„Bunătățile Domnului … se înnoiesc în fiecare dimineaţă” (Plângerile lui Ieremia 3:22-23)

     Treci printr-o perioadă dificilă în acest moment? Nu ești singur! Situația era atât de gravă în Israel încât atunci când Ieremia a scris una dintre cărțile Bibliei, el a intitulat-o Plângeri. Într-o lume cu gândire pozitivă și cu dorința de a se simți bine, nu e tocmai un titlu care se vinde bine. Ieremia descrie poporul lui Dumnezeu drept „văduvă” și „rob” și spune: „Toţi prietenii ei au părăsit-o, şi i s-au făcut vrăjmaşi” (Plângerile lui Ieremia 1:2). Pe măsură ce citești cartea verset cu verset, lucrurile merg din rău în mai rău, căci poporul lui Dumnezeu culege ce a semănat. Apoi dintr-odată, în mijlocul lamentărilor sale, când crezi că lucrurile nu pot fi mai rele de atât, Ieremia scrie: „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui Ieremia 3:22-23). Nu e minunat? Dragostea lui Dumnezeu, bunătatea și credincioșia Lui au fost puse într-un cont din care nu se pot face retrageri, la care nu trebuie să contribui și care va dura câtă vreme trăiești. Într-o lume căreia se pare că nu-i pasă, în care supraviețuiește numai cel mai tare, e un lucru bun de știut. Data viitoare când cineva îți spune: „ce mai e nou?” spune-i: „Dragostea lui Dumnezeu, bunătatea și credincioșia Lui”. Dicționarul definește bunătatea drept „gingășia inimii care face ca o persoană să treacă cu vederea rănile sau să trateze pe un ofensator mai bine decât o merită”. Așadar, când te trezești în fiecare zi, fii ca femeia care s-a rugat: „Doamne, mă bucur că îndurările tale se înnoiesc în fiecare dimineață, căci cu siguranță le-am epuizat pe toate cele de ieri”.

„Dumnezeu … ne-a dat un duh … de chibzuinţă” (2 Timotei 1:7)

     Biblia spune: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă”. Pentru a-ți îmbunătăți viața, trebuie să schimbi două lucruri: 1) Procesele tale de gândire. Gordon MacDonald spune: „Oamenii care și-au ieșit din formă din punct de vedere mintal cad victimă ideilor și sistemelor care sunt distructive pentru sufletul omului. Ei nu au învățat să gândească și nici nu şi-au propus acest lucru, așa că ajung să fie dependenți de gândurile și opiniile altora. În loc să se confrunte cu idei și probleme, ei își reduc viața la reguli, regulamente și programe”. În clipa în care crezi că le știi pe toate, pur și simplu ai încetat să mai gândești. 2) Așteptările tale. Se spune că un om s-a dus la o ghicitoare. Aceasta i-a spus: „Vei fi sărac și nefericit până la cincizeci de ani”. Omul a întrebat-o: „Ce se va întâmpla apoi?” Ea a răspuns: „Apoi te vei obișnui”. Fii cinstit; câți oameni de succes cunoști tu care sunt apatici și negativiști? Nici unul! Credința produce entuziasm, dedicare, energie – caracteristici care te ajută să atingi succesul. Dacă dorești să posezi aceste calități, atunci ridică nivelul așteptărilor tale și aliniază-l la promisiunile lui Dumnezeu. „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea” (Marcu 11:24). Dorești să reușești acolo unde înainte ai eșuat? Nu începe prin schimbarea faptelor tale, începe prin a-ți schimba mintea.    Înnoiește-o zilnic prin Cuvântul lui Dumnezeu. Nimic din ceea ce faci nu va avea un impact mai mare.

 

„A intrat duhul în ei, şi au înviat, şi au stat pe picioare” (Ezechiel 37:10)

     Poate că speranțele tale sunt moarte, iar visele îngropate, dar Dumnezeu le poate readuce la viață. Ezechiel a stat într-o vale plină de oase moarte și uscate. Mai rău nu se poate! Corect? Apoi ceva uimitor s-a întâmplat. Dumnezeu i-a spus proorocului: „Prooroceşte, şi vorbeşte … „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze!” Am proorocit, cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat, şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr” (v. 9-10). De fiecare dată când vezi un bărbat sau o femeie bucurându-se de un mare har în Împărăția lui Dumnezeu, există mari șanse ca ei să fi trecut prin valea pustiirii, a suferinței și a respingerii. După ce a fost alungat din cetate, lovit cu pietre și lăsat să moară, Pavel vorbeşte despre cum a fost răpit la al treilea cer și a experimentat lucruri prea extraordinare pentru a putea vorbi despre ele aici pe pământ (2 Corinteni 12:2-4). După ce a fost exilat într-o colonie din Patmos a scris Ioan cuvintele: „eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe” (Apocalipsa 1:10). Drept rezultat, el a scris cartea Apocalipsa. Psalmistul a spus: „în ziua necazului, … mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară: … voi cânta şi voi lăuda pe Domnul” (Psalmul 27:5-6). Așa te „bucuri în necaz” și poți apoi să privești în urmă și să spui: „Mulțumesc pentru această experiență. Fără ea, nu aș fi ajuns niciodată să Te cunosc așa cum te cunosc astăzi”.

 

„Isus … umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul” (F. A. 10:38)

     Biblia spune: „Doamne” I-a răspuns Petru „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” „Vino!” i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat, şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Cei ce erau în corabie, au venit de s-au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 14:28-33). Principalul mesaj pentru tine din această relatare este acesta – la ce să te uiți în mijlocul furtunii. Când privești în față cancerul, boala de inimă sau vreo altă boală ce-ți amenință viața, câteva din primele întrebări care îți vin în minte sunt acestea: „Cine este doctorul? Ce experiență are? Este capabil? Este disponibil?” Da, Isus este! În CV-ul Domnului Isus scrie: „Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El”. Să remarcăm cuvintele „toți”. El îți poate împlini toate nevoile. Așa că ațintește-ți privirea la Isus și ia putere de la El. Cel ce „umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi” este astăzi de partea ta. 

„Corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării” (Matei 14:24)

     Domnul Isus îi însoțise pe ucenicii Săi într-o altă furtună și a liniștit-o. Dar acum, El era pe un munte și se ruga, iar ei erau singuri, „învăluiți de valuri”. De ce? Pentru că uneori învățătorul trebuie să se dea cu un pas înapoi pentru a vedea cât de mult au învățat elevii săi. Asta se întâmplă și în viața ta în acest moment? Marea Galileii avea  cam douăzeci de km. lungime și doisprezece km. lățime. Dar când vântul începe să bată de pe Înălțimile Golan, apele se pot învârti ca într-un blender timp de două trei zile și pot scufunda o barcă de pescuit ca cea în care se aflau ucenicii. Să remarcăm cuvintele „învăluiți de valuri”. La fel ești și tu astăzi? În mijlocul unui divorț, învăluit de vinovăție. În mijlocul unei ipoteci pe casă, sâcâit de creditori? În mijlocul unei boli, învăluit de durere și de un pronostic și mai dureros? „Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat, şi au zis: „Este o nălucă!” Şi de frică au ţipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” (v. 25-27). Iată niște cuvinte pe care merită să ți le notezi undeva și să ți le amintești deseori: „Îndrăzniți, Eu sunt”! (v. 27). Nu poți ajunge undeva şi Domnul Isus să nu te poată găsi. Uită-te peste umăr; El este Cel ce te urmărește. Privește în furtună; El este Cel ce vine spre tine. Astăzi, deschide-ți ochii și recunoaște-L.

 

„Dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul” (Coloseni 3:13)

     În cartea sa ,,Restoring Your Spirtual Passion (Reaprinde-ți pasiunea spirituală)’’ Gordon MacDonald scrie: „O amintire ce arde în lăuntrul meu este cea a unui zbor cu avionul în care mă îndreptam spre o întâlnire la care urma să se ia o hotărâre majoră în lucrarea mea. Știam că aveam nevoie disperată de pasiune spirituală care să-mi dea înțelepciune și supunere față de scopurile lui Dumnezeu. Dar pasiunea lipsea deoarece eram adâncit în resentimente față de un coleg. Zile în șir am încercat totul ca să scap de gândurile de răzbunare față de acea persoană. Dar oricât am încercat, mă trezeam până și noaptea gândindu-mă la modalități subtile prin care să mă răzbun pe el. Doream să-l fac de râs pentru ce a făcut, să-i stric credibilitatea în fața celorlalți din grup. Resentimentul meu începea să mă domine și în acea călătorie cu avionul am ajuns să-mi dau seama cât de gravă era situația … Când avionul a ajuns pe pista de aterizare, m-am trezit strigând în șoaptă către Dumnezeu să-mi dea puterea să iert și să experimentez eliberarea de duhul meu otrăvit. Deodată am simțit ca și cum un cuțit mi-a tăiat o gaură în piept și am simțit efectiv cum o substanță groasă iese din mine. Câteva clipe mai târziu, m-am simțit ca și cum am fost spălat. Am scăpat de povara spirituală negativă, de cea de care trebuia să mă eliberez. Eram liber. M-am dat jos din avion și la scurt timp am ajuns la întâlnirea care a schimbat de fapt întregul curs al vieții mele”. Iertarea:   1) Te eliberează din strânsoarea unei forțe negative. 2) Te aduce în locul în care te poate binecuvânta Dumnezeu. 3) Îi învață pe oamenii neînsemnați cum să ajungă mari.

„Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32)

     Puterea iertării este un lucru uimitor. Nici o relație nu poate supraviețui fără ea, cu atât mai puțin să se dezvolte. Oricare ar fi problema, iertarea eliberează ambele părți, ia arma din mâinile lui Satan și Îi deschide lui Dumnezeu ușa pentru a interveni în acea situație. Lucrul acesta nu este mai adevărat decât în familie. Este mai ușor să ierți un dușman pe care îl vezi rareori decât pe cineva drag cu care trăiești zi de zi. Dar trebuie s-o faci. George Herbert a spus: „Cel ce nu poate ierta, rupe puntea peste care el însuși trebuie să treacă”. Pavel scrie: „îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare.  Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea” (Coloseni 3:12-14). Învață-l pe copilul tău să ierte. Dacă îl expui la mânia ta, asigură-te că e prin preajmă și când manifești bunătate.  Învață-l cum să se raporteze la problemă, fără să atace persoana. Spune-i că diferența de opinie poate duce la o decizie care îmbunătățește lucrurile pentru toată lumea și că în calitate de membru al familiei poți „greși” și să fii totuși tratat bine. Asta poate însemna să-l înveți lucruri pe care tu nu   le-ai ştiut şi nimeni nu te-a învățat. Dacă e așa, învață din greșelile părinților tăi și nu le transmite mai departe copiilor tăi. „Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului” (Efeseni 4:26-27). Cu alte cuvinte, iartă când ești rănit și nu te duce la culcare cu resentimente. 

„Opreşte-te acum … şi-ţi voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu” (1 Samuel 9:27)

     Iată un  verset din Scriptură cu  mesaj pentru zilele noastre: „Când s-au pogorât la marginea cetăţii, Samuel i-a zis lui Saul: „…Opreşte-te acum … şi-ţi voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu”. Astăzi ni se spune că pentru a avea succes trebuie să alergăm cu o sută de kilometri la oră și să o ținem tot așa până ne prăbușim noaptea la pământ. Și care e partea negativă a tuturor acestora? Umblarea noastră cu Domnul se reduce la un târâit sau se oprește de tot. Faptul că suntem ocupați ne duce la goliciune spirituală. O parte din cursă poate fi un lucrul palpitant care îți aduce răsplată, dar îți lasă puțin timp pentru Dumnezeu sau deloc. Și nu trebuie să fii în domeniul afacerilor. Uită-te la mamele cu copii mici: fiecare clipă consumată de micile creaturi care trag de ele, mâzgălesc pereții, aduc noroi pe covor și apoi mai au tupeul să le trezească la miezul nopții. Dacă ești în această situație, trebuie să spui: „Pauză! Refuz să-mi pun viața spirituală pe pilot automat, mormăind rugăciuni lipsite de sens și frunzărind Biblia pe care nici nu o citesc, nici nu o trăiesc. Voi plăti orice preț necesar pentru a umbla cu Dumnezeu”. Nu e simplu să faci asta. Va trebui să începi să spui nu la anumite lucruri și să-ți asumi riscul de a nu fi pe placul oamenilor. Dar e singura cale de a avea pace cu Dumnezeu și de a putea auzi ce-ți spune. Nimeni nu a spus vreodată că umblarea creștină e ușoară, dar există vreun lucru pe lume care să aibă o importanță durabilă sau care să-ți aducă mai multe răsplătiri?

 

„Să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16)

     Biblia spune: „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”. Creștem spunându-ni-se: „Dacă îți dorești un lucru, trebuie să muncești pentru el”. Dar o etică a muncii greșită ne poate distorsiona gândirea când vine vorba de a primi ceea ce Dumnezeu dorește să ne dea fără plată. Dumnezeu își toarnă mereu binecuvântarea, iar noi, ca vase goale și însetate, trebuie să învățăm să ne deschidem inimile pentru ce ne oferă El. „A obține” implică a primi prin propriul nostru efort. „A primi” implică a accepta ceea ce se oferă fără plată și prin har. Domnul Isus a venit să ne scape de luptă, nu să ne invite pe o nouă cale sub egida creștinismului. Trebuie să înțelegem că toate binecuvântările lui Dumnezeu sunt oferite datorită harului și sunt primite prin credință. Un învățător biblic scrie: „Mereu încercam să „fac” ceva, lăsându-L pe Dumnezeu afară din ecuație. Am încercat să mă schimb pe mine, să schimb familia, circumstanțele care nu-mi plăceau, chiar să fac ca lucrarea mea să crească. Dar Dumnezeu nu ne va permite niciodată să reușim fără El. Dacă ar face-o, noi am avea parte de toată lauda. În cele din urmă, am intrat în odihna Sa”. Dar pentru a trăi astfel, trebuie să înțelegi ce importanță ai tu pentru Dumnezeu și apoi să înveți să te bazezi pe harul Său. Adevărul e că El este mai mult decât dispus să te ajute doar dacă vrei să renunți la atitudinea ta de om independent. 

„Păziţi-vă de … fățărnicie” (Luca 12:1)

     Cuvântul „fățărnicie” s-ar putea traduce prin „exagerare”. Și exagerarea, oricât de religioasă ar fi, este doar o șaradă. Domnul Isus a denunțat-o. Vorbind despre liderii religioși ai zilelor Lui, El a spus: „păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia. Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. De aceea, orice aţi spus la întuneric, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor” (v. 1-3). De ce a fost Isus atât de dur cu fariseii? Deoarece fățărnicia acuză la ceilalți ceea ce scuză la noi, spune una și face alta, așează popularitatea deasupra principiului, iubește admirația, dar merge pe ocolișuri când vine vorba de integritate. Să-l luăm de exemplu pe Petru. El a predicat că toți oameni sunt egali în Hristos, dar a practicat lucrul acesta în mod selectiv. Iar Pavel l-a confruntat în această privință. „Când a venit Chifa în Antiohia, i-am stătut împotrivă în faţă, căci era de osândit. În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur. Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi Iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor. Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor” (Galateni 2:11-14). Dumnezeu îți înțelege slăbiciunile și El vrea să lucreze împreună cu tine ca să le rezolve, dar nu îți va suporta fățărnicia. Așa că nu fi făţarnic!