_{„Slujiţi-vă unii altora în dragoste” (Galateni 5:13)}

     _{Biblia ne îndeamnă insistent: „Slujiţi-vă unii altora în dragoste”. Cu alte cuvinte, scapă de atitudinea că ceilalți îți sunt datori, și dezvoltă-ți gândirea unuia care le este dator celorlalți. Unii dintre noi credem că: 1) Un loc de muncă pe viață, plătit cum trebuie, și-un plan de pensie garantat la vârsta de șaizeci și cinci de ani ni se cuvine prin simplul fapt că ne-am născut; 2) Promovarea e numai o chestiune de timp; 3) Patruzeci de ore pe săptămână e programul maxim pe care îl poate îndura un angajat; 4) Ultima oră din programul de lucru al fiecărei zile este menită să facă mai ușoară tranziția spre acasă; 5) Pauza de zece minute pentru cafea ar trebui să dureze cel puțin o jumătate de oră; 6) Pauza de prânz de o jumătate de oră ar trebui să dureze cel puțin o oră și jumătate; 7) O împărțire egală a profiturilor companiei se cuvine fiecărui angajat, indiferent de contribuția sa… și altele asemenea… Care este, la urma urmelor, sursa îndreptățirii noastre? O parte din ea se regăsește chiar în mijlocul cuvântului îndreptățire: „drept”. Noi credem că oamenii ne sunt „datori” în virtutea titlului pe care îl deținem vizavi de viețile lor: mamă, fiică, frate, soție, soț, prieten, donator, pastor, angajat, șef etc. Și tratăm această poziție ca și cum ar fi un act de proprietate care ne dă dreptul la toate beneficiile în consecință! Viața, însă, nu funcționează în felul acesta! Când fiul risipitor a plecat de acasă și a ajuns paznic la porci, Biblia spune că „roșcovele… nu i le da nimeni” (Luca 15:16). Umilit și pălmuit de realitate, bietul de el a ajuns să se declare dispus să lucreze în sectorul slujitorilor din casa tatălui său. Din fericire, tatăl său îl iubea și l-a ajutat să se pună din nou pe picioare. Ideea este că viața nu-ți datorează nimic… altceva decât ocazia de a învăța, de a lucra asiduu, de a crește și de a te sacrifica pentru a ajunge acolo unde dorești să fii!}

_{„Isus… umbla din loc în loc, făcea bine…” (Faptele Apostolilor 10:38)}

     _{Valoarea ta în ochii lui Dumnezeu a fost stabilită la crucea de pe Golgota. Biblia spune: „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32). Să reținem ultimele două cuvinte: „toate lucrurile”. Noi toți suntem egali în Hristos. Când vine însă vorba de carieră, valoarea ta este dată de problema pe care o rezolvi. Din acest motiv îi plătim unui cardiolog mai mulți bani decât unui bucătar de la restaurantul de semi-preparate. Domnul Isus este modelul de persoană care rezolva probleme. Oamenii erau flămânzi spiritual, așa că El le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții” (Ioan 6:35). Noi eram bolnavi, așa că El „umbla din loc în loc și făcea binele și vindeca pe toți”. Isus Și-a dat seama că are acel ”ceva” de care ceilalți aveau nevoie și le oferea acel lucru. Tu, ce ai de oferit? Ce ai încerca să faci dacă ai știi că e imposibil să dai greș? Tu nu te afli aici din întâmplare. Dumnezeu i-a spus lui Ieremia: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor” (Ieremia 1:5). Tot ceea ce face Dumnezeu este în scopul de a împlini o nevoie și de a rezolva o problemă. Așadar, care este chemarea ta și ce daruri ai primit în acest scop? Acolo vei găsi cel mai mare grad de bucurie! Gândește-te la impactul tău în viața celorlalți ca la o misiune din partea lui Dumnezeu. Pavel confecționa corturi pentru a-și susține lucrarea. Așa că lucrarea pe care o faci poate fi susținută prin meseria ta. Însă, fie că ești implicat în lucrare cu normă întreagă sau numai parțial, nu pleca de pe acest pământ până când nu ai descoperit și nu ai împlinit ceea ce te-a chemat Dumnezeu să faci!}

_{„Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare.” (Romani 12:8)}

     _{Faptul că ești un lider în afaceri, în politică sau într-un serviciu public nu te califică automat să fii un lider și în biserică. J. Oswald Sanders spunea: „Nevoia de căpetenie a bisericii este să aibă o conducere cu autoritate, spirituală și capabilă de sacrificiu.” Să privim un pic la fiecare din aceste calități în parte: 1) Liderul cu autoritate. Oamenii îi respectă pe liderii care sunt siguri cu privire la direcție și care le inspiră încredere celor care aleg să-i urmeze. Liderii de probă nu-i motivează pe ceilalți să li se alăture și să rămână alături de ei. Nesiguranța îi derutează și îi descurajează pe cei din jur. Oamenii urmează, aproape fără să pună vreo întrebare, pe cineva care este înțelept, puternic și devotat credinței pe care o are. 2) Liderul spiritual. Noi ne simțim atrași de liderii pricepuți și carismatici. Însă numai aceste caracteristici naturale nu sunt suficiente. Enoriașii pot fi captivați de trăsături omenești – deseori, pe propria lor cheltuială. Nu te mulțumi să fii „un lider ce face promisiuni”. Liderii după voia lui Dumnezeu își iau angajamentul de a-și conecta enoriașii la Domnul Isus, nu la ei înșiși! Oare oamenii Îl cunosc mai mult pe Dumnezeu, Îl iubesc și Îl slujesc mai mult – pentru că tu ești liderul lor? Dacă da, ești un lider după voia lui Dumnezeu. 3) Liderul care se sacrifică. Ai mai fi lider dacă, asemenea lui Pavel ai fi trădat, acuzat pe nedrept, ai fi înfometat, ai fi lovit cu pietre și ai fi lăsat să mori? Liderii evlavioși conduc atunci când lucrul acesta este stânjenitor, inconvenabil, nu le aduce niciun folos și îi costă scump. Ei sunt dedicați turmei, de care sunt preocupați, și „Marelui Păstor”, față de care sunt responsabili! Ei recunosc faptul că Domnul Isus a conceput și a reprezentat prototipul liderului evlavios cu prețul propriei Sale vieți. Iar Petru spune: „la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.” (1 Petru 2:21).}

_{„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 46:10)}

     _{Haideți să remarcăm împreună următoarele idei: 1) Gândirea creativă începe, de regulă, când treci printr-o criză. Gândește-te numai la Marea Roșie, la lupta de la Ierihon și la Goliat. Cele mai spectaculoase victorii ale Israelului au fost înfăptuite când s-au aflat în situații ce păreau imposibile. De aceea Dumnezeu a zis: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu”. Creatorul tău îți va dărui gânduri și idei constructive dacă ești dispus să stai în prezența Lui și să-L asculți. Asta înseamnă să-ți întrerupi programul încărcat, să stai singur cu El și să aștepți cu răbdare până când îți va vorbi.  Într-o epocă a bolilor deficitului de atenție, lucrul acesta nu e întotdeauna ușor. Mintea ta trebuie să devină ca o hârtie goală și trebuie să fii dispus să-L lași pe Dumnezeu să scrie pe ea. 2) Gândirea creativă poate fi un proces dificil. Dacă ești preocupat de propria ta imagine, dacă ești o persoană nesigură sau una perfecționistă din fire, ai nevoie de o schimbare serioasă. Caricaturistul american Scott Adams, creatorul seriei Dillbert, a spus: „Creativitatea înseamnă să-ți îngădui să greșești. Arta înseamnă să știi  ce să păstrezi!” În drumul tău spre cea mai bună soluție posibilă, va trebui să accepți și idei nu atât de bune. Ești dispus să faci asta? 3) Gândirea creativă are de-a face cu „fapta”. Odată, Domnul Isus a vindecat niște leproși, însă vindecarea lor nu a avut loc imediat. Biblia precizează: „…pe când se duceau, au fost curăţiţi” (Luca 17:14). Poate la început s-or fi gândit: „Nu se întâmplă nimic… Încă sunt lepros…” Dar când au ajuns într-un anumit punct al călătoriei lor, s-a întâmplat minunea! Trebuie să fii dispus să pășești prin credință și să încerci lucrurile noi, ca să-ți dai seama ce funcționează și ce nu!}

_{„Diotref… nu vrea să ştie de noi.” (3 Ioan 1:9)}

     _{Nu toată lumea este dispusă să gândească în mod creativ, iar unii chiar îi disprețuiesc pe cei ce o fac. Apostolul Ioan pomenea în a treia sa epistolă de: „…Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi”. Orice organizație are cel puțin un astfel de om; asigură-te că nu ești tu acela! Într-una din cărțile sale, Phil Cooke scria: „Una dintre cele mai dăunătoare „vaci sacre” din cadrul organizațiilor este implementarea vechimii, ca fundament al statutului angajaților, în locul talentului! Da, loialitatea este importantă, dar unii dintre cei mai loiali angajați pe care i-am cunoscut eu sunt loiali datorită egoismului. Ei își impun să fie loiali ca să-și păstreze locul de muncă, ca să nu-și piardă beneficiile sau să aibă în continuare autoritate. Adevărata loialitate are de-a face cu inovația, cu gândirea originală și cu aportul și impulsul dat companiei pentru a ajunge la nivelul următor. Fiecare persoană are valoare și este importantă. Dar un lider bun știe întotdeauna care sunt oamenii care aduc cea mai mare valoare organizației. Aceștia sunt cei care trebuie dezvoltați, instruiți și cultivați. Când creezi o atmosferă de gândire creativă, vei avea parte de atâta loialitate că nu vei mai ști ce să faci cu ea. Cele mai multe companii sunt atât de ignorante cu privire la modul în care să dezvolte un mediu propice inovației, că dacă tu o vei face, oamenii vor veni la tine din toate direcțiile ca să lucreze cu tine”. Apostolul Pavel a practicat acest principiu și i-a învățat și pe alții: „Vă rugăm… să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi… Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor.” (1 Tesaloniceni 5:12-13) Ca să fii un gânditor plin de creativitate, trebuie să prețuiești gândirea creativă.}

_{„Dumnezeu… cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.” (Romani 4:17)}

     _{Dumnezeu vede lucrurile pe care oamenii nu le văd și vorbește despre ele ca și cum ele ar exista deja. Repet citatul paulin de mai devreme: „Dumnezeu… cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi”. Din moment ce am fost creați după chipul Său, și noi trebuie să facem la fel. Cu alte cuvinte, trebuie să începem să gândim creativ. Celebrul regizor Frank Capra spunea: „O presimțire este creativitatea care încearcă să-ți spună ceva!” Deci, dacă faci parte dintr-o biserică sau dintr-o companie care mereu ridică obstacole în calea eficienței, îngrădește originalitatea și pune frână impulsului – a venit vremea să spui lucrurilor pe nume. Dacă nimeni nu te ascultă, e timpul să te rogi și să-l întrebi pe Dumnezeu dacă te afli în locul potrivit. Orânduirile nu se produc peste noapte, ele sunt create de cei ce trăiesc și lucrează în cadrul lor. Oamenii, sistemele și politicile fie ațâță focul creativității, fie îl sting. Alexandru cel Mare l-a vizitat odată pe celebrul învățat Diogene și l-a întrebat dacă poate face ceva pentru el… La care Diogene a răspuns: „Doar să nu-mi stai în lumină!” Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poți face pentru o persoană creativă este să nu-i stai în drum! Michelangelo, Rembrandt, Leonardo da Vinci au folosit cel mai bun echipament și au parcurs distanțe extraordinare pentru a găsi cele mai bune materiale, vopseluri, pensule și pânze… Și ar face-o la fel și astăzi! Însă nu te aștepta ca schimbarea să apară dintr-o dată, facil… Liderii nesiguri au tendința de a penaliza onestitatea și se simt amenințați de creativitate, mai ales când aceasta sugerează că există o modalitate mai bună de a face lucrurile. Dar i-o datorezi lui Dumnezeu, ți-o datorezi ție și celor cu care lucrezi – să dai tot ce ai tu mai bun!}

_{„Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său” (Geneza 1:27)}

     _{Biblia te numește „copil al lui Dumnezeu”. Ia o pauză și gândește-te ce înseamnă lucrul acesta. Creativitatea lui Dumnezeu este deja imprimată în ADN-ul tău; datoria ta este s-o recunoști, s-o eliberezi și s-o pui în funcțiune. George Lois, director în domeniul publicitar, a spus odată: „Creativitatea poate rezolva aproape orice problemă. Actul creativ, înfrângerea obiceiului prin originalitate, învinge totul.” Iar dacă dorești să-ți eliberezi creativitatea, trebuie mai întâi să identifici barierele și să începi să le dai la o parte. Iată o barieră des întâlnită: „Noi întotdeauna am făcut lucrurile în felul acesta!” Cei ce spun așa au încetat să mai aibă o părere. Ei nu fac decât să-și însușească gândirea vremii, așteptându-și salariul și întorcându-se acasă la sfârșitul zilei fără să gândească, fără să reflecteze, fără să ia măcar în calcul posibilitățile schimbării. Dacă ești și tu unul dintre acești oameni, e timpul să te trezești și să privești în jur. Rutina, care ucide gândirea, reprezintă cancerul creativității. Dacă te duci indiferent la serviciul tău zilnic, rutina te predispune la greșeli. De ce? Pentru că există șanse ca, în virtutea obiceiurilor, să-ți fi pierdut abilitatea de a gândi critic și de a-ți pune sub semnul întrebării metodele. Începe să pui la îndoială politici, tehnici, forme, reguli, hârtii – orice lucru care a devenit rutină. Întreabă: „De ce facem asta? E necesar? Am putea s-o facem mai bine?” La ferma succesului nu există vaci sacre! Dacă insiști să faci lucrurile așa cum s-au făcut dintotdeauna, vei ajunge să fii depășit – din punctul de vedere al gândirii, al vânzărilor, al producției… și în cele din urmă vei ieși din afacere. Așadar, începe să gândești creativ!}

_{„Dragostea… nu se gândește la rău…” (1 Corinteni 13:4-5)}

     _{A purta dușmănie cuiva este nesănătos, și vei ajunge probabil în situația nefericită de-a plăti scump! După toate probabilitățile, ofensatorul a mers mai departe, a uitat ofensa adusă și te-a lăsat cu povara. În realitate, vinovăția, nu ofensatorul reprezintă miezul problemei. Până nu înțelegi și nu accepți lucrul acesta, vei continuat să fii mâhnit. Nu te lăsa măcinat de dușmănie și n-o lăsa să se transforme în: 1) Auto-victimizare. Energia negativă revărsată asupra altora îți seacă resursele și îți răpește ocazia de a atinge potențialul pus în tine de Dumnezeu. Scapă de ea și nu lăsa dușmănia să pună stăpânire pe puterea ta! 2) Amărăciune. E ca un venin mortal: o cantitate foarte mică îți poate contamina întregul organism. Suferința pe care o resimți poluează fluxul experiențelor tale zilnice, inclusiv experiența ta cu Dumnezeu! 3) Izolare. Nu simți nicio bucurie să stai în preajma cuiva care condamnă, blamează și este plin de mânie. Pe alții îi trec fiorii și se simt în pericol… așa că își iau o distanță de siguranță, pentru situația în care devin țintă și nu-ți sunt pe plac. Aceasta e formula izolării și a singurătății auto-induse! 4) Model negativ de trăire. Poate te gândești: „Sentimentele mele nu sunt treaba nimănui!” Adevărat… doar dacă locuiești pe o insulă pustie! Dușmănia este foarte molipsitoare: „Luați seama… ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea” (Evrei 12:15). 5) Pocăință sabotată. Pocăința și iertarea autentică nu sunt posibile, până când nu ești dispus să-ți confrunți sentimentul de dușmănie. Dacă îi învinovățești în continuare pe ceilalți, eviți responsabilitatea. O atitudine negativă e ca un cauciuc spart – până nu-l schimbi, nu reușești să ajungi nicăieri!}

_{„Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde…” (Plângerile lui Ieremia 3:21)}

     _{În capitolul trei din scurta secțiune biblică Plângerile lui Ieremia, este descris modul în care ne mistuie disperarea și cum putem s-o biruim. Spirala lamentării lui Ieremia începe în versetul unu: „Vai! Eu sunt omul care a văzut suferinţa”… și din acest moment totul devine un strigăt al disperării! Când circumstanțele în care ne găsim se înrăutățesc, vorbirea noastră cu noi înșine seamănă foarte mult cu cea a lui Ieremia. El l-a învinovățit pe Dumnezeu pentru simptomele sale fizice, pentru tortura lui emoțională și pentru sentimentul că este prins în cursă. El enumeră situațiile în care Dumnezeu nu i-a răspuns la rugăciuni și teama lui că a fost ales de Dumnezeu să fie obiectul batjocurii publice. Toate acestea sunt elemente clasice ale depresiei. Nu e de mirare că s-a simțit neputincios și deznădăjduit! Acest fel de vorbire cu noi înșine declanșează și intensifică disperarea și depresia, și ne alimentează perspectiva negativă asupra circumstanțelor. Momentul de cotitură a apărut când Ieremia și-a schimbat acest fel de a vorbi cu sine însuși: „Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde…” El și-a modificat logica și desfășurarea gândurilor, amintindu-și de bunătatea lui Dumnezeu și de mila Sa: „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!” (v. 22-23). Când îți schimbi mintea – îți schimbi starea de spirit! Lucrul acesta nu se întâmplă automat; ai datoria de a-ți refocaliza cu bună știință gândirea, exact în clipa în care dorești cel mai puțin s-o faci. Să remarcăm: nu împrejurările în care se găsea Ieremia s-au îmbunătățit, ci  perspectiva lui! Un șuvoi de gânduri încurajatoare au declanșat o schimbare în ceea ce privește vorbirea lui lăuntrică – iar depresia… a dispărut! „Domnul este partea mea de moştenire” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El”  (v. 24). Iată câtă însemnătate are vorbirea ta cu tine însuți!}

_{„Mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri…” (Evrei 4:12)}

     _{Te tulbură uneori lectura Scripturii? Ai uneori impresia că predica îți este adresată ție? „Cuvântul lui Dumnezeu este… mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul… Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este…descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face” (Evrei 4:12-13). Când vine vorba de judecarea cauzelor noastre, Domnul Isus, Medicul suprem, poate determina cu precizia unui laser diferența dintre ceea ce este sănătos în viețile noastre și ceea ce trebuie scos afară. Autorul John Walker scria: „Sub pielea de la mâna mea dreaptă s-a dezvoltat un chist și fiindcă eram jurnalist, trebuia să fac ceva. Procedura era delicată, fiind nevoie de un chirurg care să taie exact în locul potrivit. Acest medic era sigur că poate s-o facă, însă eu aveam emoții. Operația a decurs excelent și singurul lucru care-mi mai amintește de chist e o cicatrice mică. Cuvântul lui Dumnezeu e la fel de delicat și de precis precum un chirurg care îndepărtează cu dibăcie un chist de pe cartilaj. El operează în mod desăvârșit, îndepărtează atitudinile, gândurile, motivațiile și faptele nepotrivite, lăsându-ne „goi şi descoperiți înaintea ochilor” Săi (v. 13). Când Dumnezeu îți vorbește, El o face cu un scop: ca viața ta să se asemene cu a lui Hristos! Răspunsul tău trebuie să fie mereu acesta: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima!” (Psalmul 139:23). Lasă Cuvântul lui Dumnezeu să scoată în evidență acele domenii din viața ta care au nevoie de schimbare. Nu fugi de acest proces și… adu-ți aminte: „Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic. El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte.” (Iov 5:17-18).}