„Nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui” (Ioan 5:30)

     În atitudinea Sa față de oameni, Biblia spune despre Hristos: „fiindcă îi iubea pe ai Săi … i-a iubit până la capăt” (Ioan 13:1). Și când a fost vorba de atitudinea Lui față de Dumnezeu, El a putut să spună: „Nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui” (Ioan 5:30). Poate să conteze Dumnezeu pe tine? Dar ceilalți? Când îți iei un angajament, îl respecți? Renunți din impuls sau îți calci cuvântul pentru că primești o ofertă mai bună? „În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne” a răspuns el” (Faptele Apostolilor 9:10). Dumnezeu a știut unde îl găsește pe Anania. Pe tine știe unde să te găsească? Pastorul Eric Hulstrand predica într-o duminică, când o femeie în vârstă, Mary, a leșinat și s-a lovit cu capul de bancă. Au chemat salvarea și în timp ce o puneau pe targă, și-a recăpătat cunoștința și i-a făcut semn fiicei ei să se apropie. Toată lumea credea că își adună puterile ca să-i spună ultimele ei cuvinte. Fiica ei s-a aplecat până când a ajuns cu urechea la gura lui Mary. „Darul meu de bună voie e în poșetă”, a șoptit ea. Ai rămas fără cuvinte, la o asemenea credincioșie, nu-i așa? Lucrarea lui Dumnezeu nu ar trebui să ducă lipsă pentru că tu ai plecat în concediu și ai luat cu tine zeciuiala și darurile de bună voie. „Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău” (Proverbe 3:9). Credincioșia ta nu ar trebui să depindă de condițiile economice, ci de dedicarea ta față de Hristos.

„Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule” (Psalmul 40:8)

     Dacă ești supărat că ai renunțat la „drepturile” și privilegiile tale pentru a-i sluji pe alții, gândește-te la ce a renunțat Hristos pentru a te sluji pe tine: „S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte” (Filipeni 2:8). Dacă ai tendința de a le reaminti altora de sacrificiile pe care le-ai făcut, citește cuvintele lui Hristos: „după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem” (Luca 17:10). Te-ai uitat vreodată cu atenție la un câine care a absolvit școala de dresaj? E o sursă de bucurie pentru stăpânul lui, deoarece el a învățat să răspundă la un cuvânt, uneori chiar la o privire. Dumnezeu spune: „Eu … voi avea privirea îndreptată asupra ta” (Psalmul 32:8). Dumnezeu dorește să te aducă în starea în care nu trebuie să fii implorat, bătut la cap sau forțat să slujești. O privire doar din partea Lui și vei sluji fără comentarii. Ca slujitor, tu nu poți schimba ordinele Stăpânului tău! Dr J R Miller a spus: „E mult mai simplu să facem ce ne dă Dumnezeu să facem, indiferent cât e de greu, decât să ne confruntăm cu responsabilitățile ce decurg când nu facem asta”. Dumnezeu nu dorește supunere cu întârziere, El dorește supunere benevolă. Și când o primește, El o binecuvântează. „De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării” (Isaia 1:19). Binecuvântarea lui Dumnezeu le este rezervată celor ce spun da. Poate întrebi: „De unde știu că am ajuns la acel stadiu?” Atunci vei putea spune: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!”.

„Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus” (Filipeni 2:5)

     Pavel scrie: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a desbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume” (v. 5-9). Când ești o persoană celebră, te aștepți ca ceilalți să te slujească, dar când ești un urmaș al lui Hristos, ești chemat să-i slujești tu pe ceilalți. E o mare diferență, nu-i așa? Hristos a fost un model de slujire printre ucenicii Săi. Din punct de vedere al ierarhiei sociale, slujitorul cel mai de jos din casă spăla picioarele. Încearcă să ți-L imaginezi pe Dumnezeu spălând picioarele unor pescari obișnuiți, apoi spunând: „Cum v-am slujit Eu, așa să vă slujiți și voi unii pe alții”. Readu-ți aminte de această imagine data viitoare când consideri pe cineva drept o povară, o persoană inferioară sau un obstacol în calea ta. Nu vei putea sluji niciodată cum a făcut-o Hristos dacă te concentrezi asupra îmbunătățirii propriei tale imagini. „Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâni, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce … a început să spele picioarele ucenicilor” (Ioan 13:3-5). Domnul Isus a clarificat trei lucruri: 1) El a știut Cine L-a trimis. 2) El a știut Cine Îl susține. 3) El a știut Cine Îl va răsplăti. De aceea, El a fost eliberat de teama de oameni, de teama de eșec și de teama de respingere. J L Massed a spus-o atât de bine: „Slujirea nu poate deveni niciodată sclavie pentru cel care iubește”.

„Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea” (Psalmul 34:1)

     Cartea lui Iov vorbește despre circuitul ploii: „El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor. Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?” (Iov 36:27-29). Există o paralelă spirituală în acest pasaj care funcționează astfel: în timp ce aburul laudei noastre se ridică la Dumnezeu, se formează norii prezenței Lui și ploaia binecuvântărilor Lui începe să cadă peste noi. Uneori, noi plecăm de la biserică spunând: „A fost un serviciu slab”. Problema nu o reprezintă serviciile slabe, ci închinatorii fără vlagă. În laudă, tu ești inițiatorul și Dumnezeu este Cel ce primește. „Aveau cu ei o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe; – şi când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, … au mărit pe Domnul … în clipa aceea, … Casa Domnului, s-a umplut cu un nor. Preoţii n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu” (2 Cronici 5:12-14). Nu-i așa că ți-ar fi plăcut să te afli la acel serviciu în dimineața respectivă? Se spune că un om bogat a pus un leu la colecta din biserică și apoi s-a plâns tot drumul înspre casă că nu a rămas cu nimic din acel serviciu. Fiul lui, care a observat întreaga scenă, a spus: „Asta dovedește că dacă nu investești mult, nu te alegi cu prea mult”. Iată o cheie a binecuvântării la care trebuie să te gândești: Închinarea nu este numai spre folosul lui Dumnezeu, ci și spre al tău!

„Dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga” (Luca 19:40)

     Se spune că atunci când oamenii de știință sparg „materia” din care este compus universul, această materie conține de fapt niște molecule muzicale. În Biblie citim că Fariseii au vrut să-i reducă la tăcere pe cei ce-L lăudau pe Domnul, iar Isus le-a spus: „dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga”. Biblia mai vorbește de copaci care bat din palme lăudându-L și de oceane și munți care Îl preamăresc pe Dumnezeu. Toată creația este menită să-L laude, iar când tu nu o faci, acea conexiune cu Dumnezeu  nu se realizează și ai un gol lăuntric pe care nimic altceva nu-l poate umple. David a spus: „Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!” (Psalmul 141:2). Aici, cuvântul „rugăciune” din ebraică înseamnă „cântări de laudă” și în Biblie se întâlnește de 72 de ori în acest context. Așa că, începe să-i cânți laudă lui Dumnezeu! Chivotul Legământului a reprezentat trei lucruri: victorie, călăuzire și prezența lui Dumnezeu. Nu e de mirare că poporul Israel s-a simțit pierdut fără el. Dar să observăm cum l-au readus din tabăra dușmanilor filisteni: „David şi tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cântând şi zicând din arfe, din lăute, din tobe, din chimvale şi din trâmbiţe.” (1 Cronici 13:8). Să remarcăm expresia: „cu toată puterea lor”. Gata cu lauda fără valoare și de pe buze! Laudă-L cu inima și sufletul! Închinarea aduce părtășie cu Dumnezeu. Când a venit vorba de a rezidi Ierusalimul, cântăreții au fost la fel de utili pentru reușita operațiunii ca soldații și zidarii. De fapt, rolul lor a fost atât de important încât au fost plătiți să facă asta (Neemia 11:23). Așa că începe să-L lauzi pe Dumnezeu!

„Dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga” (Luca 19:40)

     Se spune că atunci când oamenii de știință sparg „materia” din care este compus universul, această materie conține de fapt niște molecule muzicale. În Biblie citim că Fariseii au vrut să-i reducă la tăcere pe cei ce-L lăudau pe Domnul, iar Isus le-a spus: „dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga”. Biblia mai vorbește de copaci care bat din palme lăudându-L și de oceane și munți care Îl preamăresc pe Dumnezeu. Toată creația este menită să-L laude, iar când tu nu o faci, acea conexiune cu Dumnezeu  nu se realizează și ai un gol lăuntric pe care nimic altceva nu-l poate umple. David a spus: „Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!” (Psalmul 141:2). Aici, cuvântul „rugăciune” din ebraică înseamnă „cântări de laudă” și în Biblie se întâlnește de 72 de ori în acest context. Așa că, începe să-i cânți laudă lui Dumnezeu! Chivotul Legământului a reprezentat trei lucruri: victorie, călăuzire și prezența lui Dumnezeu. Nu e de mirare că poporul Israel s-a simțit pierdut fără el. Dar să observăm cum l-au readus din tabăra dușmanilor filisteni: „David şi tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cântând şi zicând din arfe, din lăute, din tobe, din chimvale şi din trâmbiţe.” (1 Cronici 13:8). Să remarcăm expresia: „cu toată puterea lor”. Gata cu lauda fără valoare și de pe buze! Laudă-L cu inima și sufletul! Închinarea aduce părtășie cu Dumnezeu. Când a venit vorba de a rezidi Ierusalimul, cântăreții au fost la fel de utili pentru reușita operațiunii ca soldații și zidarii. De fapt, rolul lor a fost atât de important încât au fost plătiți să facă asta (Neemia 11:23). Așa că începe să-L lauzi pe Dumnezeu!

 

„Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre” (Evrei 10:23)

     Unii dintre cei pe care îi cunoști trăiesc fără nădejde. Privește-i: zâmbesc, dar privirea lor e moartă. Vorbesc, dar muzica lipsește din glasul lor. Ei sunt ca niște manechine: îmbrăcați dar fără să meargă undeva, căci se simt deznădăjduiți. Dar ca urmaș al lui Hristos, tu nu trebuie să trăiești așa. „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa”. Nădejdea noastră nu este noroc, ca și atunci când câștigi la loto. Nu, e încrederea că Dumnezeu va face ceea ce a spus. Nimeni nu a cunoscut mai bine acest adevăr decât David. El a avut toate motivele să-și piardă nădejdea. După ce Samuel l-a uns ca rege al lui Israel, el a trebuit să aștepte șapte ani, cât timp Saul a mai ocupat tronul. El a trebuit să fugă pentru a-și salva viața și să se ascundă în peșteri, înconjurat de dușmani. El a văzut Israelul devastat, și-a văzut prietenii uciși și familia înrobită. Dar el nu a șovăit și nu s-a dat bătut. Confruntat cu împrejurări care pe mulți dintre noi i-ar istovi, psalmistul a spus: „În Tine îmi este nădejdea” (Psalmul 39:7). „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5). Cu alte cuvinte, lucrurile se vor îndrepta! Nu poți pierde cu o așa atitudine. David a devenit rege pentru că nu și-a pierdut niciodată încrederea în promisiunile lui Dumnezeu. Ele l-au ajutat să se concentreze; l-au ajutat să stea deasupra problemelor; l-au ajutat să meargă mai departe! Ție ce ți-a promis Dumnezeu? Bazează-te pe Cuvântul Său și declară: „Dacă Dumnezeu a promis, cred și asta rezolvă totul!”

„Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea…” (Apocalipsa 4:11)

     În cartea Apocalipsa, Hristos stă și bate la ușa ultimei biserici dintre cele șapte, rugându-i să-L lase înăuntru. Uimitor! Celor dinăuntru nu Ia-a fost dor de El? Iată un gând înspăimântător: este posibil să clădești o mare instituție, numită biserică, iar Isus să fie lăsat deoparte în ceea ce privește lucrarea ei. Mărimea unei lucrări e reprezentată de modul în care se raportează la Hristos. Chiar și atunci când accentuăm importanța trăirii pline de Duhul Sfânt, putem produce credincioși care spun că sunt plini de Duhul, dar care nu se bucură de Isus! Putem reduce creștinismul la principii care funcționează la fel de eficient în piața seculară, precum în biserică. Ioan al Apocalipsei l-a văzut pe Hristos stând pe un tron. Apoi a auzit o mare mulțime cântând: „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!” (Apocalipsa 5:12). Și era o mulțime amestecată. „Toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 5:13). Mai demult, Londra avea doi mari predicatori. După ce o doamnă s-a dus să-l asculte pe primul, pe Dr. Joseph Parker, ea a plecat spunând: „Ce predicator!” După ce s-a dus să-l asculte pe cel de-al doilea, pe Charles Spurgeon, ea a plecat spunând: „Ce Hristos!” Îl iubești tu pe Domnul mai mult ca orice?  Este Numele Lui scris pe inima ta?

 

„El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă” (Romani 4:20)

     Dacă viziunea ta e să fii un părinte bun, asta nu înseamnă că nu ai o credință mare. Înseamnă că îți înțelegi chemarea. Mama lui Moise nu a făcut altceva decât să-l aducă pe lume – dar ce copil a fost! Dumnezeu i-a ocrotit fiul când ea nu a putut face nimic să-l ajute. Apoi, El a aranjat ca el să crească în curțile regale ale lui Faraon. Și când descoperi scopul lui Dumnezeu pentru viața ta, El se va îngriji și de tine! Uneori viziunea ta pare că nu merge. Când era copil, Iosif a visat că va fi un mare lider, dar înainte să ajungă la palat, el a trebuit să treacă prin închisoare. Pastorul James Petro spune: „Pe timp de furtună nu se poate turna o fundație, așa că Dumnezeu te va pregăti înainte de-a veni furtuna”. Uneori viziunea ta va părea că moare înainte să vină la viață. Așa i s-a întâmplat lui Avraam. „Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, dupăcum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, avea aproape o sută de ani, nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească” (v. 18-21). Pavel a scris: „Noi suntem nebuni pentru Hristos” (1 Corinteni 4:10). Dumnezeu folosește oameni schimbați și hotărâți, cărora nu le pasă cum arată: oameni care au supraviețuit trecutului dificil, au sfidat deznădejdea și-au păstrat viziunea și au declarat: „Dumnezeul meu poate!” Și tu poți fi unul dintre acești oameni!

„Totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8)

     Când Dumnezeu îți spune să dăruiești din resursele tale pentru a împlini viziunea altcuiva, trebuie să înțelegi că: 1) El îți pune la încercare credința și disponibilitatea de a fi supus în situații dificile. Când profetul Ilie i-a cerut văduvei să împartă ultima ei mâncare cu el, clipa aleasă a părut ciudată. În țară era foamete și oamenii mureau. Cine ar fi învinovățit-o dacă ar fi spus nu? Dar prin faptul că a pus interesele lui Dumnezeu mai presus de interesele proprii, ea s-a pus în legătură cu resursele divine, inepuizabile. Biblia spune: „cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera … Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (v. 6-8). 2) El îți dă ocazia de a semăna în viața altcuiva și de a culege în propria ta viață. Ne place să cităm versetul: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre” (Filipeni 4:19), dar îți aduci aminte cui i-a fost făcută această promisiune? Ea le-a fost scrisă celor ce au susținut lucrarea lui Pavel. „Când am plecat din Macedonia, nici o Biserică n-a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea” şi „primirea” în afară de voi. Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, odată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele” (v. 15-16). Apoi Pavel a adăugat: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos”. Când dăruiești, tu investești într-un cont din care poți extrage tu însuți când ai nevoie.