„A izbutit în tot ce a făcut … ca să caute pe Dumnezeul său” (2 Cronici 31:21)

     Împrejurările actuale din țările noastre sunt similare cu cele ale vechiului Israel. În ciuda tuturor binecuvântărilor lui Dumnezeu, poporul i-a întors spatele. Așadar când Ezechia, un om integru, a ajuns la tron, și-a pus inima să-L reașeze pe Dumnezeu în poziția Sa de drept în conducerea țării. Să remarcăm patru lucruri pe care le-a făcut: 1) A redeschis ușile casei lui Dumnezeu și a chemat poporul la pocăință și la întoarcerea la Domnul. 2) A contestat corupția și carnalitatea care au devenit un mod de viață chiar și printre liderii și lucrătorii Domnului. Cuvintele lui au fost puternice: „sfinţiţi Casa Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, şi scoateţi afară din Sfântul locaş ce este necurat” (2 Cronici 29:5). Vezi o paralelă cu lumea în care trăim? 3) A restabilit supremația Cuvântului lui Dumnezeu. „Au venit să curăţească şi Casa Domnului … după cuvintele Domnului” (2 Cronici 29:15). Pastore, o predică ținută duminica dimineața nu schimbă nimic; trebuie să-i duci pe oameni la Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi. 4) A chemat poporul să se închine lui Dumnezeu. A fost o scenă uimitoare. „Toată adunarea s-a închinat, au cântat cântarea, şi au sunat din trâmbiţe, până s-a isprăvit arderea-de-tot” (2 Cronici 29:28). Cercetătorii spun că întregul popor a stat în prezența lui Dumnezeu peste trei ore și I s-a închinat. A binecuvântat Dumnezeu eforturile lui Ezechia? „A lucrat cu toată inima, şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu, pentru lege şi pentru porunci, ca să caute pe Dumnezeul său”. Acesta este planul lui Dumnezeu pentru reînnoirea spirituală, nu s-a schimbat cu nimic.

„Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă” (2 Corinteni 5:17)

     Iată încă câțiva pași de urmat pentru a-ți trata partenerul cu har: 1) Percepe-l așa cum l-a creat Dumnezeu să fie. Concentrarea asupra slăbiciunilor partenerului tău nu vă ajută pe nici unul dintre voi. Fariseii au văzut numai ce era mai rău în femeia prinsă în adulter. Domnul Isus nu i-a micșorat păcatul, dar a ales să vadă ce poate deveni prin har. „Eu nu te condamn. Du-te și nu mai fă ce făceai” (parafrazare Ioan 8:11). Harul te ajută să vezi dincolo de felul supărător de a fi al partenerului și să lucrezi cu Dumnezeu ca să-l ajuți să devină „făptura nouă” intenționată de El. 2) Cinstește-l. Prea des încercăm să impunem partenerului imaginea pe care o vrem noi pentru el. Îl jignim și insistăm să se schimbe, să vadă lucrurile cum le vedem noi și să facă lucrurile după standardul pretins de noi. Dacă nu vrea să facă în acest fel credem că este nepăsător, neiubitor și chiar necreștin. Harul nu funcționează așa! Harul înțelege, acceptă, iartă și lasă schimbarea în mâna lui Dumnezeu. Încearcă să-ți spui: „Da, lucrul acesta mă deranjează, dar mă întreb ce încearcă  Dumnezeu să lucreze în partenerul meu”. Apoi retrage-te, iubește-l, acceptă-l și lasă-L pe Dumnezeu să lucreze în el. 3) Iartă-l. Partenerul tău te va călca pe nervi uneori, din cauza a ceea ce este. Toți suntem diferiți. Ea crede că are atenție pentru detalii; el crede că este chițibușară. El crede că este relaxat; ea crede că este leneș. Noi ne comportăm după imaginea pe care o avem despre noi înșine și asta se va schimba numai când Dumnezeu o va schimba! Recunoaște-ți intoleranța și iartă comportamentul deranjant al partenerului chiar înainte de-a greși. Asta înseamnă „iertare preventivă”, cea care neagă resentimentul şi este un avantaj pentru căsnicia ta.

„Dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Romani 5:20)

     În căsnicie ai nevoie de mult har. Chiar și în cele mai bune relații, se întâmplă lucruri ce provoacă neînțelegere și suferință. Vorbind despre căsnicia lui, terapeutul Michael Sytsma spune: „Înainte de a mă căsători, Dumnezeu m-a atenţionat: „Mike, pe alocuri ai niște colțuri cam tăioase. Pentru a te ajuta să semeni cu Hristos, ți-o dau pe Karen. Asta ar trebui să te ajute”. Așa că El a adus-o pe Karen în viața mea pentru a identifica toate slăbiciunile mele. Care a fost prima mea reacție când mi-a arătat slăbiciunile? Mulțumire? Nu! Ripostă. „Cum îndrăznești să arăți cu degetul spre lucrurile acestea? Care e problema ta?” Aşa că am posibilitatea fie de a-mi nega slăbiciunile, fie să mi le însușesc și să mă maturizez. Iar Karen poate să nutrească fie mânie și resentiment, fie să-și ofere dragostea și iertarea. Imaginează-ți o căsnicie plină de har: o soție ce prelungește bucuria, plăcerea, dulceața, vorbirea blândă și răsplata nemeritată. Soția mea face lucrul acesta. Eu încă lucrez la asta”. Iată prima dintre cele patru modalități prin care poți arăta har față de partenerul sau partenera ta: 1) Încearcă să vezi lucrurile altfel: Concentrează-te asupra părții pozitive. Dacă crezi că partenerul tău este o ființă încăpățânată, e greu să simți dragoste pentru el. Dar dacă practici harul, cu o persoană tenace, e mult mai ușor să iubești. Dacă e o persoană dezorganizată, prin har poți alege să vezi lucrul acesta ca pe un semn că este o persoană spontană, creativă şi flexibilă. „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească” (Filipeni 4:8). De obicei oamenii încearcă să se ridice la înălțimea imaginii pe care o ai despre ei!

„Limba dulce este un pom de viaţă” (Proverbe 15:4)

     Iacov scrie: „Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică” (Iacov 1:26). Poetul a scris: „O, spus-am cuvinte ce n-ar fi trebuit, ce doar dorit-am să le-aud și niciodată să le spun. Vorbesc și iar vorbesc și știu c-o să greșesc; necazul e că limba mea prea lungă e”. Așadar, cum poți controla înclinația negativă a limbii? Angajeaz-o în acțiuni pozitive. Cum? 1) Fii o persoană care încurajează! „Limba dulce este un pom de viaţă”. Cuvintele pot ajuta o persoană deznădăjduită motivând-o să trăiască și să stimuleze o persoană dragă, bolnavă, să se lupte cu boala și să se însănătoșească. Persoanele ce încurajează sunt folosite de Dumnezeu în linia întâi în lupta împotriva înfrângerii, disperării și depresiei! 2) Spune adevărul în dragoste. Deseori este greu să spui ce trebuie spus, dar când ești prieten este necesar să spui lucruri dificile. „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase” (Proverbe 27:6). Adevărul spus în dragoste îi poate elibera pe oameni din înșelăciunile minții, de percepții greșite și din  inflexibilitatea de a trăi o viață liberă și productivă (Ioan 8:32). 3) Cere-I lui Dumnezeu cuvintele potrivite. „Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute” (Proverbe 10:32). De unde știi ce cuvinte va accepta cel ce ascultă?    Lasă-L pe Dumnezeu să te călăuzească. 4) Fă ca vorbele tale să fie dătătoare de viață. „Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii” (Proverbe 13:14). Oamenii cu care te întâlnești au nevoie de cuvinte care să îi aducă de la moartea spirituală la viața veșnică. Pe cine vei încuraja astăzi?

 

„Răscumpăraţi vremea” (Efeseni 5:16)

     Îți mai amintești de vremurile când doreai să-ţi vezi copiii mari? Şi dintr-o dată se întâmplă asta. Ei vor pleca curând, lăsând casa pustie și tăcută. Bob Benson spune subtil: „Trec pe lângă multe case în drum spre a mea; unele drăguțe, altele îmbietoare. Dar inima îmi stă în loc când văd casa mea cuibărită pe deal. Mă simt mândru, mai ales pentru aspectul ei, deoarece eu însumi am desenat planurile. La început, a fost destul de spațioasă pentru noi. Aveam chiar și un birou în care acum își au reședința doi băieți adolescenți. Aveam cameră de oaspeți, dar acum fiica mea împreună cu cele nouă păpuși ale ei sunt oaspeți permanenți. Aveam o cameră pentru Peg, care spera să o transforme în cameră pentru cusut. Dar doi băieți care şi-au pus şi leagănul acolo au luat în stăpânire camera. În acest moment, parcă nu mai sunt un arhitect atât de priceput. Dar casa se va mări din nou. Unul câte unul, vor pleca la facultate, la serviciu, în slujire, la propriile lor case. Atunci va fi din nou spațiu: camera de oaspeți, camera pentru cusut, biroul, doar pentru noi doi. Dar casa nu va fi goală. Fiecare colț, fiecare cameră, fiecare crestătură de pe măsuța de cafea vor fi pline de amintiri. Amintiri de la picnicuri, de la Crăciun, de la zile de naștere, lângă ceas … în picioarele goale, vacanțe, pisici, câini, ochi negri, absolviri, prima întâlnire, certuri, competițiile sportive … și mii de alte lucruri care umplu viețile celor ce cresc cinci copii. Și Peg și cu mine vom sta tăcuți lângă foc și vom asculta râsetele din pereți”. Copilăria și tinerețea se duc pe nesimțite. Așa că umple-le cu amintiri minunate, pline de dragoste și care rezistă în timp. „Răscumpărați vremea”. 

„Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale” (Psalmul 139:14)

     Așadar, cum ar trebui să înțelegi rolul înfățișării tale fizice? 1) Cu mulțumire. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru că te-a creat o persoană unică. Tu nu ești rezultatul unei genetici întâmplătoare. Tu ești „încercarea singulară” și autentică, concepută de Dumnezeu pentru a umple un loc pe care nimeni altcineva nu-l poate umple. El este Cel ce te face să fii ceea ce ești! „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele” (Psalmul 139:13). „Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale”. Tu nu provii dintr-o linie de asamblare la fel ca produsele făcute să aparțină unui lot. Nu, tu ai primit amprenta detaliată și individualizată a Arhitectului Divin. Psalmistul a spus: „Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului” (Psalmul 139:15). Asta înseamnă atenție la cel mai înalt nivel, nu-i așa? Deci, adu-I mulțumiri lui Dumnezeu: Ai fost creat, inspectat și aprobat în cer înainte să-ți miști vreun mușchi aici pe pământ. 2) Cu înțelegere. Descoperă scopul lui Dumnezeu pentru viața ta. Tu nu ai fost conceput să-i impresionezi pe alții sau să cauți aprobarea lor. În ochii lui Dumnezeu înfățișarea ta nu este măsura valorii tale. „Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă” (1 Samuel 16:7). Începe să te vezi așa cum te vede Dumnezeu. La urma urmelor, părerea Lui este singura care contează. Într-adevăr, „pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29). Bucură-te! Dumnezeu nu va termina lucrarea începută în tine până nu te face să fii exact ca Isus!

 

„Oare lutul zice el celui ce-l făţuieşte: „Ce faci?” (Isaia 45:9)

     Mulți oameni sunt nemulțumiți de ceea ce văd în oglindă; unii dintre noi sunt atât de nemulțumiți încât cheltuiesc o avere ca să se schimbe. Și deși este bine să arăți cel mai frumos, Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca înfățișarea noastră să fie o declarație a valorii noastre pentru El sau pentru ceilalți. Oricare ar fi trăsăturile fizice pe care le-ai moștenit, iată câteva adevăruri biblice pe care merită să le iei în considerare: 1) Nemulțumirea față de înfățișare ne pune în conflict cu Dumnezeu. Biblia spune: „Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! Un ciob dintre cioburile pământului! Oare lutul zice el celui ce-l făţuieşte: „Ce faci?” Dumnezeu intenționează ca tu să fii vasul Său de lut; un vas practic, folositor; nu un ornament la modă şi un obiect de reclamă „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi” (2 Corinteni 4:7). Valoarea ta nu constă în felul în care arăți, pe dinafară ci în ceea ce ai înlăuntru – mesajul care schimbă vieți al harului lui Dumnezeu! 2) Nemulțumirea față de înfățișare rezultă din comparații false. Astăzi ni se spune să devenim reflecții ale unui ideal de neatins. Modele TV modificate pe calculator ne vând orice, de la fulgi de porumb la mașini. Să fim serioși! „Ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere” (2 Corinteni 10:12). Nemulțumirea față de înfățișarea ta vine din necunoașterea scopului uimitor și creativ al lui Dumnezeu pentru tine. Și lucrul acesta va deveni limpede pentru tine când te uiți „ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus” (Evrei 12:2).

„Tată … depărtează de la Mine paharul acesta” (Marcu 14:36)

     Data viitoare când bei paharul cu vin în biserică la Cina Domnului oprește-te și adu-ți aminte ce se afla în paharul din care a băut Domnul Isus în Ghetsimani în noaptea dinaintea răstignirii. Tu poți bea paharul cu încredere deoarece El a băut mai întâi din paharul agoniei. În ajunul morții Sale, El s-a rugat: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; … Tată, Ţie toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu” (Marcu 14:34-36). Să remarcăm cuvintele „cuprins de întristare” (dacă consideri că păcatul tău nu e mare lucru, poate aceste cuvinte te vor face să te răzgândești). Hristos a băut din paharul mâniei lui Dumnezeu pentru ca tu să poți bea din paharul harului lui Dumnezeu. Deși El a fost fără păcat, El a gustat atât păcatele celui mai ,,rafinat’’ păcătos, cât și ale celui mai respingător. El nu simțise niciodată furia lui Dumnezeu şi El n-a meritat s-o simtă. El nu a experimentat izolarea de Tatăl Său; până când ,,a sosit ceasul’’. El nu a cunoscut niciodată moartea fizică; El era ființă nemuritoare. Cu toate acestea, în decurs de câteva ore, Dumnezeu Și-a dezlănțuit mânia  de pedepsire a păcatului asupra Fiului Său fără păcat, perfect. Și ca om, lui Isus i-a fost frică și încă o frică de moarte. Și ceea ce a făcut El cu teama Lui ne arată ce să facem noi cu temerile noastre. El s-a rugat cu sinceritate și cu perseverență. El le-a spus ucenicilor Săi: „Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog” (Matei 26:36). Isus s-a confruntat cu cea mai mare teamă a Sa în rugăciune sinceră și a învins-o. Și prin rugăciune și tu îți poți învinge temerile.

 

„Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde” (1 Corinteni 10:11)

     În timp ce lui Samson toate lucrurile îi erau favorabile, lui Iosif toate lucrurile i-au fost nefavorabile. Să remarcăm: 1) El a fost tratat rău de oameni ai lui Dumnezeu. Frații lui Iosif n-au putut suporta viziunea pe care i-a dat-o Dumnezeu și trecerea pe care o avea, așa că l-au vândut. Cine ți-a spus că toată lumea te va aprecia? Nu Dumnezeu! Domnul Isus a spus: „Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră” (Ioan 15:18). Dar Iosif și-a păstrat spiritul iertător și nu doar că a ajuns să se împace cu familia lui, dar i-a și hrănit în timpul foametei. 2) El a fost singur într-o țară în care nimeni nu-L cunoștea pe Dumnezeu. Dar asemenea unui nufăr într-o mlaștină, el s-a păstrat curat și a crescut în credință. Nu circumstanțele din jurul tău, ci ceea ce este în tine îți determină biruinţa. 3) El a fost supus ispitei. Iosif a fost singur, departe de casă și a fost supus tuturor impulsurilor pe care le poate simți un bărbat. Soția lui Potifar a încercat în mod repetat să-l seducă, dar el a spus nu. În situația sa, erau multe șanse să scape. Dar motivul său de a spune nu a fost: „Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:9). Nimic nu era mai însemnat pentru Iosif decât relația sa cu Domnul. 4) El a plătit pentru integritatea lui. Pe baza acuzațiilor false ale soției lui Potifar, Iosif a fost dus în închisoare pentru o fărădelege pe care nu a făcut-o. L-a dezamăgit Dumnezeu? Nu, contactele necesare pentru a-l duce la tron îl așteptau în închisoare. Așa că fii sincer cu Dumnezeu și El te va binecuvânta.

 

„ Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde” (1 Corinteni 10:11)

     Samson a fost un învins, Iosif a fost un câștigător. Lui Samson toate îi mergeau bine. El a fost rezultatul unei nașteri miraculoase, a fost crescut de părinți evlavioși și i s-a dat putere supranaturală. Cu toate acestea, el a eșuat lamentabil. De ce? 1) Nu s-a rugat. Singura dată când citim că Samson s-a rugat a fost când a dat de necaz. Îți sună cunoscut? Dacă faci o radiografie a celor mai mari eșecuri ale tale, undeva în derapajul tău vei descoperi că ai părăsit locul rugăciunii. Nu-ți poți conduce mașina cu rezervorul gol, nu poți lucra cu stomacul gol și nu poți plăti facturi cu contul bancar gol. Și nu poți avea o viață creștină victorioasă fără rugăciune zilnică. 2) El a refuzat să trăiască după Cuvântul lui Dumnezeu. Când a fost confruntat de părinții săi referitor la căsătoria cu femeia nepotrivită, Samson le-a spus: „Ia-mi-o, căci îmi place” (Judecători 14:3). Când te lași condus de sentimente și nu de Scriptură, te îndrepți spre necaz. Una din cele mai bune definiții ale „neascultării” este „ascultare incompletă”. Nu poți alege versetele după care  vrei să trăiești și să le ignori pe restul! 3) El a avut un caracter nepotrivit. În timp ce Iosif și-a extins iertarea la cei care i-au făcut rău, Samson s-a rugat pentru răzbunare. De fiecare dată când cedezi în fața resentimentului, lași o altă persoană și nu pe Dumnezeu să-ți dicteze faptele și ajungi să suferi chiar mai mult. 4) El a fost motivat de lăcomie. Întovărășindu-se cu filistenii, le-a spus o ghicitoare la treizeci dintre ei, spunând: „dacă n-o veţi ghici, să-mi daţi voi treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb”   (Judecători 14:13). Poate te întrebi: „Și ce vrei să spui cu asta?” Dacă i s-a întâmplat lui Samson, ți se poate întâmpla și ție.