„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi” (1 Petru 5:7)

     Gândește-te la lucrurile pentru care te-ai îngrijorat anul trecut sau chiar săptămâna trecută. Câte s-au întâmplat? Statistic, cel mult 10%! Și cu toată îngrijorarea ta, ele au devenit mai mici sau mai mari? Și cum rămâne consumul fizic și emoțional pe care ți-l produce îngrijorarea? Dr. Charles Mayo, fondatorul faimoasei clinici Mayo, a spus: „Îngrijorarea afectează în mod negativ circulația, inima, glandele și întregul sistem nervos. Ea afectează sănătatea în profunzimea ei. Nu am cunoscut niciodată vreo persoană care să fi murit că a muncit prea mult, dar am cunoscut pe mulți care au murit de îngrijorare”. Așadar, când vei recunoaște faptul că te îngrijorezi prea mult și când ai de gând să faci ceva în această privință? „Ce pot face?” întrebi tu. Biblia spune: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi”. Când încredințezi fiecare zi Domnului, crezi că El va merge înaintea ta și va face ca lucrurile să se rezolve spre binele tău. E singura cale de a trăi! Îngrijorarea nu lucrează spre binele tău. E ca un balansoar; îți dă de lucru și te va ține în mișcare, dar nu te va duce nicăieri! Viața e prea grea pentru ca vreunul dintre noi să-i poată face față singur. Așadar, când îngrijorarea vine să te frământe, atac-o cu promisiunile lui Dumnezeu. Adu-ți temerile înaintea lui Dumnezeu și vei vedea cum se ofilesc și pier: „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:7). George Muller a spus: „Începutul fricii este sfârșitul credinței și începutul credinței adevărate este sfârșitul fricii”.

„Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi” (Evrei 4:15)

     Ești dezamăgit de oameni? Domnul Isus înțelege, deoarece când tragem linia, vedem că cei pe care i-a iubit și pe care se baza L-au dezamăgit. Iuda, vistiernicul Său, L-a vândut și a pecetluit afacerea printr-un sărut. Chiar și în ceasul Său cel mai întunecat, în Ghetsimani, cei mai apropiați ucenici ai Lui, Petru, Iacov și Ioan nu au putut sta treji și nu s-au putut ruga cu El timp de o oră (Matei 26:40). Te-ai săturat de toate cerințele pe care trebuie să le îndeplinești? Domnul Isus înțelege: „au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţi bolnavi I-au pus la picioarele Lui, şi El i-a tămăduit” (Matei 15:30). Poate spui: „Dacă Isus a fost Dumnezeu, cum a putut să obosească?” Pentru că El a fost și Dumnezeu și om. El trebuia să fie Dumnezeu ca să ne poată salva și trebuia să fie om pentru a putea muri pentru noi. „Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea” (Ioan 4:6). Ai fost vreodată acuzat pe nedrept? Domnul Isus înțelege. El a fost acuzat că este „un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor” (Matei 11:19). Până în momentul morții Sale, ei încă erau în căutarea „vreunei mărturii mincinoase împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî” (Ioan 15:20). Când te hotărăști să-L urmezi pe Domnul Isus, te înrolezi la o viață ,,din belşug’’ – dar și de împotrivire! Așadar, de ce Domnul Isus a trecut prin toate aceste lucruri? „Prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evrei 2:18). El a mers pe drumul pe care mergi tu astăzi ca tu să poți apela la El, știind că El înțelege și că poate să te ajute.

„Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi” (Evrei 4:15)

     Domnul înțelege situația prin care treci astăzi deoarece și El a trecut pe acolo. Biblia spune: „Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi … Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (v. 15-16). Aceasta înseamnă că: 1) Domnul Isus înțelege problemele tale de familie. El Însuși a avut o familie. Iar cu o anumită ocazie, lumea a spus: „Şi-a ieşit din minţi” (Marcu 3:21). 2) Domnul Isus înțelege când te simți copleșit. „Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin”. Erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce” (Marcu 6:31). Domnul Isus nu doar că s-a confruntat cu presiunile meseriei, dar El a trebuit să  organizeze, să  pregătească și să-Și mustre ucenicii, un grup de pescari needucați, un fanatic și un vameș disprețuit. 3) Domnul Isus înțelege când te simți respins. Cei din orășelul în care a crescut nu aveau trebuință de El. „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1:11). Când Filip a spus: „Noi am găsit pe Acela, despre care a scris Moise în lege… pe Isus din Nazaret,Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” (v. 45). Iar arborele genealogic al Domnului Isus nu era un lucru cu care te puteai mândri. Iacov era un escroc, Rahav era o prostituată,  David, bărbat adulter – ca să ne amintim doar de câțiva. Da, Domnul Isus înțelege. El știe unde te afli astăzi și El te poate ajuta. Așa că vorbește cu El!

 

„Cine eşti?” (Ioan 1:22)

     Când a fost întrebat „cine ești?”, Ioan Botezătorul a răspuns: „Sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Neteziţi calea Domnului” (v. 23). După ce l-au ascultat pe Ioan o vreme, ucenicii lui l-au părăsit pentru a-l urma pe Hristos. Și lucrul acesta nu l-a deranjat pe Ioan pentru că el știa ce a fost chemat să facă. Tu știi? Perioada în care „încerci lucrurile” nu va dura mult. La un moment dat, trebuie să descoperi ce te-a chemat Dumnezeu să faci și să te dăruiești în întregime acelui lucru. Aparent, Pavel nu era un vorbitor înzestrat. „Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii” (1 Corinteni 2:3-4). Dar ceea ce i-a lipsit lui Pavel ca vorbitor a fost compensat ca scriitor. El a scris cuvântul inspirat care i-a ajutat pe alții să predice! În scrierile lui, Pavel era însufleţit de-o putere aşa de mare încât chiar și când a fost aruncat în închisoare el nu a cerut un avocat sau o masă copioasă din cauză că era sătul de mâncarea din închisoare. Nu, el a dorit hârtie ca să poată scrie în continuare. De fapt, Pavel a scris până la sfârșitul vieții sale. Și pentru că a făcut lucrul acesta, și astăzi mai sunt schimbate vieți. Ce moștenire! Și toate astea pentru că un om și-a descoperit chemarea și i s-a dedicat. Așa că întrebarea este: ți-ai descoperit chemarea și i te-ai dedicat? George Bernard Shaw a scris: „Viața pentru mine nu este o lumânare ce se consumă repede. Ci un fel de torță splendidă pe care am șansa s-o țin în mână o clipă și vreau s-o fac să lumineze cât mai tare înainte de a o preda generațiilor viitoare”.

 

„Noi toți … suntem schimbaţi … prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18)

     Domnul Isus a pus această întrebare: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?” (Matei 7:3). Faptul de-a aștepta de la oameni mai mult decât pot ei oferi îți distruge relațiile, nu le consolidează. Oamenii au nevoie de libertate pentru a fi ceea ce sunt. Asta nu înseamnă că ei nu au nevoie de schimbare sau că nu o doresc. Dar nimeni nu apreciază  când i se transmite mesajul, chiar și în mod subtil, că trebuie să se schimbe pentru a fi iubit și acceptat. E mai posibil să ne schimbăm pentru cei ce sunt dispuși să ne accepte cu slăbiciunile noastre decât pentru cei ce ne cer să trăim după propriile lor reguli. Un lucru e sigur: Dumnezeu nu-i va schimba pe oamenii pe care noi încercăm sa-i schimbăm până nu adoptăm politica „ia mâinile de pe acea persoană”. Trebuie să ne dăm la o parte și să-L lăsăm să lucreze! Chiar și când mascăm  dezaprobarea, oamenii tot o simt. Se simte în vocea noastră și în limbajul corpului nostru. Rugăciunea este cel mai mare agent al schimbării, nu presiunea. Dacă îi iubim cu adevărat pe oameni, ne vom ruga pentru ei și-L vom lăsa pe Dumnezeu să lucreze în ei pe calea Lui, după planul Lui și spre slava Lui. Mulți dintre cei ce ne irită așa sunt construiţi; personalitatea lor pur și simplu nu se potrivește cu a noastră. Uneori dorim ca ei să se schimbe, când de fapt noi trebuie să ne schimbăm. Deseori, lucrurile pe care le pretindem de la alții ne sunt deja disponibile pentru a ne bucura de ele dacă nu îi mai judecăm pe ceilalți. Pentru ca schimbarea să fie de durată, ea trebuie să se producă din interior spre exterior. Și numai Duhul lui Dumnezeu poate aduce acest fel de schimbare. 

„S-a pornit o mare prigonire … Şi toţi… s-au împrăştiat” (Faptele Apostolilor 8:1)

     Domnul Isus nu a avut niciodată în plan ca ucenicii Săi să se simtă bine în Ierusalim și să rămână acolo. El le-a spus: „să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim” (Luca 24:47). Ei trebuiau să rămână în Ierusalim doar până vor fi umpluți de putere, iar apoi să ducă Evanghelia în lume. Dar „ei s-au întors în Ierusalim …  Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu” (v. 52-53). E bine să aștepți ca Dumnezeu să-ți dea instrucțiuni și putere să duci lucrurile la îndeplinire, dar nu să aștepți ca o experiență anterioară pe care ai avut-o să se tot repete. Domnul Isus a spus: „voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului” (Faptele Apostolilor 1:8). Așadar, cum i-a scos Dumnezeu din zona lor de confort? Aprinzând un foc sub ei! „S-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. … Cei ce se împrăştiaseră, mergeau din loc în loc, şi propovăduiau Cuvântul” (Faptele Apostolilor 8:1-4). Cu toții credem că Evanghelia trebuie propovăduită tuturor națiunilor, dar puțini dintre noi dorim să ne părăsim căminele pentru a le-o vesti. Suntem dispuși să ne rugăm și chiar să oferim bani, atâta vreme cât nu trebuie să plecăm. Dar când Dumnezeu are o misiune pentru tine, El va face tot ce este necesar pentru a te pune în mișcare. Înainte să te lase să-ți ratezi destinul, El va îngădui ca necazul să te dezrădăcineze. Nu poți „îngheța” trecutul și nu-l poți retrăi. Și nu poți păstra binecuvântarea lui Dumnezeu numai pentru tine. Când Dumnezeu aprinde un foc sub tine, El spune: „E timpul să te pui în mișcare!”.

„Domnul i-a zis … „Treci înaintea poporului” (Exod 17:5)

     Pentru a fi un bun lider, trebuie să faci aceste două lucruri: 1) Să petreci timp cu oamenii. Timp de patru sute de ani, poporul Israel nu a avut un conducător. Prin urmare, ei nu au avut autoritate sau stimă de sine. De fapt, ei au avut mentalitate de robi. Așa că Moise a umblat deseori printre ei, deoarece oile capătă încredere când simt mirosul păstorului lor și când simt atingerea lui. Înțelegi ideea? Dacă îți este frică să te apropii de oameni, poate lucrul acesta are drept cauză faptul că ai prea multe de ascuns – cum ar fi mândria sau nesiguranța sau slăbiciunea. Doar când oamenii se simt cu adevărat prețuiți, te vor prețui pe tine și te vor urma. 2) Să mergi înaintea oamenilor. De unde știi când e timpul să mergi pe un teritoriu nou? „Poporul … cârtea împotriva lui Moise” (v. 3). Asta pentru că în locul în care se găseau nu era apă, iar oile însetate se plâng întotdeauna. Când încep cârtelile, poate ai petrecut prea mult timp cu socializarea. „Domnul i-a zis lui Moise: „Treci înaintea poporului” vei lovi stânca şi va țâșni apă din ea” (v. 5-6). Când nu mai încerci să te încadrezi în tipar și când treci înaintea lor, Dumnezeu îți va da resurse supranaturale după mărimea provocării cu care te confrunți. Nici o viziune nu este oprită permanent din lipsă de finanțe, ci din lipsă de credință și curaj și din lipsa disponibilității de a ieși în față și de a-ți asuma riscuri. Când însă faci lucrul acesta, vei descoperi că Dumnezeu poate „să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă” (Filipeni 4:19). Potrivit cu ce? Cu bogăția sa! Și ea este disponibilă când ești dispus să-ți părăsești zona de confort și să acționezi cu îndrăzneală.

 

„Învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28:20)

     Dacă Dumnezeu te-a chemat să fii învățător în biserică, iată trei principii după care trebuie să trăiești: 1) Înainte de a-i hrăni pe alții, hrănește-te pe tine însuți. Nu apela la Biblie doar pentru a avea ceva de spus, apelează la ea pentru a avea ce să mănânci. Ieremia a spus: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ieremia 15:16). Oamenii își dau seama când spui lucruri care nu sunt o realitate în viața ta. E ceea ce Dr. John Maxwell numește „legea capacului”. Nimic nu se ridică mai sus decât liderul! 2) Iubește-i pe oameni, dar nu te agăța de ei. Ei sunt oamenii lui Dumnezeu, nu ai tăi! Misiunea ta față de ei are un motiv și o perioadă; când s-a terminat, lasă-Ie în grija lui Dumnezeu. Apoi trăiește-ți viața mai departe și  pune-L pe Hristos în centrul ei. 3) Adevărul este veşnic, dar metodele sunt vremelnice. Lucrul care te-a dus unde te afli acum nu te duce neapărat acolo unde trebuie să fii. A fi „chemat” înseamnă că te vei mișca mereu dintr-un punct spre un alt punct. Dacă ceea ce faci nu funcționează, caută-L pe Dumnezeu pentru noi instrucțiuni. Dacă scopul tău este să te încadrezi perfect în locul de unde ai pornit și să nu faci valuri, nu te vei bucura niciodată de ceea ce ți-a pregătit Dumnezeu pe drum. Nu te poți ruga pentru creștere și să te opui schimbării. Știi de ce Domnul Isus i-a vindecat pe orbi în moduri diferite? Pentru ca noi să nu putem spune niciodată „e singura cale”. Dacă recunoști acest lucru, eşti înţelept, smerit și vei avea credibilitate ca lider.

 

„Scoală-te, şi stai în picioare” (Faptele Apostolilor 26:16)

     Dacă Dumnezeu te-a chemat să fii lider, te vei simți neîmplinit în oricare alt rol. Dumnezeu i-a spus lui Pavel: „scoală-te, şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor”. Să observăm ce înseamnă chemarea de a fi lider: 1) Competență. Trebuie să-ți dai seama care îți sunt darurile, iar apoi să-ți canalizezi energiile spre locul în care crezi că reușești. Asta înseamnă să-ți recunoști limitările și să contribui la echiparea altora pentru a le depăși. Pentru a face asta, trebuie să  fii sigur pe tine. 2) Curaj. Scott Peck a spus: „Cei ce iau cele mai bune decizii sunt cei dispuși să sufere cel mai mult pentru deciziile lor, dar care își înfrânează abilitatea de a fi categorici ”. Liderii buni nu sunt neapărat cei mai deștepți sau cei mai creativi oameni, ci cei care au curajul să se remarce și să stea în primul rând. Așadar, „Întăreşte-te numai, şi îmbărbătează-te” (Iosua 1:7). 3) Claritate. Viziunea vieții tale poate apărea dintr-odată, dar etapele sunt descoperite în timp. Nu lăsa ca lipsa răspunsurilor să te paralizeze. Fii sigur în privința scopului tău, chiar dacă nu ai certitudinea detaliilor. 4)  Pregătire.  Fără un bun antrenor nu vei ajunge niciodată la adevăratul tău potențial. Dacă speri să înveți totul din experiența personală, succes; va trebui să depășești vârsta lui Metusala! 5) Caracter. Poți fi lider fără caracter, dar nu vei fi un lider ce merită urmat. Caracterul oferă autoritatea morală de a aduce laolaltă oamenii și resursele necesare pentru a duce la capăt misiunea. Talentul tău are puterea de-a te duce acolo unde caracterul nu te poate susține. Acest gând ar trebui să te facă să rămâi pe genunchi.

„Să ne iubim unii pe alţii” (1 Ioan 4:7)

     Dragostea suspectează rareori, dar are încredere deseori; condamnă rareori, dar justifică deseori; ofensează rareori, dar apără deseori; demască rareori, dar apără deseori, pedepsește rareori, dar empatizează deseori; înjosește rareori, dar apreciază deseori; cere rareori, dar oferă deseori; provoacă rareori, dar ajută deseori; urăște rareori, dar iartă deseori. Jerry Cook vorbește despre o biserică în care oamenii își iau următorul angajament unii față de alții: „Niciodată nu voi spune nimic cu bună știință și nu voi face nimic care să te rănească. Voi căuta mereu ca în orice împrejurare să te ajut și să te susțin. Dacă ai căzut și eu te pot ridica, voi face lucrul acesta. Dacă ai nevoie de un lucru, iar eu îl am, îl voi împărți cu tine. Dacă trebuie, ți-l voi da ție. Orice aș afla despre tine, orice se întâmplă în viitor – bun sau rău – angajamentul meu față de tine nu se va schimba. Și nu poți schimba nimic în această privință”. 1 Corinteni 13:7 spune că dragostea: 1) „Crede totul”. Când o persoană pe care o cunoști este chemată să dea socoteală, dragostea spune: „El nu este genul acesta de om; nu asta a vrut să facă”. 2) „Nădăjduiește totul”. Dragostea îi vede pe oameni nu doar așa cum sunt, ci cum pot ei să fie prin harul lui Dumnezeu. Iar dacă Îl lași, Dumnezeu va turna acest fel de dragoste în inima ta. 3) „Suferă totul”. Cuvântul „suferă” este un termen militar. El înseamnă a împlânta un țăruș în pământ. E ca și cum ai spune: „voi rezista atacului prin faptul că te iubesc”. Astăzi, ia dragostea pe care ți-a dat-o Dumnezeu și dă-o și altora.