„Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc” (Ieremia 1:12)

     Nu-ți irosi viața încercând să faci lucruri pe care Dumnezeu nu te-a chemat să le faci și pentru care nici nu te-a echipat. Poate părinții tăi cred că ai fi un doctor sau un avocat excelent, dar ce crede Dumnezeu? Ce a spus El despre tine? Dumnezeu i-a spus lui Ieremia: „Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc”. Dacă Dumnezeu a spus – El va duce la îndeplinire. Dacă nu ar spune asta, ai fi pe cont propriu! Prea mulți oameni își irosesc viețile încercând să facă lucruri pe care Dumnezeu nu i-a chemat să le facă și pentru care nici nu i-a echipat. Identifică sursa viziunii tale! Privește în profunzimea ființei tale; pe cine încerci să impresionezi? Încerci să-i dovedești fostului tău soț sau fostei tale soții că te poți descurca foarte bine și fără el/ea? Sau încerci să le dovedești părinților că ești la fel  de talentat ca sora sau ca fratele tău? Sau încerci să arăți lumii cum ai reușit tu să-ți depășești condiția și să te afirmi prin propriile forțe? Viziunea ta nu se poate naște din probleme nerezolvate; ele doar duc la nevoia de a controla și de a fi recunoscut, ceea ce te face să fii sortit eșecului. Mai mult de atât, dacă viziunea e de la Dumnezeu, nu-ți poți permite să fii ca Avraam și să încerci să faci lucrurile prin propria ta putere și iscusință. Promisiunile lui Dumnezeu nu se pot împlini niciodată prin eforturi trupești. Dacă Avraam ar fi așteptat, ar fi fost scutit de multă bătaie de cap din partea lui Agar și Ismael. Biblia spune: „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, şi El nu lasă să fie urmată de nici un necaz” (Proverbe 10:22). Indiferent cât de mult durează, caută voia lui Dumnezeu, așteaptă clipa hotărâtă de El, pregătește-te foarte bine și mergi înainte numai când îți spune El!

 

„Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale” (Romani 3:4)

     Pavel scrie: „Care este, deci, întâietatea Iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu? Nicidecum! … Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat” (v. 1-4). Dumnezeu a spus lucruri specifice referitor la tine. Aceste lucruri sunt voia Lui pentru viața ta. Trebuie să le crezi, să le duci cu tine și să le rostești peste viața ta. Nu te lăsa tras înapoi de ideea că toți trebuie să accepte ce a spus Dumnezeu despre tine. Viziunea ta trebuie să fie independentă de sprijinul din afară. E un concept greu de înțeles, mai ales în democrație, când se votează și majoritatea conduce. Împărăția lui Dumnezeu este teocrație: o singură voce și un singur vot contează – ale Lui! Refuză să lași ca viziunea ta să aștepte până când toată lumea este de acord cu tine. Nu numai că nu trebuie să te susțină, dar ei nu trebuie să creadă ce ți-a spus Dumnezeu! Nu-ți poți permite să aștepți ca ceilalți să accepte viziunea ta și apoi s-o urmărești. Când oamenii te înțeleg greșit sau refuză să te ajute, tot mai poți să ajungi unde trebuie, dar fără ei. Dumnezeu este un Dumnezeu al inițierii legământului și al respectării legământului și ceea ce a rostit pentru viața ta, El va împlini negreșit. Dacă te îndoiești de lucrul acesta, citește următoarele: „Cuvântul Meu … nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele” (Isaia 55:11). E singura validare de care ai nevoie!

 

„Noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat” (Iacov 5:11)

     În timpul faimoasei lor expediții, exploratorii americani Lewis și Clark s-au confruntat cu o grea încercare. Când au ajuns la râul Missouri, au crezut că ce a fost mai rău a trecut – apoi au văzut Munții Stâncoși! În loc să plutească liniștiți pe apă la vale, după cum se așteptau, ei s-au confruntat cu cea mai mare provocare: retragerea sau începerea urcușului! Privind în urmă, ei au înțeles că prin cucerirea Stâncoșilor au căpătat ei încrederea de care au avut nevoie pentru ceea ce i-a așteptat mai târziuîn viață. Scott Peck, autorul cărții „The Road Less Travelled” („Drumul către tine însuți”) scrie: „Prin întâmpinarea și soluționarea problemelor creștem noi mental și spiritual. Oamenii înțelepți învață nu cum să nu se teamă de probleme ci cum să primească durerea problemelor”. Sociologii care studiază curajul în fața sorții – abilitatea de a te ridica din nou în picioare – ne spun că oamenii fac față traumei în două feluri. Fie renunță din cauză că se tem, fie cresc prin dezvoltarea capacității de a-i face față. Ce dă lucrurilor o înfățișare diferită? În loc să se poarte ca niște victime, oamenii curajoși: 1) Sunt siguri pe ei 2) Refuză  să-și abandoneze valorile: 3) Își concentrează atenția asupra scopului. Noela Evans spune: „Provocarea este un șacal cu un cadou în gură. Îmblânzește șacalul și cadoul îți aparține”. Întotdeauna e mai simplu să renunți decât să rabzi. Dar renunțarea produce un tipar pe care e greu să-l strici; unul pe care ajungi să-l regreți. Deci dacă te gândești: „Relația aceasta e prea grea, vreau să ies din ea” sau „munca aceasta nu e lucrul la care m-am așteptat, renunț”, adu-ți aminte că răbdarea se dezvoltă prin păstrarea credincioșiei în situații care nu-ți plac și care nu se schimbă. De aceea Biblia spune: „Noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat”.

„Isus S-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pământ” (Ioan 8:6)

     Mâna lui Dumnezeu în curățire. Într-o zi, fariseii au adus o femeie la Hristos. A fost prinsă în preacurvie și ei se așteptau ca Isus s-o condamne. În schimb, „Isus S-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pământ”. Așa este Isus! El s-a aplecat ca să se identifice cu victima în toată rușinea ei, refuzând să asculte cuvintele acuzatorilor ei. Apoi i-a făcut să se împrăștie printr-o singură afirmație: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea” (v. 7). Apoi Cel ce a venit să ne ridice, nu să ne doboare, i-a spus: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti” (v. 11). Întrebarea este: Unde găsești puterea pentru a duce o astfel de viață? În Hristos! Poruncile Lui sunt cele care ne dau putere. El a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (v. 12). Domnul Isus vede în fiecare buruiană un potențial trandafir, în fiecare sceptic un potențial credincios și în fiecare păcătos un potențial sfânt. Nu mai asculta glasurile care te condamnă. Nu te mai acuza pentru eșecurile tale. Vino la Isus astăzi; El te va curăța, te va vindeca și-ți va da viața după care ai tânjit dintotdeauna. Nu mai trebuie să trăiești sub controlul Satanei. Domnul Isus a spus: „dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi” (Luca 11:20).

 

„I-a dat cele două … table din piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu” (Exod 31:18)

     Mâna lui Dumnezeu pe piatră. De ce crezi că a scris Dumnezeu Cele zece porunci pe piatră? Deoarece principiile Lui sunt permanente și neschimbătoare. Poate spui: „Cum rămâne cu toți aceia care nu au auzit niciodată Cuvântul lui Dumnezeu? Cum îi va judeca El?” Pavel răspunde: „Când Neamurile, cu toate că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovățesc între ele” (Romani 2:14-15). Conștiința joacă rolul unei busole. Dacă îi dai voie, ea te va călăuzi bine. Dar când îi respingi avertismentele, vocea ei se estompează tot mai tare, până când n-o mai poți auzi. O astfel de stare este foarte periculoasă. Pavel scrie: „să păstrezi credinţa şi un cuget curat pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă” (1 Timotei 1:19). Imaginează-ți că stai pe un pod și arunci pietre în apă. În urma lor se formează valuri care se duc spre mal. E doar o mică piatră, dar uite ce efect are! Cu toate acestea, iarna, când apa îngheață, poți traversa cu camionul peste ea. La fel este și conștiința ta. Când continui să-L nesocotești pe Dumnezeu, inima ta devine insensibilă și se împietrește și nu-L mai auzi când îți vorbește. Pavel scrie: „mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Faptele Apostolilor 24:16). E o regulă bună după care să trăiești!

„Vrăjitorii i-au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” (Exod 8:19)

     Mâna lui Dumnezeu într-o calamitate. Când Dumnezeu a trimis plăgi pe care vrăjitorii lui Faraon nu le-au putut imita, ei au strigat plini de teamă: „Aici este degetul lui Dumnezeu”. În cele din urmă, Faraon a înțeles mesajul: „Poate Dumnezeu încearcă să-mi spună ceva”. Urgia care s-a abătut peste Egipt a fost rezultatul faptului că Faraon l-a sfidat pe Dumnezeu. De zece ori a stat Moise înaintea lui  spunându-i din  partea lui Dumnezeu: „Lasă poporul să plece”. Să remarcăm că Dumnezeu a cerut numai ce îi aparținea de drept. Întrebarea este: Ce îți cere Dumnezeu ție? Numai când îi spui lui Dumnezeu da, lucrurile îți vor merge bine! Când vezi scopul Lui în schimbările și loviturile de care ai parte, le poți transforma în trepte ce urcă spre binecuvântare. Psalmistul a scris: „Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte!” (Psalmul 77:13). Apoi el a adăugat: „Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari” (Psalmul 77:19).  Dumnezeu îți va face parte de o cale ușoară sau de una dificilă. Dacă refuzi să asculți vocea Lui în sanctuar, El îți va vorbi prin furtunile vieții. Faraon s-a revoltat împotriva planurile providențiale ale lui Dumnezeu și faptul acesta l-a costat împărăția și viața. Nu pierde lecția pe care o poți învăța de aici. Dumnezeu dorește ceea ce-i aparține, ceea ce a cumpărat și a plătit la Calvar. El dorește să ocupe locul legitim în viața ta, și anume primul loc. Iar tu ai o opțiune: te poți răzvrăti față de El sau poți reacționa pozitiv la dragostea Lui. Dacă simți că Dumnezeu bate la inima ta astăzi, e datorită faptului că El dorește să te mântuiască, să te folosească și să te binecuvânteze. Dacă ești înțelept, Îi vei spune da.

„Când privesc cerurile-lucrarea mâinilor Tale” (Psalmul 8:3)

     Să ne uităm la mâna lui Dumnezeu în Scriptură: mâna Lui în creație. Psalmistul David a spus: „Când privesc cerurile-lucrarea mâinilor Tale-luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el?” (v. 3-4). Biblia începe prin a ne spune: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul” (Geneza 1:1). Într-o vreme în care mulți pun la îndoială inspirația și caracterul neschimbător al Bibliei, noi trebuie să-i învățăm pe copiii noștri Cine a creat universul, Cine îl conduce și Cui Îi este răspunzător fiecare dintre noi. În 1961, Yuri Gagarin, primul cosmonaut rus care a mers în spațiu, s-a lăudat: „M-am uitat și m-am tot uitat, dar nu L-am văzut pe Dumnezeu”. Dar ști ce? Într-o zi, el Îl va vedea pe Dumnezeu, va sta înaintea Lui și va fi judecat (Romani 14:11-12). Cu toții vom trece prin asta! Credința și rațiunea nu sunt neapărat opuse. Dar când rațiunea nu te va duce cu un pas mai departe, credința o va face, deoarece ea te leagă de Dumnezeu. Stelele l-au convins pe David de existența lui Dumnezeu. Se spune că dacă am număra stelele cu o rată de 125 pe minut, ne-ar lua 2000 de ani pentru a număra numai stelele din Calea Lactee. Și că ar fi necesare zece miliarde de ființe umane care să stea una lângă alta pentru a forma diametrul unei stele de dimensiune medie. Uimitor, nu-i așa? Pavel spune: „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăți” (Romani 1:20). Dacă te uiți, Îl vezi pe Dumnezeu la lucru peste tot – chiar și în propria ta viață.

„Acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea” (1 Corinteni 11:24)

     Dacă ești născut din nou iată trei motive pentru care trebuie să iei parte la Cina Domnului: 1) Pentru a conștientiza harul. Nimeni nu va putea sta în cer și să spună: „Iată ce am reușit să facem Domnul Isus și cu mine”. Dacă ar trebui să plătești un leu pentru datoria păcatului tău, lucrul acesta te-ar face co-răscumpărător cu Hristos. Ce ofensă ai aduce tu crucii! (Efeseni 2:8-9). Compozitorul Horatio Spafford a scris: „Păcatul meu, o, ce fericire, ce binecuvântare. Păcatul meu, nu în parte, ci deplin, e răstignit pe cruce și nu mai trebuie să-l port. O suflet al meu, laudă-L pe Domnul, laudă-L pe Domnul!” 2) Pentru a rămâne sensibil față de păcat. „Fiecare să se cerceteze, deci, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului” (1 Corinteni 11:28-29). Dacă spui: „Dacă păcătuiesc și mă împărtășesc, înseamnă că beau pedeapsă lichidă?” Nu, ci ceea ce contează este „maniera” în care te apropii de Dumnezeu. Nu trebuie să eviți paharul împărtășirii, trebuie doar să-ți mărturisești păcatul și apoi să bei paharul, plin de recunoștință. 3) Pentru a-ți concentra atenția asupra revenirii lui Hristos. „Nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 14:25). Fiecare serviciu de Cina Domnului te apropie de cel mai mare eveniment: Nunta Mielului din cer (Apocalipsa 19:7). Ai și tu în plan să fii acolo?

 

„Locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie” (Psalmul 37:3)

     Frank Furedi a confirmat faptul că în media se folosește tot mai des termenul „frică” prin numărarea expresiei „cu risc” din ziarele britanice. În 1994, termenul a apărut de 2037 de ori. La sfârșitul anului următor, numărul s-a dublat. În anul 2000, „cu risc” a fost tipărit de peste 18.000 de ori. Pericolul mondial a crescut oare de nouă ori în șase ani? Sau avem acces la veștile rele mai rapid în timp real? „Supraîncărcarea cu informație” a produs cea mai bolnavă generație cunoscută vreodată. Nu numai că noi avem nevoie de antidepresive și tranchilizante, dar și copiii noștri au nevoie de ele. Chiar și animalelor de companie le sunt prescrise! Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru cunoștințele medicale tot mai avansate, dar trebuie să ne întrebăm: „Cum au reușit oamenii din trecut să treacă peste toate acestea? Ce au făcut ei când au fost stresați?” Iată câteva cuvinte cu care se trezeau ei în fiecare dimineață și cu care mergeau la culcare: „Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie. Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra, El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amiază. Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele… Scăparea celor neprihăniţi vine de la Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului. Domnul îi ajută şi-i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi-i scapă, pentru că se încred în El” (Psalmul 37:1-7; 39-40).

„Dima, din dragoste pentru lumea de acum” (2 Timotei 4:10)

     Ne întrebăm din nou: „Ce s-a întâmplat cu Dima?” 1) A fost oare deranjat de prestigiul lui Pavel? Când ajungea Pavel într-o cetate, creșterea bisericii exploda – la fel și revoltele. Într-o cetate, noii convertiți au adus cărți pornografice și vrăjitorești și le-au ars în piața centrală. Faptul acesta nu i-a câștigat lui Pavel stima în rândurile editorilor și artizanilor! El avea statutul social al unui lepros într-o comunitate sănătoasă. Dar cine a spus că viața creștină este ușoară? Nu Domnul Isus: „Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea” (Ioan 15:18-19). Atacul e un semn de respect; înseamnă că nu ai fost învins. Firește, nivelul atacului care vine împotriva ta este un indicator al nivelului de binecuvântare pe care ți l-a pregătit Dumnezeu mai apoi. 2) A fost oare deranjat de persecuția crescândă din partea creștinilor practicanți? Un om l-a întrebat pe prietenul său: „Cum se poartă lumea cu tine?” El a răspuns: „Lumea mă tratează foarte bine, sfinții sunt cei ce-mi dau bătăi de cap!” Uneori, biserica l-a susținut  financiar pe Pavel, alteori a trebuit să facă corturi ca să se întrețină. Cum a reacționat el: „mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin” (2 Corinteni 12:15). Dorința arzătoare din viața lui Pavel a fost „să-I fie plăcut” lui Hristos (2 Corinteni 5:9). Este aceasta și dorința ta?