„Tatăl celui neprihănit se veseleşte” (Proverbe 23:24)

     Munca cea mai grea este uneori cea mai trecută cu vederea. Într-o zi, un soț s-a întors acasă de la serviciu și casa era într-o dezordine totală. Hainele erau azvârlite peste tot pe podea, vasele murdare stăteau stvuite în chiuvetă, copiii plângeau, paturile erau nefăcute, baia mirosea urât, iar televizorul era dat la maxim. Când și-a întrebat soția ce se întâmplă, ea i-a răspuns: „Mai știi cum mă întrebai în fiecare seară ce am făcut toată ziua? Ei bine, astăzi nu am făcut nimic”. Dacă ești o mamă sau un tată care stă acasă, Dumnezeu consideră că munca ta este importantă. Este mai importantă pentru viitor decât oricare altă profesie – deoarece determini calitatea generației următoare. Martin Luther a spus: „Ceea ce faci în casa ta prețuiește ca și cum ai face-o în cer pentru Domnul nostru”. Într-o zi, Dumnezeu le va spune „bine lucrat” părinților care au avut grijă de copii – care i-au îmbăiat, i-au hrănit, a curățat după ei – când au fost obosiți și credeau că nu se uită nimeni. Cineva însă ține evidența. Merită! Tu ești cel ce face ca munca ta să fie semnificativă – nu invers. Când descoperi darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu și pasiunile pe care le-a pus în tine și le pui în aplicare în slujba valorilor în care crezi cu tărie – „lucrezi pentru Dumnezeu” în cel mai adevărat sens. Așa că roagă-L pe Dumnezeu să te ajute ca fiecare zi să decurgă bine. Și încearcă să faci din munca ta o slujire pentru Dumnezeu.

„Celui ce are, i se va da” (Matei 25:29)

     Valoarea ta la locul de muncă este determinată de valoarea pe care o dai locului de muncă. Când un creștin merge la serviciu în fiecare zi, Dumnezeu îl face responsabil să facă lucrurile ca pentru Domnul, să dezvolte și să îmbunătățească lucrurile la locul de muncă. Domnul Isus a spus pilda celor trei oameni care au primit fiecare bani. Unul a primit cinci talanţi, altul doi și altul unu. Primii doi „s-au dus, i-au pus în negoţ, şi au câştigat” (Matei 25:16). Ei au dat dovadă de pricepere, spirit de inițiativă și au făcut profit de 100%. Așa că au fost lăudați de stăpânul lor. Dar cel de-al treilea doar a făcut act de prezență, a dat telefon că este bolnav, nu s-a pregătit, nu a încercat, nu și-a asumat riscuri și nu a trecut la faptă. Așadar, caracterizarea muncii sale nu a fost prea strălucită. Și Domnul Isus a spus ceva ce ar trebui să ne facă să ne ridicăm în picioare și să luăm aminte: „celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!” Asta înseamnă că, dacă atitudinea ta și etica muncii tale sunt slabe, ai probleme cu Dumnezeu. Așa că hai să ne oprim și să ne gândim la locurile noastre de muncă. Dacă Domnul Isus ar fi șeful tău, ți-ai face munca altfel? Cum ai răspunde la telefon, cum ai redacta documente, cum i-ai trata pe angajați sau cum ți-ai învăța elevii dacă Isus ți-ar verifica munca? Ca cetățean al Împărăției lui Dumnezeu, trebuie să-ți revizuiești periodic atitudinea la locul de muncă, să soliciți sfaturi referitor la modul în care poți crește, să dai dovadă de dragoste și de bunătate față de cei cu care lucrezi, să faci ca firma ta să fie profitabilă și să te bucuri de munca pe care o faci.

„Oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru” (Marcu 10:43)

     Disneyland este cunoscut şi ca „Împărăția magică”. Pentru cei ce lucrează acolo, există o valoare care este accentuată mai mult decât oricare alta. Este ceea ce dă „magie” acelei împărății. Ce anume? Slujirea! Angajaților li se spune că în clipa în care pășești pe acele porți, slujești. Tratezi fiecare întâlnire cu oamenii ca și cum ar fi oaspeții tăi personali. Dacă au nevoie de îndrumare, îi însoțești. Dacă îți pun o întrebare pe care ai auzit-o de o sută de ori, dai răspuns ca și cum nu ai mai auzit-o niciodată. Există o cursă care se numește Jungle Cruise (Croaziera prin junglă – n.tr.) și cea mai obișnuită întrebare referitoare la ea este : „Cât durează?” Așa că angajații au primit un răspuns standard dinainte pregătit. „Croaziera prin junglă este o aventură interesantă care durează zece minute”. Dar odată, unui angajat i s-a adresat această întrebare de prea multe ori, așa că atunci când un cuplu l-a întrebat : „Cât durează Croaziera prin junglă?” el a răspuns: „Trei zile”. Cuplul a ieșit din rând, a părăsit parcul, s-a  întors la Hotelul Disney unde se aflau în luna de miere, și-au făcut bagajele, au părăsit hotelul și s-au întors la rând pentru Croaziera prin junglă. A doua zi, angajatul de la Disneyland a fost concediat și altcineva i-a luat locul spunându-le celor ce stăteau la rând: „Croaziera prin junglă este o aventură interesantă ce durează zece minute”. Când reprezinți Împărăția lui Dumnezeu, trebuie să-ți părăsești drumul pentru a-i ajuta pe oameni, pentru a-i iubi și pentru a le împlini nevoile. De ce? Deoarece Domnul Isus, care este Regele Împărăției, a spus: „Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească” (Matei 20:28).

„Să vă înnoiți în duhul minţii voastre” (Efeseni 4:23)

     Când vinzi o casă, te simți bine când scapi de unele dintre lucrurile pe care le-ai strâns. Te întrebi de ce ai trăit atâta vreme cu această povară. La fel este și cu dezordinea mentală și emoțională. Jon Gordon spune: „Ne umplem mințile cu gânduri care ne trag înapoi, cu obiceiuri care ne limitează, cu distrageri ale atenției care ne fac să deraiem, cu persoane negativiste care ne secătuiesc, cu teama ce ne paralizează, cu cei ce ne fură timpul și care ne sabotează productivitatea. Irosim atâta timp și energie pe lucruri ce nu contează – nu reușim să ne concentrăm asupra lucrurilor care au într-adevăr importanță. Ne umplem cu atât de multe lucruri care generează energie negativă și nu mai e loc pentru energie pozitivă în viețile noastre”. Pavel scrie: „să vă dezbrăcați de omul cel vechi … să vă înnoiți în duhul minţii voastre” (v. 22-23). Lucrurile inutile de care trebuie să scapi includ: ideea că ești singur, încercarea de a fi pe placul tuturor, sentimentul nesiguranței, auto-criticarea, nevoia ca toată lumea să te placă, tendința de a trage concluzii negative înainte de a cunoaște faptele, convingerea că ai mereu dreptate, readucerea aminte a tuturor momentelor în care ai eșuat, dorința de a știi cum se vor rezolva lucrurile, nevoia de a deține toate răspunsurile, îngrijorarea că dacă renunți la toate lucrurile cu încărcătură afectivă îți vei pierde amintirile, teama că nu ești destul de bogat, destul de bun sau destul de deștept, faptul de a te înconjura de oameni care își aduc aminte de vremurile rele, nu de cele bune, comparațiile care îți consumă energia, concepția că viața este ca un film, concepția că vremurile cele mai frumoase s-au dus, așteptarea continuă a momentului potrivit, teama că vei părea nebun, concentrarea asupra rolurilor negative… și orice altceva care nu vrei să fie transmis și copiilor tăi. Cum poți scăpa de gunoi? „Să vă înnoiți în duhul minţii voastre”.

„Nici o bogăţie nu ţine veşnic, şi nici cununa nu rămâne pe vecie” (Proverbe 27:24)

     O mare companie de asigurări își face reclamă ca fiind „Stânca”, declarând că ea este fundamentul securității noastre financiare. Îți mai aduci aminte când aveam încredere în aceste titluri? Dar nu mai este așa; lumea nu mai este la fel. Nesiguranța financiară caracterizează lumea de astăzi împânzită de bănci falimentare, investitori gigantici care se prăbușesc, corporații multinaționale care se restrâng, cozi tot mai mari de angajați cu normă redusă și șomeri, plus o epidemie a fricii care îmbolnăvește inimile celor ce sunt în prezent angajați. Pentru cei tineri, bucuria absolvirii a devenit stresul datoriilor la universitate și al pieței forței de muncă reduse. Multe persoane mai în vârstă schimbă visul lor la pensionare cu o nouă realitate a secolului douăzeci și unu: „Muncește până cazi jos”. În astfel de vremuri, înspre ce ne putem orienta? Înspre politicieni? Înspre guvern? Înspre următorul guru al îmbogățirii rapide? Biblia spune: „nici o bogăţie nu ţine veşnic, şi nici cununa nu rămâne pe vecie” (Proverbe 27:24). Care este răspunsul? Întoarce-te spre singura sursă a siguranței: Dumnezeu! Israelul a dus lipsă de hrană și de apă, iar El le-a trimis mană proaspătă și apă din stâncă. El a făcut ca Ilie să fie hrănit de corbi, a înmulțit uleiul și făina pentru a susține familia unei văduve sărace, a hrănit mii de oameni cu prânzul unui băiat ce avea cinci pâini și doi pești. Și El ne întreabă: „Este ceva de mirat din partea Mea?” (Ieremia 32:27). Nu! Așadar: 1) Încrede-te în Dumnezeu care se va îngriji de tine. 2) Fă ce-ți spune El să faci. 3) Crede că Dumnezeu „voiește”. „Mieii sunt pentru îmbrăcăminte, şi ţapii pentru plata ogorului; laptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale, şi pentru întreţinerea slujnicelor tale” (Proverbe 27:26-27).

 

„El este începutul” (Coloseni 1:18)

     Dacă Chivotul Legământului este pomenit în Scriptură de 185 de ori atunci  înseamnă că este important. Fiecare activitate din curtea exterioară și din curtea interioară a cortului avea un  singur scop, să te conducă în Sfânta Sfintelor unde era prezența lui Dumnezeu. Simbolurile Vechiului Testament, cum este şi Chivotul, sunt imagini ale realităților din Noul Testament. În acest sens, Chivotul, care era cea mai importantă piesă de mobilier din cort, este o imagine a lui Hristos pe care Îl iubim și Îl slujim. El este Domn. El este suprem. Nu este nimeni ca El. Și El este demn de toată lauda! Pavel scrie: „El este Chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace totul cu Sine prin El” (Coloseni 1:15-20). Dacă credința ta se învârte în jurul persoanei tale nu vei ajunge nicăieri. Dar când credința ta este „Hristo-centrică”, tot ceea ce are Hristos devine disponibil și pentru tine!

 

„Eu, Domnul, Dumnezeul tău … te călăuzesc” (Isaia 48:17)

     Chivotul Legământului reprezenta trei lucruri pentru poporul lui Israel. Și acestea sunt trei lucruri de care ai nevoie în viața ta. Să ne uităm cu atenție la fiecare dintre ele: 1) Izbânda. Când poporul pleca la luptă, probabil că arăta ciudat în ochii dușmanilor deoarece preoții care duceau Chivotul Legământului mergeau înaintea armatei. De bună seamă că dușmanii lor îi ironizau când îi vedeau și spuneau: „Ce înseamnă asta? Care-i treaba cu cutia?” Dar după ce erau umiliți în luptă, ei își dădeau seama că nu au luptat cu omul, ci cu Dumnezeu. Și tu când ai o umblare după voia lui Dumnezeu, El va merge înaintea ta și va purta bătăliile pe care le ai de purtat. Și  lucrul extraordinar este că Dumnezeu nu a pierdut niciodată vreo luptă. 2) Călăuzirea. Când evreii aveau nevoie de călăuzire, Dumnezeu le vorbea din locul în care se găsea Chivotul în Cortul Întâlnirii. Și ei descopereau ceea ce vei descoperi tu: când cauți călăuzirea lui Dumnezeu și Îl asculți, nu vei da greș. Sistemul Său de călăuzire este infailibil. „Eu, Domnul, Dumnezeul tău … te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi” (Isaia 48:17). 3) Prosperitatea. Prosperitatea înseamnă simplu „să ai destul ca să faci voia lui Dumnezeu”. Și atât dorește Dumnezeu să ai, nici mai mult, nici mai puțin. Când Chivotul a rămas trei luni în casa unui om pe nume Obed-Edom, tot ce avea el a fost binecuvântat și înmulțit                                (2 Samuel 6:10-12). Ți-ar prinde bine mai multă izbândă, mai multă călăuzire și mai multă prosperitate? Petrece timp în prezența lui Dumnezeu și apoi du-o cu tine oriunde vei merge.

„Drugii … nu vor fi scoşi” (Exod 25:15)

     Chivotul Legământului reprezenta prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului. Când l-au luat filistenii, ei au fost loviți cu bube. Când l-au pus în casa lui Dagon acesta a căzut la pământ în faţa Chivotului (1 Samuel 5). Învăţătura acestei relatări este – nu te juca cu lucrurile lui Dumnezeu! Chiar dacă nu ești pregătit să-L slujești pe Dumnezeu, cel puțin fii înțelept și privește-L cu respect. Când evreii i-au cucerit pe filisteni, David a decis să readucă Chivotul, simbolul prezenței lui Dumnezeu, acasă la Ierusalim. Când Dumnezeu a proiectat Chivotul, El a pus inele pe laturile lui și drugi prin acele inele, spunând că poate fi dus doar pe umerii unor preoți speciali. Dar cineva a avut o idee mai bună, așa că l-au pus într-un car nou, tras de boi. Din acel moment totul a mers rău. Când Chivotul era să alunece din car, un om bine-intenționat ce stătea pe margine, s-a gândit să-l prindă. Și a murit pentru asta! Poate spui: „E un lucru destul de extrem!” Aici putem găsi o lecție pentru cei ce doresc să împacheteze prezența lui Dumnezeu, s-o ducă la târg și  s-o pună în negoț. Cine are calificarea necesară pentru a duce prezența lui Dumnezeu? Numai preoții credincioși care au fost spălați de sângele Mielului, sunt închinaţi Domnului şi duc o viaţă sfântă, au părtășie cu Dumnezeu la masa Lui, care I se închină în duh şi-n adevăr și care umblă în lumina adevărului reprezentat de sfeșnicul cu șapte brațe. ,,…erau plăcuţi înaintea întregului norod” (Faptele Apostolilor 2:47). Dacă dorim să ducem cu noi prezența lui Dumnezeu și să zidim biserica, trebuie s-o facem după cum ne spune El.

„Aţi primit un duh de înfiere [Duhul ce dă naștere la fii]” (Romani 8:15)

     Audiența lui Pavel a înțeles faptul că el s-a folosit de adopția sa ca roman pentru a propovădui beneficiile pe care le primim ca membri răscumpărați ai familiei lui Dumnezeu. Un tată roman avea drept absolut și control, de „patria potestas” asupra copiilor lui de orice vârstă. Adopția romană era un proces în doi pași prin care copiii erau transferați de la un patria potestas la un altul. 1) Eliberare. Acest pas includea o vânzare simbolică prin care tatăl natural își  „vindea”  copilul și-l „cumpăra” înapoi, sau nu-l mai cumpăra înapoi, încheindu-și drepturile părintești. 2) Reabilitare. Aici, tatăl adoptiv își prezenta cazul de adopție unui magistrat roman, care-i transfera în mod legal copilul devenind astfel patria potestas. Tot astfel, noi am fost transferați din strânsoarea Satanei în binecuvântata patria potestas a Tatălui nostru Ceresc! Beneficiile adopției romane au fost ideea centrală a lui Pavel din Romani capitolul opt: a) Persoana adoptată și-a pierdut toate drepturile din vechea lui familie și a câștigat un nou tată, plus toate drepturile unui membru legitim din noua lui familie. b) El a devenit moștenitor al averii noului său tată. Când existau și alți copiii, ei deveneau moștenitori asociați; c) Toate datoriile lui au fost complet anulate, dosarele privind antecedentele au fost șterse; trecutul nu mai avea nici un efect asupra noii lui vieți. d) Șapte cetățeni erau martorii tuturor adopțiilor legale. Dacă legitimitatea adoptatorului era pusă cumva la îndoială, fiecare martor putea depune mărturie despre poziția lui legitimă. Mulțumim lui Dumnezeu că „Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:16).  Însuși Duhul Sfânt validează faptul că ești membru în familia lui Dumnezeu!

„Sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare” (Deuteronom 33:27)

     Imaginează-ți următorul lucru: Un tată se joacă cu copii lui. El se află în piscină și îi invită să alerge și să îi sară în brațe. Unul o face, celălalt nu. Cel ce nu sare se uită plin de veselie, aplaudă și sare în sus. Dar când tatăl îl cheamă să sară, dă din cap și pleacă. Tu ești acela? Trăiești pe marginea piscinei, fără să sari vreodată în apă, bucuros să experimentezi viața prin intermediul altcuiva? Preferi să nu-ți asumi nici un risc decât să-ți asumi vreunul? De teamă să nu se întâmple ce e mai rău, nu te bucuri niciodată de ce e mai bun. Poate spui: „Dar nu sunt sigur în ce sar!” Citește următoarele: „Sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare”. Nebunia înseamnă să închizi ochii și să sari, înainte să știi măcar că este apă în piscină sau  că tatăl tău ți-a promis: „Vino, te voi prinde”. Credința înseamnă să știi că singura cale prin care îți poți învinge frica de ,,apă” este să faci un salt, pentru că Cel ce te cheamă este acolo pentru tine din clipa în care ai devenit copilul Său. Nimic nu este mai important pentru El decât siguranța ta, creșterea credinței tale și biruinţa deplină în viață. Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „scoală-te, treci Iordanul acesta … şi intraţi în ţara pe care o dau copiilor lui Israel … Întăreşte-te numai, şi îmbărbătează-te, lucrând cu credincioşie după toată legea pe care ţi-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca să izbutești în tot ce vei face” (Iosua 1:2, 7). Să remarcăm cuvintele: „scoală-te, treci, întărește-te”. Cu alte cuvinte; fă pasul!