„Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată” (2 Împărați 4:8)

     Biblia spune: „Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. Ea a zis bărbatului ei: „… Să facem o mică odaie sus cu ziduri, şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic” (v. 8-10). Să remarcăm: 1) Dacă vrei să ai mai mult, trebuie să faci loc pentru mai mult. În viață nu primești ce-ți dorești, primești lucrurile pentru care te pregătești. Generozitatea acestei femei față de Elisei a fost răsplătită prin faptul că femeia a dat naștere unui copil când știa că e stearpă și acest copil a fost înviat din morți când l-a răpus boala. Când Îi faci loc lui Dumnezeu în viața ta, faci loc binecuvântărilor pe care le dă El. 2) Să ne uităm la cele patru obiecte pe care le-a pus în odaia profetului: a) Un pat. Există clipe în care trebuie să alergi și există clipe în care trebuie să te odihnești. Firește, dacă nu înveți să încetinești, te vei epuiza. b) O masă. Ai nevoie de hrană spirituală cu care să-ți alimentezi sufletul. Dacă planul tău este să le vorbești altora, trebuie să continui să asimilezi. c) Un scaun. Acesta chemă la studiu. „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului” (2 Timotei 2:15). d) Un sfeșnic. Un loc al iluminării. Chiar și după ce ai studiat mult și ți-ai dat osteneala, ai nevoie de Duhul Sfânt ca să descopere inimii tale adevărul. Și astfel poți deveni o persoană remarcabilă.

„Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi!” (Luca 9:55)

     Într-o zi, Domnul Isus s-a dus într-un sat din Samaria și nu a fost bine primit. Așa că ucenicii au spus: „Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?” Isus S-a întors spre ei, i-a certat, şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi!  Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască” (v. 54-56). Ce duh lucrează în această povestire? Duhul critic şi răzbunător. Un sondaj de opinie efectuat de Barna Research Group arată că astăzi majoritatea necredincioșilor îi consideră pe creștini prea critici. Așadar, se poate să fii sincer, dar prea rigid. Când te însoțești și interacționezi numai cu cei ce-ți împărtășesc părerile și valorile, este posibil să comunici cu ceilalți în moduri care atacă și nu atrag. Să înțelegem un lucru; nimic nu este de-o mai mare importanță decât cunoașterea adevărului Cuvântului lui Dumnezeu și susținerea lui. Dar dacă ai doctrina potrivită și duhul greșit, mai mult vei îndepărta oamenii de Dumnezeu decât îi vei atrage la El. Iar planul Satanei este să-ţi îndepărteze sfințenia din inimă și să ţi-o pună în pumni. Imaginează-ți – ucenicii lui Hristos să dorească să-i incinereze pe cei ce nu sunt de acord cu ei! Ei nu au fost conștienți de duhul care lucra în propriile lor inimi. Domnul Isus a spus: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 19:19). Asta îl include și pe aproapele tău necreștin. Nu trebuie să-L aperi pe Isus sau să-L vinzi. Tot ce trebuie să faci este să-L prezinți. Psalmistul spune: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!” (Psalmul 34:8).

„Apoi le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare” (Luca 9:46)

     Biblia spune: „Apoi le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare. Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El, şi le-a zis: „Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare” (v. 46-48). Ce duh lucrează în această povestire? Duhul care-și urmărește propriile interese. Atâta vreme cât motivul slujirii tale este să dai bine, nu te vei bucura niciodată de binecuvântarea lui Dumnezeu. Și aprecierea Sa „foarte bine” este singurul lucru care contează. Abilitatea de a sluji din spatele scenei și de a o face cu bucurie vine din cunoașterea faptului că la urma urmelor, slujirea ta va fi recunoscută și răsplătită de Singurul a cărui părere contează. De ce a luat Domnul Isus un copil drept exemplu în acea zi? Din trei motive: 1) Copilul este docil. Când ai terminat-o cu învățatul, ești terminat! Când nu ți se mai poate spune nimic, Dumnezeu nu va mai avea ce să-ți spună. „O inimă pricepută dobândește ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa” (Proverbe 18:15). 2) Copilul are încredere. Când îi promiți ceva unui copil, el te crede, se comportă în consecință și așteaptă ca lucrul acela să se întâmple. „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om” (Psalmul 118:8). 3) Copilul este blând. „Încolo, toţi să fiţi … miloşi” (1 Petru 3:8). Duhul Sfânt este simbolizat în Scriptură printr-un porumbel blând, așa că fii cu inima deschisă şi receptivă la şoapta Lui. 

„Și mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine?” (Luca 8:45)

     Într-o zi, o femeie ce suferea de o boală cronică, de doisprezece ani, având o hemoragie și-a făcut loc prin mulțime și s-a atins de poala hainei Domnului Isus. Și s-a vindecat numaidecât. Domnul Isus a spus: „Cine s-a atins de Mine?” Când nimeni nu a recunoscut acest fapt, Petru și cei ce erau cu el au spus: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine?” Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.” Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numaidecât. Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace” (v. 45-48). Ce duh lucrează în această povestire? Duhul lipsei de discernământ. Să observăm cuvintele lui Petru: „Învățătorule, noroadele Te împresoară și Te îmbulzesc și mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine?” Să înțelegem un lucru: Domnul Isus poate face deosebirea între o atingere întâmplătoare a mulțimii și o atingere prin credință. Credința ia din puterea Lui și se văd rezultate! Să remarcăm că această femeie s-a atins de „poala” hainei lui Isus. Ultimul lucru pe care îl face croitorul când coase o haină este tivul. Așa că tivul reprezintă „terminarea lucrului”. Același spate care a purtat crucea salvării noastre din păcat a suportat și loviturile care ne scapă de boală. „Prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:5). Care este lucrul de care ai nevoie astăzi? De iertarea păcatelor? De vindecare? Mergi prin credință și atinge-te de Domnul Isus și vei fi la rândul tău tămăduit.

„Au venit la El … şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, perim” (Luca 8:24)

     Biblia spune: „S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.” Şi au plecat. Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie. Au venit la El, L-au deşteptat, şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, perim.” Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate … Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi-L ascultă?” (v. 22-25). Să remarcăm ce duh este la lucru în această povestire: Duhul plin de frică. Indiferent cât de des ne binecuvântează Dumnezeu și ne răspunde la întrebări, noi tot cedăm în fața fricii când ne confruntăm cu o criză, mai ales când nu am mai avut de-a face cu așa ceva. Cine le-a spus ucenicilor să intre în corabie? Domnul Isus. Să înțelegem un lucru: credința nu te scutește de furtunile vieții; ea te echipează să treci prin ele. Și când ești în voia lui Dumnezeu, nici o furtună, oricât ar fi de năprasnică, nu te poate doborî. Domnul Isus știa că vine furtuna înainte ca ucenicii să urce în barcă. Așadar, de ce i-a expus furtunii? Deoarece El îi pregătea pentru viitor, pentru ziua în care nu mai era cu ei și trebuiau să se confrunte cu persecuția, închisoarea și chiar cu moartea. Deci cuvântul pentru tine astăzi este: „Nu te teme! Domnul este cu tine; vei reuși să ajungi de partea cealaltă”.

 

„Petru … nu știa ce spune” (Luca 9:33)

     Pe Muntele Schimbării la Față, „Petru i-a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie,” el nu ştia ce spune. Apoi s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi” (v. 33-35). Un alt duh pe care Domnul Isus l-a identificat printre ucenici a fost: Duhul impulsiv. Să remarcăm cuvintele „nu știa ce spune”. Tendința lui Petru de a spune tot ce-i trecea prin minte i-a adus o mustrare puternică din cer: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultați”. Putem învăța o lecție importantă de aici. Nevoia ta de a părea înțelept și de a avea toate răspunsurile te poate pune în încurcătură în ceea ce-i privește pe oameni – și pe Dumnezeu! General vorbind, nu învățăm în timp ce vorbim. Așa că învață să taci, să observi ce se întâmplă și să ascuți ce dorește Dumnezeu să-ți spună. Când nu știi, nu vorbi. Oamenii te respectă când ai înțelepciunea și smerenia de a spune: „Nu sunt sigur, dar dacă-mi dai timp, mă voi ruga pentru asta, mă voi gândi mai atent și voi lua legătura cu tine”. Experții spun că oamenii de rând sunt în prezent bombardați cu trei mii cinci sute de mesaje pe zi: mesaje electronice, mesaje pe telefon, mesaje pe panourile publicitare, la televizor, la radio, pe Twitter, Facebook, bloguri (situri de socializare pe Internet – n.tr.), etc. Este o supraîncărcare cu informații. Oamenii nu au nevoie de mai multe informații; ei au nevoie de răspunsuri care funcționează! Și Dumnezeu deține acele răspunsuri. Așa că mai întâi vorbește cu El și atunci vei avea ce să le spui altora, ceva care să merite să fie ascultat. „Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!” (Proverbe 15:23).

„Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi” (Luca 9:55)

     Ucenicii aveau o problemă cu atitudinea lor, iar Domnul Isus „i-a avertizat” de șase ori în două capitole. Să ne uităm la fiecare și să vedem ce putem învăța: Duhul rigid. În loc să creadă faptul că Hristos poate hrăni cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi pești, ucenicii i-au zis lui Isus: „Dă drumul noroadelor” (Luca 9:12). Unul dintre pericolele succesului în lucrare e acela că poți ajunge să-ți placă mulțimile, dar să nu-ți pese de oameni. Sau să-ți dorești contribuabili, dar să nu-ți dorești să petreci timp pentru a le împlini nevoile. Cu ani în urmă, un om s-a hotărât să viziteze bisericile a doi bine-cunoscuți lucrători de care îi plăcea și care apăreau la televizor. După ce l-a ascultat pe primul, a întrebat dacă-l poate saluta. Dar „agenții” lucrătorului au spus nu, sugerându-i să stabilească telefonic o întâlnire. Dezamăgit, s-a dus să-l asculte pe celălalt lucrător și după terminarea serviciilor bisericeşti, a fost invitat să ia prânzul cu el. Simțindu-se prețuit, el i-a înmânat lucrătorului un cec în valoare de patru milioane de dolari (aceasta este o povestire adevărată). Trebuie să fii mereu o persoană abordabilă, disponibilă și pozitivă. Trebuie să-ți păstrezi amprenta personală. Firește, nu îi poți sluji personal pe toți cei ce sunt bolnavi și nu îi poți consilia pe toți cei ce suferă. Ca pastor, prioritatea principală pentru tine este să petreci timp de calitate în pregătirea predicilor și a studiilor biblice. „Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre” (Evrei 4:15) deoarece El a trăit și a interacționat cu noi. Dar numai când rămâi în legătură cu nevoile oamenilor te poate folosi Dumnezeu pentru a împlini acele nevoi în timp real. Există o vorbă care spune: „Oamenilor nu le pasă cât de multe știi, până nu știu cât de mult îți pasă”. Așadar, îți pasă?

„Potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia” (Romani 12:3)

     Măsura de credință pe care ți-a dăruit-o Dumnezeu este egală cu însărcinarea pe care ți-a încredințat-o. Așadar, oricare ar fi situația cu care te confrunți, spune-ți: „Dumnezeu mi-a dat credința necesară pentru a-i face față”. Nimic nu este mai important decât credința. Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta” (Luca 22:31-32). Credința este mai importantă decât banii, cariera, succesul sau reputația. Ți se poate lua totul, dar dacă ai credință, te vei redresa. Credința e ca și cum ai avea linie directă cu Dumnezeu. Pe măsură ce rugăciunea credinței se ridică la cer, puterea Lui se revarsă peste tine. Drept consecință, ești mai mult decât persoana potrivită pentru acea provocare. Eșecul nu este niciodată punctul final, atâta vreme cât credința ta nu piere. De aceea, Satana va face tot ce-i stă în putință pentru a te împiedica să petreci timp în Scriptură în fiecare zi. „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Domnul Isus a zis: „dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici colo” şi s-ar muta” (Matei 17:20). În viața ta există obstacole ce nu pot fi îndepărtate decât prin credință. Și nu ai nevoie de credință cât ,,casa’’, ci cât un grăunte de muștar. Gândește-te: un grăunte minuscul are puterea de a crește, de a trece peste obstacole și de a deveni un copac mare. Va străpunge țărâna, printre pietre, va ține piept furtunilor, va rezista în fața animalelor și a altor amenințări din viața sa. Nu atât mărimea credinței tale, cât calitatea ei este cea care îți determină biruinţa. Așa că astăzi folosește-ți „măsura de credință”.

„Mi s-a deschis aici o uşă mare … şi sunt mulţi potrivnici” (1 Corinteni 16:9)

     Pavel scrie: „mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici”. Deci, care este lucrul asupra căruia te concentrezi? Asupra ușii deschise sau asupra potrivnicilor, asupra oportunităților sau asupra obstacolelor? În 1866, un geolog amator a observat că niște copii sud-africani se jucau cu o piatră strălucitoare. A întrebat-o pe mama copiilor dacă o poate cumpăra. Crezând că nu valorează nimic, ea     i-a dat-o. Mai târziu, după ce a examinat-o, el a descoperit că este un diamant premium de 21 de carate. Cum s-a răspândit vestea, un mineralog scoțian pe nume James Gregory a fost trimis să facă investigații. Când s-a întors, a raportat că Africa de Sud nu este un teren propice pentru găsirea diamantelor. El a speculat că descoperirile anterioare au rezultat de la struții care au înghițit gemele (pietrele preţioase) în țări îndepărtate și le-au depozitat în Africa de Sud prin excrementele lor. La câteva zile după ce raportul lui Gregory a fost făcut public, s-a descoperit un diamant de optzeci și trei de carate în regiunea pe care el a vizitat-o. Acum zona este cunoscută drept Steaua Africii de Sud și aici s-a lansat prima operațiune minieră a regiunii, care astăzi este cea mai mare producătoare de diamante din lume. Cum rămâne cu Gregory? Numele lui dăinuiește, dar nu așa cum și-ar fi dorit. În industria diamantelor, când cineva dă dovadă de o judecată greșită, este caracterizat drept „ai spus un Gregory (o minciună – n.tr)”. Dacă te rogi lui Dumnezeu, El te va ajuta să vezi „comoara” de pe terenul tău (Matei 13:44-45). Dacă Domnul Isus a putut transforma apa în vin și a putut hrăni cinci mii de oameni cu prânzul unui băiat, gândește-te ce poate face El folosindu-se de tine. Întrebarea este: Ce vezi? Ușa deschisă sau obstacolele?

„A izbutit în tot ce a făcut … ca să caute pe Dumnezeul său” (2 Cronici 31:21)

     Împrejurările actuale din țările noastre sunt similare cu cele ale vechiului Israel. În ciuda tuturor binecuvântărilor lui Dumnezeu, poporul i-a întors spatele. Așadar când Ezechia, un om integru, a ajuns la tron, și-a pus inima să-L reașeze pe Dumnezeu în poziția Sa de drept în conducerea țării. Să remarcăm patru lucruri pe care le-a făcut: 1) A redeschis ușile casei lui Dumnezeu și a chemat poporul la pocăință și la întoarcerea la Domnul. 2) A contestat corupția și carnalitatea care au devenit un mod de viață chiar și printre liderii și lucrătorii Domnului. Cuvintele lui au fost puternice: „sfinţiţi Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, şi scoateţi afară din Sfântul locaş ce este necurat” (2 Cronici 29:5). Vezi o paralelă cu lumea în care trăim? 3) A restabilit supremația Cuvântului lui Dumnezeu. „Au venit să curăţească şi Casa Domnului … după cuvintele Domnului” (2 Cronici 29:15). Pastore, o predică ținută duminica dimineața nu schimbă nimic; trebuie să-i duci pe oameni la Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi. 4) A chemat poporul să se închine lui Dumnezeu. A fost o scenă uimitoare. „Toată adunarea s-a închinat, au cântat cântarea, şi au sunat din trâmbiţe, până s-a isprăvit arderea-de-tot” (2 Cronici 29:28). Cercetătorii spun că întregul popor a stat în prezența lui Dumnezeu peste trei ore și I s-a închinat. A binecuvântat Dumnezeu eforturile lui Ezechia? „A lucrat cu toată inima, şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru lege şi pentru porunci, ca să caute pe Dumnezeul său”. Acesta este planul lui Dumnezeu pentru reînnoirea spirituală, nu s-a schimbat cu nimic.