate conduce spre bucurie sau spre nefericire. Îți dai seama unde se află credința ta din ceea ce-ți iese pe gură: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui” (spune Isus Hristos în Luca 6.45). Un pastor afirma și el: „Când ești sub presiune, ceea ce scoți pe gură te înștiințează dacă trebuie să faci anumite schimbări. Când dorești ca un lucru să se arate în omul din afară, strânge Cuvântul lui Dumnezeu în omul dinlăuntru. Hrănește-te zilnic din Cuvânt și odată ce-l crezi, vei ajunge să-l rostești… și când începi să-l rostești, întreaga ta ființă va reflecta comoara Cuvântului Său din tine!”}

_{„Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.” (Exodul 33:11)}

     _{Preoții trebuie să își desfășoare lucrarea în lumina prezenței lui Dumnezeu, dar și să slujească în baza relației lor cu El. Viața lui Moise este un bun exemplu în acest sens. Când Dumnezeu l-a chemat prima oară pe Moise să conducă poporul Israel, El i-a vorbit dintr-un rug aprins. Când s-a întâmplat asta, Moise a spus: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată…” (Exodul 3:3) Disponibilitatea lui Dumnezeu de a vorbi cu noi nu trebuie niciodată pusă la îndoială. Adevărata problemă este întotdeauna disponibilitatea noastră de a ne întrerupe programul nostru și de a fi receptivi la ce are El de spus. Poate Dumnezeu să-ți vorbească în timpul unei pauze publicitare de la emisiunea ta preferată de la televizor? Ar putea – dar probabil că nu o va face! El este Suveranul și dorește să respectăm protocolul apropierii de El pe care l-a prezentat în Cuvântul Său. Apoi, Dumnezeu i-a vorbit lui Moise pe munte și i-a dat Cele Zece Porunci. În acel moment, muntele ardea și fumega datorită prezenței lui Dumnezeu (Exodul 20:18). Când s-a întâmplat lucrul acesta, poporul a tremurat și i-a spus lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim” (v. 19). Clipe ca acestea îi diferențiază pe oamenii lui Dumnezeu de mulțime! În cele din urmă, Moise s-a apropiat atât de tare de Dumnezeu încât „Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui”. Imaginează-ți timpul când stai „față în față” cu Dumnezeu! Ce privilegiu! Aceasta ar trebui să fie dorința inimii noastre. Numai când te-ai întâlnit față în față cu Dumnezeu și L-ai auzit personal, te poți ridica la nivelul sarcinii pe care o ai de îndeplinit.}

_{„Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru.” (Apocalipsa 5:10)}

     _{Reflectând închinarea cerului, apostolul Ioan exclamă: „Ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru” (Apocalipsa 5:9-10). Din moment ce suntem chemați să fim „preoți”, să conștientizăm și implicațiile acestui lucru. Preoții și-au desfășurat lucrarea în lumină. Imaginează-ți Cortul întâlnirii din Vechiul Testament. Preoții își petreceau majoritatea timpului cu oamenii din curtea exterioară, la lumina zilei. O altă perioadă mai scurtă de timp și-o petreceau în curtea interioară, unde stătea un sfeșnic cu șapte brațe, denumit menora, care lumina tot timpul o masă cu pâinile de adus înaintea Domnului. Apoi, o dată pe an, marele preot intra în Sfânta Sfintelor, unde lumina prezenței glorioase a lui Dumnezeu era atât de intensă (era denumită „șekina” – slava)! Așadar, când Dumnezeu te cheamă în lucrare, îți vei petrece majoritatea timpului în curtea exterioară, împlinind nevoile oamenilor. Din când în când, vei intra în curtea interioară, unde lumina Duhului Sfânt te va ilumina prin Cuvântul Său și îți va da ceva de transmis care merită să fie ascultat. În vremuri de criză însă, când înțelepciunea omenească nu are capacitatea de a rezolva problema, va trebui să intri în Sfânta Sfintelor și să primești acea lumină care vine numai de la Dumnezeu Însuși. Și oamenii vor ști că ai fost acolo, deoarece, ca și în cazul lui Moise, când vei ieși afară, ei vor vedea schimbarea. A fi preot este o chemare înaltă. Dar e Dumnezeu Cel ce-o adresează, și dacă ești dispus să plătești prețul, vei putea duce cu tine sentimentul prezenței Sale oriunde vei merge!}

_{„Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.” (Proverbe 27:6)}

     _{Cuvântul „mustrare” nu este unul care să ne facă să ne simțim în largul nostru. Uneori, el ne amintește de părinții noștri încruntați, și de consecințele dureroase care urmau. Sau ne duce cu gândul la riscul distrugerii unei relații și nu la posibilitatea de a o întări și de a o dezvolta. Repet atenționarea Scripturii: „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase”. Fiecare dintre noi are nevoie de cineva care să-i spună adevărul, pentru că acela are o vedere obiectivă acolo unde noi avem ”orbul găinii”. Da, e posibil ca cineva să reacționeze defensiv, dar e posibil și ca persoana să fie încântată și să-și dea seama că îți pasă mai mult de starea ei de bine pe termen lung, decât de reacția de moment… Mustrarea venită dintr-un suflet iubitor, și nu din atitudinea cuiva care se simte auto-îndreptățit și care știe ce e cel mai bine, este de obicei bine primită. Dacă cealaltă persoană simte că ești preocupat în mod sincer de ea și că-ți dorești o relație mai bună, e posibil să ia în considerare ce-I spui și să fie deschisă la schimbare. Gândește-te la curajul de care a dat dovadă proorocul Natan când l-a confruntat pe David referitor la păcatul său cu Batșeba. Ca rege, David avea putere de viață și de moarte, însă Natan îl iubea pe David prea mult ca să lase păcatul să-i fure destinul. Deseori, Dumnezeu ne folosește pe unii în viețile altora, pentru a ne pune din nou pe calea îngustă și totuși îmbelșugată a destinului pe care El l-a pregătit dinainte pentru noi. Privind în urmă, David a putut spune: „Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău” (Psalmul 119:67). Sunt clipe în care înțelepciunea spune: „Vezi-ți de treaba ta, nu te amesteca”, dar și altele în care tot ea spune: „Pentru că-l iubești, implică-te!”.}

_{„Du-te şi mustră-l între tine şi el singur.” (Matei 18:15)}

     _{Domnul Isus a spus: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău”. Atenționarea și mustrarea cuiva necesită trei lucruri: caracter, curaj și precauție. Să ne uităm la fiecare: 1) Caracter. Datorită faptului că Mântuitorul era convins de identitatea și caracterul Său de Fiu al lui Dumnezeu, El a putut renunța la nevoia de a fi pe placul celor din jurul Său și de a fi acceptat de ei. Când ceea ce ești își are temelia în Hristos și în ceea ce a decis Tatăl tău ceresc să fii, capeți libertatea de a-i mustra pe oameni fără a te îngrijora de respingere sau de consecințe negative. 2) Curaj. Fariseii aveau puterea de a submina reputația lui Hristos, ceea ce, în final, a dus la moartea Sa pe cruce. Cu toate acestea, însă, El le-a spus adevărul. Și tu trebuie să faci la fel! Trebuie să fii dispus să-ți iei crucea și să-L urmezi, chiar și atunci când asta înseamnă să riști o ceartă și să te confrunți cu sentimente rănite. „A mustra” înseamnă a sta în fața cuiva, a-l privi în ochi și a te confrunta cu problema în mod sincer și cu dragoste, pentru că pui preț pe relație. 3) Precauție. Asigură-te că urmărești momentul ales de Dumnezeu, nu de tine. E ușor să te folosești de un curaj fals sau să bravezi – pentru a-i provoca pe ceilalți, pentru a obține ceea ce dorești. E ușor să pretinzi că mustrarea este necesară, când de fapt tu dorești controlul. Nu, tu trebuie să-L rogi pe Dumnezeu să-ți arate când și cum să-i mustri pe ceilalți! Scopul tău trebuie să fie întotdeauna acesta: împăcarea și refacerea relației. Așadar, „du-te și mustră” dacă trebuie!}

_{„Voi… v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine.” (Geneza 50:20)}

     _{Vă rog să nu mi-o luați în nume de rău că încep azi prin a evoca o secvență dintr-un film (Up in the Air – În aer) în care actorul principal (George Clooney) este angajat de o mare companie să se ocupe de concedieri. Datoria lui era să-i dea afară pe oameni. La un moment dat, când era pe cale să concedieze un manager, Clooney observă în CV-ul acestuia că avea pregătire și expertiză de bucătar din școala franceză. În timp ce managerul își exprimă disperarea din cauza pierderii locului de muncă, Clooney îi amintește de visul său original, de-a fi bucătar, și îi adresează următoarea întrebare, care pune pe gânduri: „Când ai început să lucrezi în companie, cu cât ai fost plătit ca să renunți la visul tău?” În acel moment, managerul și-a adus aminte de perioada în care decisese să accepte un pachet salarial constant în schimbul a ceea ce-și dorea cu adevărat să facă în viață. Faci și tu la fel? Trebuie să înțelegi un lucru: în ziua în care te-ai născut, Dumnezeu ți-a pregătit o cale pe care să mergi și o misiune pe care s-o îndeplinești. Așadar, întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este aceasta: „Nu cumva situația grea prin care trec acum este ocazia pe care mi-o oferă Dumnezeu de a mă întoarce și de a-mi împlini visul pe care mi l-a dat El de la bun început?” Privind în urmă la cel mai dureros capitol din viața sa, când a fost trădat de familie, Iosif a spus: „Voi… v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine.” Cea mai mare pierdere pe care a suferit-o Iosif, l-a condus spre împlinirea visului pe care i l-a dat Dumnezeu de la început. Este asta și istoria ta? Poate că ar trebui să-ți dai seama că te-ai mulțumit cu altceva, mai puțin, iar acum Dumnezeu îți mai dă o șansă – șansa de a face lucrul pentru care te-a pus aici pe pământ! Gândește-te la asta!}

_{„Evanghelia… va fi propovăduită în toată lumea” (Matei 24:14)}

     _{Domnul Isus ne-a spus că atunci când vom vedea calamități și apostazie, să nu ne lăsăm cuprinși de frică – întrucât toate acestea sunt semne ale iminentei Sale reveniri. „Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit. Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” (Matei 24:13-14). Toate profețiile referitoare la prima venire a lui Hristos s-au împlinit în cele mai mici detalii, și la fel va fi cu toate profețiile referitoare la cea de-a doua Sa venire. Mandatul nostru este să ne implicăm în lucrare, să ne rugăm, să dăruim și să ducem Evanghelia în toată lumea – și atunci va reveni Hristos! Deși biserica este risipită precum armata lui Ghedeon, iar lumea este într-o stare de răzvrătire, nu porni la atac! „Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele” (Psalmul 37:7). Mâna lui Dumnezeu se află încă pe cârmă. „Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor.” (Daniel 4:17) Evită optimismul visătorului! Deși poate în plan personal ai parte de binecuvântări, nu deveni apatic – ordinea lumii așa cum o știi tu va continua să se dezintegreze. Dar asta nu înseamnă să te alături pesimiștilor și să declari în gura mare: „Cade cerul pe noi!” Nu te alătura pozițiilor extreme, precum negarea oarbă sau panica strigătoare la cer. Când bombele celui de-Al Doilea Război Mondial au făcut orașul Varșovia una cu pământul, numai scheletul unei instituții a rămas în picioare pe strada principală a orașului. Aceasta a fost Societatea Biblică Britanică, iar pe pereții clădirii se putea citi clar afirmația Mântuitorului din Matei 24:35: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”}

_{„Vă vor omorî… pentru Numele Meu.” (Matei 24:9)}

     _{Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urâți de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci” (Matei 24:9-12). Să remarcăm cuvintele „vă vor omorî”… Raiul este plin de oameni pentru care s-a împlinit deja această profeție – dar ura împotriva creștinilor nu a dispărut. ”Vocea Martirilor”, o agenție creștină care apără libertățile religioase, anunță că în ultimul secol au fost uciși pentru credința lor mai mulți urmași ai lui Hristos decât în toate celelalte secole la un loc. Mișcarea de evanghelizare mondială raportează o medie de 165.000 de martiri pe an, de peste patru ori mai mulți decât numărul martirilor din secolul trecut. Astăzi, statele care pretind că apără libertatea religioasă experimentează o respingere și o discriminare a creștinilor în creștere accentuată. Profesorii nu ezită să-i ridiculizeze pe studenții care cred Biblia. Prezentatorii și moderatorii emisiunilor radio-televizate îi denigrează pe credincioși. Ne putem aștepta ca persecuția să ia amploare, iar când se va întâmpla lucrul acesta, cei care au convingeri fragile se vor prăbuși, astfel că „dragostea celor mai mulți se va răci” (v. 12). Cei cu inima împărțită vor deveni cei cu inima împietrită. Clandestinii spirituali își vor abandona posturile. Mulți dintre cei care frecventează biserica vor fi demascați ca „lupi în piei de oaie”. Ei nu doar că-și vor părăsi credința, dar vor face ca viața celor credincioși să fie grea și nefericită. Când se vor întâmpla lucrurile acestea, Domnul Isus ne-a sfătuit: „vedeţi să nu vă înspăimântaţi” (v. 6). Când perspectiva se întunecă, ceea ce e menit să ne liniștească și să anuleze frica este „fericita nădejde” a revenirii lui Hristos (din Tit 2:13)!}