„Vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele” (Romani 1:9‑10)

     Un învățător biblic scrie: „Noi nu arătăm, nu ne purtăm și nu ne îmbrăcăm la fel. Avem gusturi diferite în ceea ce privește mâncarea, cărțile, mașinile și muzica. Avem meserii diferite, avem pasiuni diferite, dar avem un lucru în comun. Știm ce înseamnă să suferi. Suferința este universală. Lacrimile sunt la fel pentru evrei, pentru musulmani, pentru creștini, pentru albi, negri, maro, copii, adulți și bătrâni. Când viața ne rănește și visele se năruie, ne exprimăm suferința în moduri diferite, dar fiecare dintre noi știm ce înseamnă înțepătura durerii, boala de inimă, cancerul, dezastrele, încercările și suferințele. Un mare predicator de altă dată le‑a spus unor tineri ce aspirau să devină lucrători: „Predicați celor aflați în suferință și nu veți duce lipsă de enoriași”. Pe fiecare scaun se află o inimă frântă. Suferința este firul comun al tuturor straielor noastre. Când Petru a scris prima sa epistolă tovarășilor lui credincioși împrăștiați prin Asia, el s‑a concentrat asupra a ceea ce îi unea ‑ suferința. Acești oameni erau arși de aceleași flăcări ale persecuției care urmau să ia viața apostolului peste doar câțiva ani. Circumstanțele lor erau cele mai întunecate pe care ni le putem imagina.Totuși Petru nu a încercat să‑i învioreze printr‑o gândire pozitivă. Ci le‑a pus mâna pe bărbie cu blândețe și le‑a ridicat privirea spre cer ‑ ca să poată vedea dincolo de circumstanțele lor, spre chemarea lor cerească. Unii oameni știu din instinct ce să spună pentru a‑i încuraja pe alții; ei sunt cei pe care îi căutăm când trecem prin momente dificile. Ietro l‑a încurajat pe Moise (Exod 18); Epafrodit a lucrat pentru Pavel (Filipeni 2:25‑30). Cere‑I lui Dumnezeu să te facă genul de prieten a cărui prezență aduce mângâiere și încurajare”.

„Plângeți cu cei ce plâng” (Romani 12:15)

     În 1883, poeta Ella Wheeler Wilcox călătorea cu trenul la o petrecere, când a observat că o femeie plânge pe coridor.Wilcox a petrecut tot restul călătoriei încercând să o mângâie, iar când a ajuns la destinație nu a mai avut dispoziția necesară pentru a sărbători. Mai târziu, când și‑a amintit de femeia din tren, ea a scris versurile de început ale celebrului ei poem Solitudine: „Râzi, și lumea va râde cu tine; plângi și vei plânge singur”. Holly Vicente Robaiana a spus: „Noi râdem, ne jucăm și sărbătorim împreună. De ce e așa de greu să plângem împreună? Când prietenii suferă, creștinii spun: „Mă voi ruga pentru tine”. În unele cazuri, Dumnezeu vindecă și restaurează, dar alteori nu se produce nici o minune, doar o tristețe profundă”. C.S. Lewis a scris despre pierderea soției: „Unde este Dumnezeu? Du‑te la El când nevoia ta este stringentă și ce găsești? O ușă care ți se trântește în față și săgeți și chinuri înlăuntru”. Nu cred că Lewis ar fi fost mângâiat cu „Dumnezeu te iubește, mă voi ruga pentru tine”. Deși e extraordinar să dai sfaturi, trebuie să ne evaluăm cuvintele înainte de a vorbi. Folosim „încurajarea” pentru a ignora durerea cuiva pentru că nu dorim să ne confruntăm cu ea? Chiar credem ce spunem sau sunt doar formule politicoase? Așteptăm noi ca cuvintele să repare totul? Ne purtăm noi de parcă putem face o lucrare mai bună decât „Mângâietorul”? Când promitem că ne vom ruga pentru cineva, mai luăm legătura cu acea persoană mai târziu? Te‑ai întrebat vreodată de ce Domnul Isus a plâns la mormântul lui Lazăr? El le‑ar fi putut spune celor ce plângeau: „Totul e bine, oameni buni. Dumnezeu vă iubește” și să‑l învie pe Lazăr. Dar El le‑a arătat dragostea Lui prin faptul că a plâns cu ei.

„Vreau să fac voia Ta” (Psalmul 40:8)

     Îmbarcându‑se pentru excursia cu pluta împreună cu prietenii, autorul John Blumberg a remarcat: „Ne‑a fost foarte greu să ne îndepărtăm de mal. Părea că o forță uriașă ne ținea pe loc. Încetul cu încetul a devenit mai ușor și ne‑am hotărât să ne relaxăm. Și în acea clipă de pauză realitatea privind lansarea noastră blândă pe apă s‑a instalat. Numaidecât am căutat siguranța, apucând cu un braț vâsla și cu celălalt înotând agresiv. După douăzeci de minute am reușit un progres minim. A apărut un salvamar într‑un caiac și liniștiți de prezența lui, am făcut un comentariu despre distanța noastră de țărm. Dar el nu râdea! Balizele portocalii ne‑au avertizat să nu mergem mai departe, dar le‑am ignorat și ne‑am îndepărtat de cinci ori mai mult decât ar fi trebuit. Salvamarul nu a plecat, dar nici nu ne‑a ajutat. După patruzeci și cinci de minute, am pășit pe țărm, tremurând de epuizare”. Noi nu fugim de valorile noastre, doar ne îndepărtăm și ne trezim în locuri unde nu dorim să fim. Păcatul este subtil; el te ademenește să crezi că ai totul, apoi într‑o zi descoperi că te‑ai înglodat până peste cap. Cuvântul lui Dumnezeu este baliza noastră de siguranță. David a spus: „vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Și Legea Ta este în fundul inimii mele”. Gândirea și emoțiile lui David au fost atât de tare șlefuite de Scriptură, încât au devenit una cu voința lui. În calitate de credincios, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie atât de tare încrustat în inima ta încât dorești să faci ce este bine și să „te bucuri” făcând voia Lui.

„Fericirea voastră atârnă de fericirea ei!” (Ieremia 29:7)

     Te afli într‑un loc din viața ta în care ai prefera să nu fi acolo? Ei bine, Dumnezeu are un cuvânt pentru tine, dar poate nu e cel pe care dorești să‑l auzi. E același cuvânt pe care l‑a adus Ieremia semenilor săi când erau robi în Babilon, departe de toate lucrurile cunoscute și dragi: „Nu veți pleca curând acasă, așa că schimbați‑vă atitudinea, săpați și profitați la maxim. Cumpărați‑vă case, sădiți grădini, lăsați‑i pe copiii voștri să se căsătorească … și pe lângă toate acestea, rugați‑vă pentru pace și prosperitate în cetatea în care locuiți, deoarece când ea prosperă și voi veți prospera” (parafrazare Ieremia 29:5‑7). Evreii se aflau în exil deoarece Dumnezeu a îngăduit să fie luați captivi. Așadar, ar putea fi adevărat că te afli în acest loc astăzi deoarece Dumnezeu te‑a pus acolo ca să‑i binecuvântezi pe cei din jurul tău? În loc să te oprești și să aștepți ca circumstanțele să se schimbe, începe să semeni în viețile altora ceea ce dorești să primești drept recoltă în propria ta viață. De ce? Deoarece când ei sunt binecuvântați și tu vei fi binecuvântat! De unde știm asta? Domnul Isus a spus: „Dați, și vi se va da; … Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura” (Luca 6:38). Martha Washington a spus: „Sunt hotărâtă să fiu veselă și fericită în orice situație m‑aș afla. Am învățat că cea mai mare parte a fericirii sau a nefericirii depinde de dispozițiile noastre și nu de circumstanțele noastre”. Asta seamănă cu ce a spus Pavel: „În totul și pretutindeni m‑am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă” (Filipeni 4:12). Dacă dorești să treci de la supraviețuire la prosperitate, profită la maxim de locul în care te‑a așezat Dumnezeu.

„Căutați totdeauna să faceți ce este bine atât între voi, cât și față de toți” (1 Tesaloniceni 5:15)

     V. J. Smith scrie: „Nu‑mi mai amintesc data în care l‑am cunoscut pe Marty. Așa cum li se întâmplă multora, coada de la magazin nu se mișca așa de repede cum doream și m‑am uitat spre casier … un bărbat amabil cam la șaptezeci de ani. M‑am gândit: „E un om în vârstă și probabil îi ia mai mult”. În următoarele câteva minute m‑am uitat la el. Saluta fiecare client cu obișnuitul „ce mai faceți?” Apoi făcea ceva diferit ‑ de fapt asculta. Nu prea acordăm atenție acestei întrebări. S‑ar putea ca cineva să răspundă: „Tocmai am aflat că mai am șase luni de trăit”, iar tu să‑i răspunzi: „Să aveți o zi bună”. Casierul cel bătrân se duce la cumpărător, îi întindea mâna, îl privea în ochi și spunea: „Doresc să vă mulțumesc că ați cumpărat de aici astăzi. Să aveți o zi bună”. Privirile din ochii cumpărătorilor erau de neprețuit. Vedeai zâmbete și surâsuri timide. Toți fuseseră atinși de acest simplu gest. Unii plecau, se opreau, priveau în urmă, nu puteau înțelege exact ce s‑a întâmplat. Eu am vrut să‑l duc acasă și să‑l servesc cu prăjituri! Am fost în acel magazin de sute de ori și nu am plecat niciodată simțindu‑mă astfel”. Un consilier marital a cerut unui cuplu să enumere calitățile celuilalt. Soțul a enumerat douăsprezece. Soția nu a găsit nici una! Biblia spune: „Căutați totdeauna să faceți ce este bine atât între voi, cât și față de toți”. E greu să faci asta când cauți perfecțiunea și te concentrezi asupra defectelor celuilalt. Biblia spune: „Dragostea…nu se gândește la rău” (1 Corinteni 13:4‑5). Cu alte cuvinte, caută ce e mai bun în ceilalți!

„Dumnezeu … lucrează pentru mine” (Psalmul 57:2)

     Biblia este plină cu exemple despre oameni care și‑au folosit darurile pentru a‑i binecuvânta pe alții: muzicieni, zidari, croitori, învățători, fermieri, pescari, scriitori, arhitecți, artiști, administratori, etc. Dumnezeu ne‑a dat „felurite daruri” (Romani 12:6). Cu toate acestea, o mare parte din ceea ce ne dă El rămâne nerecunoscut și nefolosit. Mac Anderson spune: „Câștigarea existenței nu este același lucru cu câștigarea vieții. Nu poți falsifica pasiunea; ea este combustibilul care îți susține visul și care te face fericit pentru că trăiești … Primul pas este să știi ce îți place. Cu toții avem talente și interese unice, iar una dintre cele mai mari provocări ale vieții este să le potrivim cu oportunitățile de carieră care scot la iveală ce este mai bun din noi. Uneori descoperim asta numai prin încercări și greșeli ‑ dar merită efortul. James Audubon (1785‑1851) a schimbat locații, parteneri și afaceri și totuși a eșuat și a dat faliment. Numai când a înțeles că el trebuie să se schimbe a avut șanse de reușită. Îi plăcea foarte mult să stea afară și era un excelent vânător și artist. El a călătorit prin țară, observând și desenând păsări și și‑a câștigat dreptul de‑a fi numit unul din cei mai mari artiști ai sălbăticiei care a existat vreodată. Mai important decât atât, munca l‑a făcut fericit și i‑a oferit pacea minții pe care a căutat‑o toată viața”. Psalmistul spune: „Eu strig către Dumnezeu … care lucrează pentru mine”. Roagă‑te și cere călăuzirea lui Dumnezeu. Începe prin a‑ți face o listă cu calități și defecte. Cere părerea oamenilor care sunt sinceri cu tine. Odată ce descoperi scopul dat de Dumnezeu, zidește‑ți viața în jurul lui și „faceți totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31).

 

„Am fost zidiți … pentru fapte bune” (Efeseni 2:10)

     Dumnezeu folosește oameni ca tine, oameni obișnuiți, cu loc de muncă și responsabilități familiale, ipoteci și vieți aglomerate. Biblia spune: „am fost zidiți … pentru faptele bune pe care le‑a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele”. Să remarcăm cuvântul „pregătit”. Este același cuvânt care este folosit pentru a da asigurarea că o echipă are antrenamentul și echipamentul necesar pentru a câștiga. Adevărul e că noi suntem „un popor pe care Dumnezeu Și l‑a câștigat ca să fie al Lui” (1 Petru 2:9) (în engleză „instrumentele lui Dumnezeu pentru a face lucrarea Lui” ‑ n.tr.). Când știi care e adevărata valoare a unui instrument? Când se află în mâna maestrului! Așa că pune‑ți viața în mâna Maestrului și privește ce va face El cu ea. El „ne‑a mântuit … nu pentru faptele noastre, ci după Hotărârea Lui … înainte de veșnicii” (2 Timotei 1:9). Și „fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l‑a primit” (1 Petru 4:10). „El a dat (daruri) … pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4:11‑12). Încă mai crezi că viața ta nu contează prea mult? Domnul Isus a spus: „Duceți‑vă și faceți ucenici din toate neamurile … învățați‑i să păzească tot ce v‑am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele” (Matei 28:19‑20). Tu nu ești doar un om din mulțime; viața ta are o valoare și un scop, chiar și în acele zile când simți că nu îți găsești locul. Așadar, „orice faceți, să faceți din toată inima… ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii” (Coloseni 3:23‑24). Te poți gândi la o încurajare mai mare ca și accea în care vei sta în prezența Lui și vei auzi: „Bine, rob bun și credincios” pentru că ți‑ai dat toate silințele?

 

„Dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 Ioan 5:14)

     Ne place să credem că dorințele și cererile noastre sunt în voia lui Dumnezeu . „Dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și dacă știm că ne ascultă, orice i‑am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le‑am cerut” (v. 14‑15). Încrederea ta când te rogi provine din cunoașterea faptului că ceri potrivit cu voia lui Dumnezeu. Și El ne descoperă voia Lui: 1) Prin Cuvântul Său. Descoperă ce spune Biblia despre lucrurile pe care le ceri de la Dumnezeu. Se spune că o femeie folosea Biblia sub forma unei cutii cu promisiuni din care extrăgea câte un verset la întâmplare. Ai auzit sau ai citit despre ea? Mai întâi a extras un verset care spunea: „Iuda s‑a dus de s‑a spânzurat”. Așa că a extras un al doilea,pe care scria: „Du‑te fă la fel”. Repede a mai extras un al treilea pe care scria: „Ce ai de făcut, fă repede”. Concluzia: nu citi doar promisiunile lui Dumnezeu, studiază și condițiile care le însoțesc. 2) Prin descoperire personală. Hannah Whitehall Smith a spus: „L‑am ales ca un principiu de bază … faptul că glasul lui Dumnezeu va fi mereu în armonie cu el însuși, indiferent în câte moduri diferite vorbește. Glasurile pot fi multe, mesajul nu poate fi decât unul. Dacă Dumnezeu îmi spune cu o voce să fac sau să las nefăcut ceva, nu se poate să‑mi spună opusul cu o altă voce … de aceea regula mea prin care deosebesc vocea lui Dumnezeu este să aplic testul armoniei”. Așa că asigură‑te că ceri în armonie cu voia lui Dumnezeu.

„Îți va da … întâietate în slavă, în faimă și în măreție” (Deuteronom 26:19)

     Imaginează‑ți ce onorat te‑ai simți dacă un președinte sau un prim ministru s‑ar hotărî să te viziteze și să înnopteze la tine acasă. Nu ai lăsa vasele nespălate grămadă în chiuvetă, haine împrăștiate pe podea și nici baia murdară. Nu, ci ai da casei tale o înfățișare complet schimbată! Și nu i‑ai pune să doarmă în garaj, în magazie sau în pod; nu, ci ai aloca dormitorul matrimonial și li l‑ai ceda. Scopul tău ar fi să‑i onorezi în toate felurile, căci prezența lor te‑a onorat pe tine. Acum citește următoarele: „Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei păzi legile, poruncile și rânduielile Lui, și vei asculta de glasul Lui. Și azi, Domnul ți‑a mărturisit că vei fi un popor al Lui, cum ți‑a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui, și îți va da asupra tuturor neamurilor pe care le‑a făcut: întâietate în slavă, în faimă și în măreție” (v. 17‑19). Să mai facem un pas. Când preoții Vechiului Testament intrau în lucrare, ei erau supuși unui ritual numit „consacrare”. Din acel moment, ei aparțineau exclusiv lui Dumnezeu și își luau angajamentul să I se supună în toate lucrurile. Poate spui: „Ce au toate astea de‑a face cu mine?” Multe: dacă dorești ca Dumnezeu să te folosească, să te onoreze și să te promoveze, nu‑L poți marginaliza și nu‑L poți folosi doar în anumite domenii. Trebuie să‑ți iei angajamentul că vei face voia Lui! Și asta include timpul tău, talentul tău, comoara ta, trupul tău, mintea ta, duhul tău și toată ființa ta. Dumnezeu dorește „dedicare totală”.

„Fruntașii nu s‑au supus în slujba Domnului” (Neemia 3:5)   

     Se spune că o echipă de fotbal era aproape de‑a suferi o mare înfrângere. Arătând spre căpitanul echipei, antrenorul tot striga de pe margine: „Pasează mingea lui Calhoun!” Sătul și frustrat, căpitanul a strigat: „Domnule antrenor, Calhoun nu vrea mingea!” Ieri am vorbit despre cei ce preferă să fie spectatori decât jucători. Astăzi vom vorbi despre cei ce fac parte din echipă, dar nu vor să se implice. În timpul reconstruirii zidurilor Ierusalimului, Neemia a scris: „alături de ei au lucrat Tecoiții, ai căror fruntași nu s‑au supus în slujba Domnului”. Acești oameni sufereau de două boli cunoscute drept „dedicare avantajoasă” și „implicare limitată”. Pentru fiecare persoană care își împlinește visul, se vor găsi o sută care doar discută despre el. Poate spui: „Să facă altcineva dărnicie”. Dacă altcineva seamănă, altcineva va culege recolta pe care tu trebuia s‑o culegi. Îți convine? Biblia spune: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8). Când binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă prin tine, ea nu se va mai revărsa nici spre tine. Gândește pe termen lung. Îți aduni comoară în cer numai în măsura în care dăruiești aici pe pământ. Pavel vorbește despre „Fiul lui Dumnezeu, care m‑a iubit și S‑a dat pe Sine însuși pentru mine” (Galateni 2:20). De fiecare dată când Dumnezeu îți cere timp, bani sau slujire, adu‑ți aminte ce a dat Hristos pentru tine.