„Să ne iubim unii pe alţii” (1 Ioan 4:7)

     Dragostea suspectează rareori, dar are încredere deseori; condamnă rareori, dar justifică deseori; ofensează rareori, dar apără deseori; demască rareori, dar apără deseori, pedepsește rareori, dar empatizează deseori; înjosește rareori, dar apreciază deseori; cere rareori, dar oferă deseori; provoacă rareori, dar ajută deseori; urăște rareori, dar iartă deseori. Jerry Cook vorbește despre o biserică în care oamenii își iau următorul angajament unii față de alții: „Niciodată nu voi spune nimic cu bună știință și nu voi face nimic care să te rănească. Voi căuta mereu ca în orice împrejurare să te ajut și să te susțin. Dacă ai căzut și eu te pot ridica, voi face lucrul acesta. Dacă ai nevoie de un lucru, iar eu îl am, îl voi împărți cu tine. Dacă trebuie, ți-l voi da ție. Orice aș afla despre tine, orice se întâmplă în viitor – bun sau rău – angajamentul meu față de tine nu se va schimba. Și nu poți schimba nimic în această privință”. 1 Corinteni 13:7 spune că dragostea: 1) „Crede totul”. Când o persoană pe care o cunoști este chemată să dea socoteală, dragostea spune: „El nu este genul acesta de om; nu asta a vrut să facă”. 2) „Nădăjduiește totul”. Dragostea îi vede pe oameni nu doar așa cum sunt, ci cum pot ei să fie prin harul lui Dumnezeu. Iar dacă Îl lași, Dumnezeu va turna acest fel de dragoste în inima ta. 3) „Suferă totul”. Cuvântul „suferă” este un termen militar. El înseamnă a împlânta un țăruș în pământ. E ca și cum ai spune: „voi rezista atacului prin faptul că te iubesc”. Astăzi, ia dragostea pe care ți-a dat-o Dumnezeu și dă-o și altora. 

„Suntem mădulare unii altora” (Efeseni 4:25)

     În primele capitole din Genesa citim: „Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun”. Asta până   l-a creat pe Adam. Atunci Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Genesa 2:18). Adam se bucura de o relație extraordinară cu Dumnezeu, dar pentru că nu avea un tovarăș uman, Dumnezeu a spus că lucrul acesta nu este bun. Dumnezeu te-a creat cu două goluri. Unul este golul pe care numai El Însuși îl poate umple. Celălalt este un gol pe care numai persoanele potrivite îl pot umple. Tu nu poți umple nici unul din cele două goluri cu lucruri precum serviciu, case, mașini sau bani. Poate spui: „Ce trebuie să fac?” 1) Fii vigilent !. Astăzi, una din cinci relații începe pe Internet. Dar acolo există un pericol inerent; poți fi oricine dorești să fii pe Internet și totuși să nu fii cunoscut și iubit pentru ceea ce ești tu cu adevărat. Mai mult, singurătatea te poate orbi să nu vezi adevăratele tale nevoi și lipsa de caracter a celeilalte persoane. 2) Roagă-te ! Când Eliezer, slujitorul lui Avraam, a fost trimis să găsească o soție pentru Isaac, el s-a rugat: „Doamne…te rog, dă-mi izbândă astăzi” (Genesa 24:12). Și Dumnezeu i-a dat. Isaac și Rebeca au devenit una dintre cele mai frumoase povești de dragoste din Biblie. 3) Relaţionează !  Acest lucru poate însemna să dărâmi zidul în spatele căruia te ascunzi și să construiești un pod. Biblia spune: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” (Filipeni 2:4). Nu există relații perfecte sau relații lipsite de risc. Prin conştientizarea unei nevoi neîmplinite și urmând paşii amintiţi reușești să învingi singurătatea și să descoperi o nouă bucurie de a trăi.

„Ridicaţi-vă ochii în sus…” (Isaia 40:26)

     Wernher von Braun, primul director de la Centrul de zbor spațial Marshall, din cadrul NASA, care este cunoscut drept „părintele programului spațial american”, a declarat într-un articol publicat în luna mai 1974: „Nimeni nu poate fi expus legii și ordinii universului fără să ajungă la concluzia că în spatele tuturor lucrurilor există un proiect și un scop… Cu cât înțelegem mai bine complexitatea universului, cu atât mai multe motive am descoperit de a ne mira de planul inerent ce stă la baza lui … A fi obligat să crezi într-o singură concluzie – că totul din univers a apărut la întâmplare – ar viola însăși obiectivitatea științei. Ce proces întâmplător ar putea produce creierul uman sau sistemul nostru ocular? Evoluționiștii provoacă știința să dovedească existența lui Dumnezeu. Dar chiar trebuie să aprindem o lumânare pentru a vedea soarele? Ei spun că nu-l pot vedea pe Creator. Dar fizicianul poate vedea electronul? Ce rațiune ciudată îi face pe unii fizicieni să accepte electronul greu de conceput ca fiind real, în timp ce refuză să accepte realitatea unui Creator bazându-se pe faptul că nu-l pot concepe?” Meditația pe care o citești acum nu a fost rezultatul unei ,,explozii de idei’’ produse în tipografie. Nu, dacă există o carte, atunci trebuie să existe un autor și un editor. Dacă există o clădire, atunci trebuie să existe și un arhitect și un constructor. Dacă există o operă de artă, atunci trebuie să existe și un artist. „Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte”.

„Credincioși adevărului, în dragoste” (Efeseni 4:15)

     Uneori dragostea înseamnă să-i înfrunți pe oameni. Dar lucrul acesta trebuie făcut într-un mod adecvat și în situaţii speciale. Dacă îți petreci viața corectându-i pe oameni, vei ajunge să nu mai ai credibilitate și să nu mai ai prieteni. În ce moment ar trebui să înfrunți pe cineva? Numai după ce ai răspuns la aceste întrebări: 1) E ceva important? Dacă implică un obicei distructiv, un comportament abuziv, o eroare doctrinală majoră sau o situație care l-ar putea răni, e important – implică-te. 2) E ceva cronic? Dacă observi că s-a întâmplat același lucru de mai multe ori, nu trebuie să fie ceva grav ca să te facă să-ți pui dragostea în mișcare. 3) Ți-ai câștigat dreptul să vorbești? Dacă o cunoștință  face ceva neînțelept, probabil nu e treaba ta. Dar dacă o persoană apropiată o face, e în același timp potrivit, dar și plin de dragoste să spui: „Lucrul acesta te va răni”. Pavel subliniază patru lucruri despre dragoste în 1 Corinteni  13:4-5: a) „Dragostea … nu se poartă necuviincios”. Nu folosește abordarea agresivă, dură. b) „Dragostea … nu caută folosul său”. Uită de nevoia ei de- a fi acceptată și se asigură că ceea ce aude cealaltă persoană este filtrat numai prin bunătate. Refuză să plece după ce a rostit adevăruri pe jumătate. c) „Dragostea … nu se mânie”. Când înfrunți pe cineva în dragoste, nu te supăra dacă primești un răspuns plin de mânie, cum ar fi „cine ești tu          să-mi spui asta?” Medicamentul potrivit nu e bun la gust, dar vindecă. d) „Dragostea … nu se gândește la rău”. Când ai fost rănit, e important să rezolvi situația și s-o lași în urmă. Numai atunci poți confrunta pe cineva spre binele lui.

„Eu sunt Domnul, care te vindecă” (Exod 15:26)

     În Biblie, unul dintre numele pe care Dumnezeu alege să și-l atribuie este „Iehova Rafa”, care înseamnă „Eu sunt Domnul care te vindecă”. Dacă Dumnezeu se numește pe Sine vindecătorul, atunci ai dreptul să crezi ce spune și să te aștepți ca atunci când se ivește oportunitatea, să-și îndeplinească rolul pe deplin. La urma urmelor, credibilitatea Lui depinde de ridicarea la standardul Numelui Său. Psalmistul a spus: „Ți s-a mărit faima prin împlinirea făgăduințelor Tale” (Psalmul 138:2). S-a schimbat Dumnezeu? Nu; El spune: „Eu Sunt Domnul, Eu nu Mă schimb” (Maleahi 3:6). Iar Domnul Isus, care este Dumnezeu, este „același ieri, azi și în veci” (Evrei 13:8). Ceea ce a fost, El încă este. Ceea ce a făcut, El încă mai face. Așadar, când tu sau cineva drag este bolnav, fă aceste două lucruri: 1) Roagă-te, crezând cu tărie. O afacere de „bună credință” necesită ca fiecare parte să aibă încredere în cuvântul celeilalte părți. Încrederea lor este o decizie rațională a voinței lor, nu a emoțiilor lor. Credința înseamnă voința ta care a luat decizia că Dumnezeu își va ține promisiunea pe care ți-a făcut-o. Înseamnă să refuzi să fii ambivalent, spunând: „ce bine era dacă aveam o gândire pozitivă”. Nici o afacere nu ar putea supraviețui unei astfel de ambiguități. Domnul Isus a rostit lucrul acesta limpede: „orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea” Marcu 11:24). 2) Caută parteneri ai credinței care se vor ruga cu tine. „Rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați” (Iacov 5:16). „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 18:19).

„Părinții sunt slava copiilor lor” (Proverbe 17:6)

     Copilul tău se află deja în procesul de a deveni persoana care urmează să fie în final. Așa că pentru a-i crește cum se cuvine și pentru a-i face mândri de tine, trăiește după aceste șase principii: 1) Dă-le siguranța dragostei tale. Ei trebuie să știe că dragostea ta le este oferită și că nu o retragi niciodată datorită înfățișării, a realizărilor sau a faptelor lor. Spune-le că-i iubești pentru ceea ce sunt și că valoarea lor în ochii tăi nu e niciodată sub semnul îndoielii. 2) Clădește în ei un caracter puternic și valori divine. „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (Proverbe 22:6). 3) Stabilește-le graniţe. Și fii consecvent în păstrarea lor. Le plac copiilor regulile? Nu. Dar primul tău scop nu este să-l faci pe copilul tău fericit, ci să-l înveți ce înseamnă responsabilitatea, iar fericirea va urma. 4) Ajută-i să-și descopere potențialul. Asta înseamnă să-i asculți, să-i observi și odată ce talentele lor sunt identificate, să-i ajuți să și le dezvolte. „Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6). 5) Nu încerca să obții un duplicat al tău prin ei. Dumnezeu i-a dat fiecăruia din copiii tăi o înfățișare și o personalitate unică. Așa că nu încerca să-i faci ceva ce Dumnezeu și noi nu avem nevoie. 6) Încurajează-i să-și urmărească viziunea vieții. „Tinerii voștri vor avea vedenii” (Ioel 2:28). Nu turna apă rece pe focul entuziasmului lor, ci aprinde-l. Ridică-te de pe scaunul criticului și fii cel mai mare suporter al lor. Dacă faci asta, îi vei face mândri de tine.

„Împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea” (1 Corinteni 10:13)

     Ispita aduce cu ea sentimente de vinovăție. În consecință, ne descurajăm și gândim: „dacă aș fi un creștin mai bun, nu aș avea astfel de gânduri. M-am rugat la nesfârșit. De ce nu mi-o ia Dumnezeu?” Ispita nu dispare niciodată! Rugăciunea nu o îndepărtează, ea doar te apropie mai mult de Dumnezeu, iar El îți dă putere asupra ei. „Supuneți-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi” (Iacov 4:7). Biblia spune: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda” (1 Corinteni 10:13). Când ești ispitit, nu trebuie să te întrebi ce e cel mai bine să faci. Dumnezeu spune clar în Scriptură care este voia Lui și El ne-a dat Duhul Său pentru a ne mustra, pentru a ne călăuzi și a ne da putere. În plus, „să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:16). Richard Blackaby scrie: „e o greșeală să nu iei ispita în serios. Mulți dintre cei ce au sucombat au crezut că sunt suficient de tari ca să-i reziste … Când răul te înconjoară, să nu presupui niciodată că ești imun … dă-te la o parte din calea ispitei… „Să curăți … răul din mijlocul tău” (Deuteronom 22:21). Ține orice formă de ispită departe de casa ta, de relațiile tale și de mintea ta prin păstrarea relației de dragoste cu Dumnezeu și recunoscând că ești lipsit de putere să-i faci față prin propria ta forță. Când Iosif a fost ispitit să comită adulter, el a plecat (Geneza 39:12). Întunericul și lumina nu pot coexista. Fugi de întuneric spre lumină”.

„Eu te sprijinesc cu dreapta mea” (Isaia 41:10)

     Când știi că ceea ce faci se sincronizează cu voia lui Dumnezeu, poți fii încrezător că El îți va da ce ai nevoie și că va lupta pentru tine. Dumnezeu a spus poporului său: „Când vei merge la război împotriva vrăjmașilor tăi, și vei vedea cai și care, și un popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, este cu tine” (Deuteronom 20:1). Apoi Dumnezeu a mai adăugat ceva: „Cine este fricos și slab la inimă, să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moaie inima fraților lui” (Deuteronom 20:8). Dumnezeu știe că în momentul în care lași ca frica să-ți stăpânească inima, lucrul acesta devine fatal, nu doar pentru tine, dar și pentru cei din jurul tău. Dramaturgul David Mamet a scris: „În 5 iunie 1944, mii de paraşutişti americani au aterizat în Norvegia. Patru oameni au refuzat să sară. Îți poți imagina ce viață au dus ei după aceea?  Scuzele şi justificările nu i-au scăpat de consecinţe.  Viețile lor, de fapt, s-au încheiat în ziua în care au refuzat să părăsească acel avion … Cu toții murim în final, dar nu ai nici un motiv să mori la mijlocul vieții”. Nu poți învinge teama peste noapte. Dar treptat, zi de zi o poți birui și o poți controla. „Aceia din popor, care vor cunoaște pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari, și vor face mari isprăvi” (Daniel 11:32). Cuvântul „a cunoaște” înseamnă „a fi în relație sau a fi intim cu cineva”. Vrei să-ți învingi temerile? Petrece timp în Cuvântul lui Dumnezeu. Fă din viața de rugăciune o prioritate. Cunoaște-L mai bine pe Dumnezeu.

„Nu te teme căci Eu sunt cu tine” (Isaia 41:10)

     Cuvintele „nu te teme” apar în Biblie de la Genesa la Apocalipsa. De ce? Deoarece Dumnezeu înțelege că teama nu numai că este unul dintre cei mai mari dușmani ai noștri, ci și tovarășul nostru constant, iar El dorește să ne ajute s-o învingem. Un autor scrie: „Gândește-te la zona ta de confort ca la o închisoare în care trăiești – o închisoare mare, creată de tine. Ea constă dintr-o colecție de „nu pot, trebuie, nu trebuie” și alte credințe nefondate, provenite din toate gândurile negative și deciziile pe care le-ai acumulat și pe care le-ai practicat în timpul vieții. Fiecare teamă este ca un grilaj în acea închisoare”. Dar vestea bună este că, datorită faptului că temerile sunt sentimente, cele greșite pot fi îndepărtate prin credința în Dumnezeu și te poți elibera de ele. Asta înseamnă că poți trăi complet liber de teamă? Nu, scriitorul Michael Ignatieff spune: „A trăi fără teamă nu este același lucru cu a nu te teme niciodată. E bine ca din când în când să-ți fie teamă. Teama e un bun profesor. Ce nu este bine este să trăiești în frică, să lași teama să-ți dicteze alegerile, să lași ca teama să definească cine ești. A trăi fără teamă înseamnă să ții piept fricii, să o măsori și să refuzi să ia formă și să-ți definească viața. A trăi fără teamă înseamnă a-ți asuma riscuri.  Înseamnă să refuzi să primești răspunsuri negative când ești sigur că răspunsul ar fi trebuit să fie „da”. Înseamnă să refuzi să te mulțumești cu mai puțin decât ce ți se datorează, decât ce este al tău de drept, decât ce este al tău prin truda muncii și efortului tău”. Și să mai adăugăm – decât ce ți-a promis Dumnezeu și ce a pregătit El pentru tine.

„Tu ești robul Meu, te aleg” (Isaia 41:9)

     Te-ai întrebat vreodată cum reușeau dresorii de animale să controleze un elefant de cinci tone și să-l împiedice să fugă? Ei o făceau prin controlarea gândirii animalului. Când un pui de elefant era dresat, i se punea o funie în jurul piciorului și era legat de un stâlp de lemn împlântat în pământ. Elefantul, care încă nu era foarte puternic, trăgea de funie, dar nu era în stare să o rupă sau că scoată stâlpul din pământ. În cele din urmă renunța. Din acel moment, când piciorul elefantului era legat, el credea că nu poate scăpa – deși era complet capabil să scape și de mult ar fi putut-o face. El își amintea de zbaterile lui. Acesta este unul dintre motivele pentru care se spune că elefanții nu uită niciodată”. Și noi suntem la fel. Gândirea noastră ne limitează, așa cum o face cea a unui elefant. De obicei e din cauza fricii. Adevărul este că teama îți poate fura visele. Poate te temi de eșec. Poate te temi de respingere. Poate nu vrei să te faci de râs. Poate îți este teamă să încerci deoarece crezi că nu poți reuși. Dacă cedezi în fața acestor gânduri și crezi că nu-ți poți împli visul, vei avea dreptate – și de aceea vei fi incapabil să ți-l împlinești. Deseori lucrul de care ne temem nu are nici o legătură cu realitatea. Dar iată o veste bună: teama poate fi învinsă. Primul pas este să-L crezi pe Dumnezeu când spune despre tine: „Tu ești robul Meu, te aleg… nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare” (v. 9-10).