„Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele” (Psalmul 66:19)

     Psalmistul a scris: „Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul. Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele” (v. 18-19). Slăbiciunile de caracter la care lucrezi și tendința ta de a te abate de la drum din când în când nu te descalifică de la binecuvântarea lui Dumnezeu. Însă păcatul pe care îl „prețuiești” o face. În rugăciune, primul lucru despre care dorește Dumnezeu să vorbească cu tine este de obicei ultimul lucru despre care tu dorești să vorbești cu El – și anume, păcatul la care nu vrei să renunți. De fapt el te va ține departe de locul rugăciunii. Când Adam a păcătuit, el s-a ascuns de Dumnezeu spunând: „Ți-am auzit glasul …și mi-a fost frică, pentru că eram gol” (Geneza 3:10). Billy Graham a spus: „Creștinul ar trebui să aibă apetit pentru rugăciune. Ar trebui să dorească să se roage. Mâncarea bună nu trebuie forțată să intre în gura unui copil sănătos. Exercițiul, o bună circulație, sănătatea și munca solicită hrană pentru a rezista. La fel este și cu cei ce sunt sănătoși spiritual. Ei au un apetit pentru Cuvântul lui Dumnezeu și pentru rugăciune. O fetiță a comis o anumită faptă rea, iar când mama ei a descoperit lucrul acesta, a început să o ia la întrebări. Copila și-a pierdut numaidecât zâmbetul și un nor i-a umbrit chipul când a spus: „mamă, nu prea am chef să vorbesc”. La fel este și cu noi când părtășia noastră cu Dumnezeu este întreruptă de păcatul din viețile noastre. Nu avem chef să vorbim cu El”. Așa că dacă nu ai chef să te rogi azi, probabil e un semn că trebuie să o faci.

„De trei ori pe zi îngenunchea, se ruga” (Daniel 6:10)

     Petru, pe care Dumnezeu l-a folosit la zidirea bisericii și Ioan, pe care Dumnezeu l-a folosit la scrierea cărţii Apocalipsa, și-au făcut timp în programul lor zilnic pentru rugăciune. „Petru și Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea” (Faptele Apostolilor 3:1). Apostolul Pavel, care a scris o mare parte a Noului Testament a spus: „Rugați-vă ne-ncetat” (1 Tesaloniceni 5:17). Obiceiul lui Daniel de a se ruga a fost atât de cunoscut, că dușmanii săi l-au folosit pentru a-l prinde în capcană. „De trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte. Atunci oamenii aceștia au dat năvală în casă, și au găsit pe Daniel rugându-se” (Daniel 6:10-11). Sfârșitul povestirii? Nu, rugăciunile lui Daniel au închis gura leilor și l-au făcut pe împăratul păgân să spună: „oamenii să se teamă și să se înfricoșeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu… împărăția Lui nu se va nimici niciodată, și stăpânirea Lui nu va avea sfârșit. El izbăvește și mântuiește, El face semne și minuni în ceruri și pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!  Daniel a dus-o bine  (v. 26-28). Psalmistul a scris: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, și se odihnește la umbra Celui Atotputernic” (Psalmul 91:1). Odată ce îți identifici „locul secret” și începi să-l folosești regulat, o putere sfântă te va înconjura. Vei ajunge să-l iubești și în cele din urmă va deveni cel mai important loc din viața ta. Puterea rugăciunii sfidează calculele. Nimic nu trece dincolo de puterea rugăciunii, în afară de ceea ce stă în afara voii lui Dumnezeu.

 

„El se ducea în locuri pustii, și Se ruga” (Luca 5:16)

     Obiceiurile sunt lucruri puternice. Ne formăm obiceiuri, apoi obiceiurile ne formează pe noi. Așa că în perioada  care urmează, încetează să mai vorbești despre rugăciune și fă-ţi un obicei din a petrece timp în rugăciune, cu Dumnezeu, în fiecare zi. Dacă dorința ta este să fii ca Domnul Isus, trebuie să începi să te rogi regulat, căci „El se ducea în locuri pustii, și Se ruga”. Și nu te lăsa intimidat de cuvântul „pustii”. Odată ce devii conştient de prezenţa lui Dumnezeu, vei prefera compania Lui decât a oricărei alte persoane. Nu te lăsa intimidat de cuvântul „se ducea”. Oprește televizorul, computerul și telefonul mobil și vei face o descoperire minunată: „înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse, și desfătări veșnice în dreapta Ta” (Psalmul 16:11). John Wesley a spus: „Am atâtea de făcut că trebuie să petrec câteva ore în rugăciune înainte să fiu în stare să le fac”. Martin Luther a spus: „Rugăciunea este cel mai important lucru din viața mea. Dacă se întâmplă să neglijez rugăciunea o singură zi, pierd o mare parte din focul credinței”. Autorul cântării a scris: „Al rugăciunii dulce ceas, mă chemi îngrijorări să las, și mă conduci la Dumnezeu, să-i spun Lui tot necazul meu. Iar când pe cale vin dureri, îmi dai nespuse mângâieri, ce minunat e-acest popas, al rugăciunii dulce ceas”. Când ucenicii l-au întrebat pe Domnul Isus despre rugăciune, El a început prin a spune: „când vă rugați” (Matei 6:9-15). El a presupus că ei au un timp regulat de rugăciune. Poate El presupune asta despre tine?

„Suntem împreună lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3:9)

     Niște benzi desenate îl arată pe un director stând deznădăjduit la biroul său mare. De partea cealaltă a biroului stă umil un bărbat îmbrăcat în haine de lucru și spune: „Dacă vă liniștește cu ceva, și cei de jos se simt singuri”. Adevărul este că vei găsi oameni singuri sus, jos și la mijloc. Singurătatea nu este o problemă de poziție, ci una de relație. Biblia spune: „Cine își face mulți prieteni… este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate” (Proverbe 18:24). Zicala „cei de sus sunt singuri” nu a fost inventată de un mare lider. Oprește-te o clipă și gândește-te la asta. Dacă ești singur, nimeni nu te urmează. Și dacă nimeni nu te urmează, de fapt nu conduci. Ce fel de lider i-ar lăsa pe toți în urmă? Unul ineficient. Unui nesigur. Unul disfuncțional. Liderul eficient îi ridică pe oameni, nu pe sine însuși. Și pentru a-i ridica pe oameni trebuie să stai aproape de ei. Ca lider, trebuie să ții mereu minte aceste trei lucruri: 1) Pentru a avea credibilitate, trebuie s-o câştigi. Mulți oameni sunt dispuși să-ți dea sfaturi despre lucruri pe care nu le-au experimentat niciodată, dar credibilitatea vine în urma prețului plătit pentru a atinge succesul personal. 2) Pentru a avea respect, trebuie să recunoști că nu ai ajuns acolo singur. Sir Edmund Hillary a urcat pe Muntele Everest pentru că a avut echipa potrivită. Și tu ai nevoie de o echipă. 3) Pentru a avea împlinire, trebuie să-i duci și pe alții cu tine. „Suntem împreună lucrători”. Adevăratul succes este succesul împărtășit și este atins numai când ești dispus să investești în viețile altora. 

„În smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși” (Filipeni 2:3)

     Frances Green era o doamnă în vârstă ce trăia doar din pensie. În fiecare an trimitea un dolar la Convenția Națională Republicană. Într-o zi,a primit invitația de a se întâlni cu președintele Regan. Nedându-și seama de RSVP (n. tr. – răspundeți, vă rog personal)  și-a adunat fiecare cent pe care îl avea și a luat trenul care străbătea America în patru zile. A dormit în compartiment obișnuit deoarece nu și-a permis vagon de dormit. Când a ajuns la Casa Albă și a descoperit că numele ei nu se afla pe lista invitaților, i s-a frânt inima. Auzindu-i povestea, un director de la Ford Motor a contactat biroul prezidențial de consiliere și a obținut un permis de trecere pentru a-i oferi lui Frances un tur și a o prezenta președintelui în ziua următoare. Dar a doua zi a fost o revoltă militară, iar președintele avea întâlniri la nivel înalt. Când Frances a venit la Casa Albă, directorul i-a arătat împrejurimile și a dus-o la Biroul Oval, sperând să poată măcar să-l zărească pe președinte. Pe când treceau, el și-a ridicat privirea, s-a ridicat de la birou și a rostit: „Frances! Computerele astea nenorocite iarăși s-au zăpăcit!” Dacă aş fi ştiut că eşti aici aş fi ieşit să te întâmpin personal’’. Mica femeie din California nu a avut nimic să-i dea președintelui în acea zi, dar el a avut ce să-i dea, făcându-şi  timp în programul său încărcat. Pavel spune: „Nu faceți nimic … din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși”. Cu alte cuvinte, fii dispus să fii vioara a doua. Adu-ți aminte că Dumnezeu vede, Dumnezeu evaluează și Dumnezeu răsplătește. Așadar, astăzi abate-te din drumul tău pentru a ajuta pe cineva.

„… anii de belșug … au trecut” (Geneza 41:53)

     Biblia spune: „Iosif a strâns grâu …  Cei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului, au trecut. Și au început să vină cei șapte ani de foamete, așa cum vestise Iosif. În toată țările era foamete; dar în toată țara Egiptului era pâine” (v. 49-54). În cartea sa: ,,Surviving Financial Meltdown (Cum să supraviețuiești unei crize financiare)’’, Ron Blue ne învață câteva principii valoroase despre cum să ai parte de siguranță financiară: 1) Gândește pe termen lung. Cu cât perspectiva ta este pe termen mai lung, cu atât deciziile tale financiare vor fi mai bune. Stabilește-ți în scris scopuri pentru viitor. Investește pe termen lung și îngrijorează-te mai puțin de suișurile și coborâșurile pe termen scurt din portofoliul tău de investiții. 2) Cheltuiește mai puțin decât câștigi. Pentru a realiza lucrul acesta, trebuie să știi cât câștigi și cât cheltuiești. Fă-ți un plan de cheltuieli (sau, dacă îndrăznești, folosește acel termen detestabil, buget). Monitorizează-ți evoluția. Dezvoltă-ți auto-controlul de a evita cheltuiala în exces. Dacă în mod constant cheltuiești mai puțin decât câștigi, pe o perioadă lungă de timp te vei descurca bine financiar. 3) Fă-ți economii pentru situații de urgență. O rezervă pusă deoparte te va ajuta să depășești surprizele pe care ți le rezervă viața. Trebuie să cheltuiești mai puțin decât câștigi pentru a face economii. Economiile te vor ajuta apoi să eviți datoriile. Aceste principii funcționează împreună.     4) Încearcă să nu te împrumuţi pe cât posibil. Datoria crește riscul. Te poate ajuta să faci mai multe și să ai mai mult acum, dar îți va reduce abilitatea de a avea mai mult în viitor. Aceste patru principii financiare sunt atât de simple încât ele pot fi cu ușurință trecute cu vederea, cu toate că ele au trecut de testul timpului.

„Prindeți-ne … vulpile cele mici, care strică viile” (Cântarea Cântărilor 2:15)

     Odată, Michelangelo sculpta un chip în marmură în timp ce un prieten de-al său privea. Mai târziu, prietenul lui a plecat într-o călătorie de afaceri, iar când s-a întors, a spus: „Văd că nu ai mai lucrat la sculptura ta”. Marele artist a spus: „Am lucrat constant la ea de când ai plecat”. Prietenul l-a întrebat: „Cum e posibil?” Michelangelo a răspuns: „Am atenuat o linie aici, am îndreptat buza de-acolo, am definit mușchii mai clar, am lustruit asta și am ascuțit-o pe aceea”. Prietenul lui a spus: „dar astea sunt fleacuri”. Michelangelo a răspuns: „poate sunt fleacuri, dar fleacurile dau perfecțiunea, iar perfecțiunea nu e un fleac!” Solomon scrie: „Prindeți-ne … vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre sunt în floare”. Un învățător biblic ne învață: „lucrurile mărunte ce par neimportante pot strica „viile care sunt în floare”, cum ar fi relațiile, cariera sau o viață dedicată lui Hristos. Câte căsnicii eșuează pentru că soții nu au dat atenție lucrurilor mărunte? Câți atleți au pierdut competițiile din cauza unor mici pași greșiți? Mulți dintre noi putem vedea imaginea de ansamblu a vieților noastre și a relației noastre cu Dumnezeu, dar neglijăm detaliile necesare pentru a aduce totul la îndeplinire. Trebuie să avem grijă de „fleacuri” dacă dorim să avem succes. Când ne purtăm cu credincioșie în lucrurile mărunte, Dumnezeu ne va binecuvânta cu mari oportunități. Vom dezvolta credincioșia și ascultarea pentru a învinge marile probleme ale vieții”. Numai când ești credincios în lucrurile mărunte îți va încredința Dumnezeu lucruri mai mari (Matei 25:21). Așadar, ce „vulpi mici” trebuie să prinzi astăzi? Mici resentimente, mici obiceiuri, mici domenii de nesinceritate? Taie-le din fașă. Ocupă-te de ele și vei vedea cum lucrul acesta îți schimbă viața.

„Dumnezeu … a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea” (1 Corinteni 10:13)

     Uită-te la ultima parte a acestui verset: „a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda”. Înainte ca Baza militară să te trimită la luptă, mai întâi te trimite într-un centru de pregătire. Te trezești în zori ca să alergi kilometri întregi cu un rucsac greu în spate, să te cațeri pe baricade, să te târăști prin noroi în sunetul focurilor de armă ce te înconjoară, primind ordine de la persoane cu autoritate care  nu-ți plac, care te pun să faci lucruri pe care nu dorești să le faci. Dar după ce treci testul, ajungi să porți uniformă și să lupți pentru țara ta. Cu această imagine în minte, recitește aceste cuvinte: „a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda”. O altă traducere a Bibliei spune: „ca să puteți rezista cu răbdare împotriva ei”. Dumnezeu caută oameni care sunt în stare să facă față antrenamentului și apoi să meargă și să câștige lupta cu dușmanul. Pentru fiecare problemă, Dumnezeu are o soluție.Dar poate nu este soluția la care te gândești tu! Strategia Satanei este să te învingă prin epuizare, așa că victoria nu e o chestiune de scăpare, ci de rezistență. Credința tenace și dedicarea sunt două din marile teme ale Scripturii. Sunt totodată și secretul victoriei. Când ușile închisorii s-au deschis în mod miraculos, Pavel și Sila și-au dat seama că planul lui Dumnezeu pentru ei nu a fost să scape, ci să stea acolo și să-l câștige pe temnicer și familia lui pentru Hristos. Uneori „cale lui Dumnezeu de scăpare” este să te țină unde ești și să te folosească pentru a aduce slavă numelui Său.

 

„Nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre” (1 Corinteni 10:13)

     Biblia spune: „nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre”. Tu ai fost întărit în vederea încercării! Asemenea oțelului sau sticlei întărite, în tine au fost turnați anumiți aditivi pentru a-ți mări capacitatea de a face față presiunii pe care viața o va exercita asupra ta. Faptul că ai fost supus acestui nivel de încercare este un semn că Dumnezeu ți-a dat harul de a-i face față. El nu te va lăsa să scapi din încercare deoarece te-a echipat să-i faci față. Așa că nu te mai auto-compătimi și nu te da bătut și nu spune că nu mai suporți. Nu toți din sala de sport pot suporta același nivel de greutăți deoarece fiecare se află la un anumit stadiu de dezvoltare. Dar antrenorul știe. El te va împinge spre limita ta, dar niciodată nu va adăuga o greutate în plus față de cât poți ridica. Dumnezeu este un antrenor bun și El lucrează după un plan. Nu numai că știe care e tehnica potrivită, El știe și câtă greutate trebuie adăugată pentru a te duce la următorul nivel de dezvoltare. El te va lăsa să te forțezi, să tremuri și să transpiri, dar nu te va lăsa să fii zdrobit. În vreme ce tu te concentrezi pe lucruri temporare, cum ar fi o casă mai bună sau o mașină sau un serviciu mai bun, El se gândește la ceva total diferit: „Suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18). Odată ce înțelegi asta și îți aliniezi dorința la voia lui Dumnezeu, vei începe să apreciezi ceea ce face și să cooperezi cu El.

„Dumnezeu … este credincios” (1 Corinteni 10:13)

     Iată o promisiune pe care te poți baza când lumea ta se clatină: „Dumnezeu … este credincios”. Domnul Isus a spus: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Luca 21:33). Într-o lume a nesiguranței, poți cânta: „Zidesc pe stâncă, pe Hristos, nicicând pe malul nisipos”. Serviciul tău, sănătatea ta, relațiile tale și investițiile tale sunt toate „mal nisipos”. Dar credincioșia lui Dumnezeu este tare ca o stâncă. El îți va fi credincios în sala de nașteri, în sala de operații, în sanatoriu, la coada de la șomaj, în cazul unui abuz sau la pierderea cuiva drag. Psalmistul a spus: „O! dacă n-aș fi încredințat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii! … Nădăjduiește în Domnul! Fii tare,   îmbărbătează-ți inima” (Psalmul 27:13-14). Când te concentrezi asupra credincioșiei lui Dumnezeu, vei fi ajutat să nu cazi, să nu te dai bătut, să nu ai o cădere nervoasă sau să-ți pierzi mințile. Fii sincer; nu a fost Dumnezeu mai bun cu tine decât ai fost tu cu El? Nu a fost El credincios când tu ai fost necredincios și nu a fost El statornic, când tu ai fost nestatornic? „Lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută” (Romani 11:29). Când Dumnezeu îți oferă un dar, El nu ți-l ia înapoi. Când îți face o promisiune, El nu o va încălca. Chiar și după ce a murit Avraam, Dumnezeu și-a adus aminte de promisiunea Sa și i-a binecuvântat pe copiii lui de-a lungul generațiilor. De ce e important să știi lucrul acesta? Deoarece când începi să vezi credincioșia lui Dumnezeu față de tine, lucrul acesta te va face să dorești să fii și tu credincios față de El.