„Ezechia … a întins-o înaintea Domnului” (2 Împărați 19:14)

      Când vin veștile rele nu le lăsa să te ducă la panică și să te facă să acționezi în pripă. Oprește-te, gândește rațional și înțelege faptele înainte să ajungi la o concluzie sau să iei vreo hotărâre. În rugăciune, întreabă: „Doamne, ce pot face în această situație?” Dacă poți face ceva singur, Dumnezeu nu o va face pentru tine. Poetul a spus: „Partea Lui n-o putem face, partea noastră n-o va face”. Confruntat cu o forță superioară lui și bine înarmată, nu exista nici un lucru pe care Ezechia să-l poată face pentru a se salva. Așa că s-a dus la casa Domnului și și-a prezentat nevoia înaintea Domnului. Asta e mereu o mișcare înțeleaptă. Când răspunzi în credință, o criză devine o oportunitate pentru ca Dumnezeu să demonstreze ce poate face pentru tine. Adevărul e că atunci când nu ți-a mai rămas nimic în afară de Dumnezeu – ai destul! Destul ca să te confrunți cu situația, destul ca să o scoți la liman și destul ca să-ți revii. Întreabă-te: „Problema aceasta e într-adevăr a mea?” Da, trebuie să ne purtăm unii altora poverile (Galateni 6:2), dar nu trebuie să lași pe nimeni să-și arunce problemele asupra ta. Uneori, în râvna noastră de a-i salva pe alții, stăm în calea lui Dumnezeu când El de fapt se ocupă de ei. Și nu mai asculta  știrile. Dacă faci așa, începi să gândești negativ: „Lucrurile stau rău peste tot, deci cred că nu mă pot aștepta la ceva mai bun”. Ce a spus Dumnezeu despre tine și despre situația ta? Dumnezeu nu răspunde la nevoia ta, El răspunde la credința ta! Așa că citește Scripturile și descoperă ce are Dumnezeu de spus, apoi bazează-te pe acel cuvânt.

„Ezechia … a întins-o înaintea Domnului” (2 Împărați 19:14)

      Biblia spune: „Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor, și a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului, și a întins-o înaintea Domnului, căruia i-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul. Doamne, pleacă-Ți urechea, și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii, și privește. … izbăvește-ne … ca să știe toate împărățiile pământului că numai Tu ești Dumnezeu, Doamne!” (v. 14-19). Ezechia se afla într-o situație disperată. O armată de 185.000 de soldați s-a strâns împotriva lui, cu gândul să-l distrugă. Dar ca răspuns la rugăciune, Dumnezeu a trimis un înger să-i șteargă pe toți de pe fața pământului. Uneori veștile rele vin sub forma unei scrisori, unui e-mail sau a unui telefon. Ele pot veni ca sunetul unor pneuri pe asfalt, a unui pahar care se sparge, a unei lovituri în piept, a unei citați la tribunal sau fișa de concediere de la locul de muncă. Veștile rele nu cunosc limite de clasă, de gen sau de vârstă. Ele apar la toți. Așadar, ce trebuie să faci când ai o problemă pe care nu o poți rezolva și de care nu poți scăpa? Fă ca Ezechia: adu-o înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Dar apelează la El de prima dată, nu ultima oară. Când faci lucrul acesta, Îl onorezi ca „Domn” al situației și El îți va răspunde. Promisiunea lui Dumnezeu este: ” Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strîmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi” (Psalmul 91:15).

 

„Nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei” (Daniel 3:27)

     Scăparea e atunci când Dumnezeu te scoate dintr-o încercare grea care a avut menirea să te distrugă. Scăparea totală e atunci când, la fel ca la cei trei tineri evrei, El te scoate afară fără măcar să miroși a fum. Vezi tu, e posibil să fii scăpat, dar încă să fii „defect”. Poți auzi lucrul acesta din ceea ce spune o persoană. Ea vorbește numai despre trecut pentru că la un anumit moment a încetat să mai trăiască. A supraviețuit acestei traume, dar nu s-a confruntat cu ea așa cum trebuie și face referire la ea în mod constant. Când vorbește, o parte din ea e încă „în foc”. Noi nu vorbim despre o „reparație rapidă” sau despre o formă de vindecare „de mărime universală”. Temperamentul tău, nivelul credinței tale și adâncimea durerii tale sunt toate în același timp factori determinanți ai timpului necesar însănătoșirii și capacității de a deveni din nou întreg. Dar un lucru e clar: oricare a fost lucrul care îi ținea legați pe cei trei tineri evrei când au intrat în cuptorul cu foc nu-i mai lega când au ieșit afară. Și asta dorește Dumnezeu să facă și pentru tine. Asta înseamnă că nu trebuie să discuți despre situația prin care ai trecut? Nu, dar nu vorbi ca o victimă, ci ca un victorios! David a spus: „M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei (trecutul); mi-a pus picioarele pe stâncă (prezentul) … Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulți au văzut lucrul acesta,  s-au temut, și s-au încrezut în Domnul (viitorul)” (Psalmul 40:2-3). Poate experiența ta este veche, dar cântarea ta va fi nouă.

„Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească” (Geneza 2:15)

     Generații de-a rândul, biserica a tăcut cu privire la păcatul sclaviei. Asta pentru că era un lucru popular și avantajos din perspectivă economică; ca să nu mai vorbim că unii lideri ai bisericii aveau și ei sclavi. Dar când biserica a recunoscut în cele din urmă că e greșit, lucrul acesta a ajutat la drumul spre reformă. Astăzi nici nu ne putem măcar imagina viața altfel! Ei bine, unii dintre noi s-au trezit la gândul că grija pentru creația lui Dumnezeu nu e un lucru rezervat numai „partidului ecologist”. O hotărâre a Convenției Baptiste de Sud care condamnă deversarea de petrol în Golf ilustrează lucrul acesta. Teologul baptist de sud Russell Moore, într-un discurs elocvent despre cum petrolul deversat va devasta orașul lui natal preaiubit Biloxi, Mississippi, a recunoscut: „Prea multă vreme noi, creștinii evanghelici, ne-am păstrat o conștiință ecologistă nestatornică. Mă includ și pe mine în această acuzație. Apoi el a întrebat: „Vor crede oamenii când vom vorbi de Cel ce dă viață din belșug când văd că nu ne pasă de ceea ce o ucide și o distruge?” Același Dumnezeu care a pus cartoful în pământ ca să-l mâncăm a pus și petrolul în pământ ca să-l utilizăm. Dar fără îndoială că El nu se bucură când îi poluăm oceanele și creaturile Lui în încercarea noastră de a-l obține. „I-ai dat stăpânire [gestiune și administrare] peste lucrurile mânilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: … fiarele câmpului, păsările cerului și peștii mării” (Psalmul 8:6-8). Numai pentru că mergem în cer nu înseamnă că putem „arunca la gunoi” frumosul pământ al lui Dumnezeu!

„Zidiți-vă sufletește pe credința voastră…” (Iuda v. 20)

     Cuvântul „a zidi” este un termen din arhitectură care înseamnă a renova. Implică dărâmarea a ceea ce nu funcționează și construirea a ceva ce va funcționa. Când nu înțelegi lucrul acesta, ajungi să crezi că tot ceea ce ți-a adus viața e un dat pe care trebuie să-l iei. Ai fi surprins de numărul de oameni care merg la biserică în fiecare săptămână doar că să primească un cuvânt care să-i ajute să supraviețuiască. Ei cântă despre credință și vorbesc despre ea. Dar când îi întrebi: „Ce mai faci?” ei spun: „abia mai trăiesc. Spre să o scot la capăt”. Da, există momente în care așa este. Dar asta trebuie să fie excepția, nu regula. Biblia spune: „noi suntem mai mult decât biruitori” (Romani 8:37). A fi biruitor înseamnă a duce o luptă și a o câștiga. Dar a fi mai mult decât biruitor înseamnă a câștiga o luptă – fără măcar să trebuiască să lupți. Domnul Isus a luptat și a câștigat lupta pentru tine. Și astăzi El spune: „v-am dat putere să călcați … peste toată puterea vrăjmașului: și nimic nu vă va putea vătăma” (Luca 10:19). Poate spui: „cum primesc acea putere?” Iuda spune că putem avea acces la această putere pentru viață „rugându-ne prin Duhul Sfânt” (v. 20). Și o poți face oriunde; în mașină pe drumul spre serviciu, în grădină sau chiar în baie. Ai nevoie doar de un loc în care să fii singur cu Dumnezeu, în care să te rogi și să citești Cuvântul Său, zidindu-ți credința.

„Zidiți-vă sufletește pe credința voastră…” (Iuda v. 20)

     În epistola lui Iuda citim: „Dar voi, prea iubiților, zidiți-vă sufletește pe credința voastră preasfântă, rugați-vă prin Duhul Sfânt”. Iuda așează responsabilitatea zidirii spirituale și întăririi în credință acolo unde îi este locul – direct asupra ta. Există două feluri de credință: credința mecanică și credința intențională. De fiecare dată când apeși pe întrerupătorul unui bec, exersezi credința mecanică. Dar când te confrunți cu necunoscutul, cu ceea ce nu a mai încercat și nu a mai făcut nimeni, ai nevoie de credință intențională – credința care crede că Dumnezeu va face „nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Dacă ești susținător al acțiunii, credința ta va crește. Dacă ești pasiv, nu va crește. La fel cum apa se năpustește asupra malului unui râu, există o eroziune a credinței care vine pur și simplu din faptul că trăim în fiecare zi. Dacă nu faci nimic ca să-ți asiguri și să-ți întărești credința, ea începe să se deterioreze. Hristos le-a spus celor din biserica din Efes să-și aducă aminte de înălțimea de la care au căzut (Apocalipsa 2:5). Ce lucru ciudat! Dacă ai cădea de la o înălțime semnificativă, nu crezi că ai ține minte lucrul acesta? Nu, dacă acea cădere a fost atât de treptată încât nici nu ai băgat-o în seamă. Așa că întreabă-te: „cei ce mă cunosc cel mai bine au început să observe că strălucirea a dispărut din privirea mea, că umblarea mea e lipsită de bucurie, că duhul meu nu mai are pace și că lipsește Cuvântul lui Dumnezeu din conversațiile mele? Credința este ca un mușchi din trupul tău; dacă nu o exersezi constat, se va atrofia și va deveni lipsită de putere. Deci cuvântul pentru tine astăzi este: „întărește ce rămâne, care e pe moarte” (Apocalipsa 3:2).

„Nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus” (Romani 8:1)

     Cuvântul pentru astăzi este – nu te mai condamna singur! Dumnezeu spune: „Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale” (Isaia 43:25). Când Dumnezeu spune că-ți iartă păcatele și tu insiști să-ți aduci aminte de ele, e ca și cum ai spune că standardele tale sunt mai înalte decât ale Lui! Asta seamănă a idolatrie! Biblia spune: „v-a iertat … Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). În Vechiul Testament, când cineva păcătuia, aducea un miel înaintea preotului, iar el îi vărsa sângele pe altar ca plată pentru păcat. Odată ce lucrul acesta era făcut, păcatul era șters, iar problema rezolvată. Poate spui: „Dar nu mă simt iertat”. Iertarea vine prin credință, nu prin sentimente. Atâta vreme cât trăiești după sentimente, Satana are o armă pe care o poate folosi împotriva ta la fiecare cotitură. Poate spui: „Dar ceea ce am făcut e greșit”. Atâta vreme cât te pocăiești cu adevărat, orice ai făcut se poate ierta. Poate spui: „Satana continuă să-mi aducă aminte”. Asta pentru că el este numit „pârâș” (Apocalipsa 12:10). Dar să remarcăm cum îl poți învinge pe Satana care te pârăște: „Ei l-au biruit, prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor” (v. 11). Data viitoare când satan te acuză, spune: „Mă bucur că mi-ai amintit lucrul acesta”. Apoi spune-i ce a făcut sângele Domnului Isus pentru tine. Dacă faci asta, el va pleca. Învață din greșeli, întărește-te prin ele, folosește-le pentru a-i binecuvânta pe alții, mergi mai departe cu viața ta și nu te mai condamna singur!

„Orice faceți, să faceți … ca pentru Domnul” (Coloseni 3:23)

     Îți poți imagina cum arată un popor fără conducător, un loc de muncă fără șef sau o armată fără general? Ar fi haos. Structura creează ordine; fără ea, nu se poate obține un progres. De aceea nu-ți parchezi mașina în dormitor și nu dormi în garaj. Învață să-i respecți pe cei ce au autoritate peste tine. Cinstește-i pe cei ce au trăit mai mult ca tine și au un bagaj de cunoștințe. Ascultă-i și crește. Până nu înveți să primești ordine, nu vei fi pregătit să dai ordine. Domnul Isus a priceput lucrul acesta. El era Fiul lui Dumnezeu. El cunoștea mai mult decât orice ființă umană, totuși, El a cinstit autoritatea guvernului aflat la putere. Când fariseii l-au întrebat care este părerea Lui despre plătirea dărilor, El a răspuns: „Dați … Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” (Marcu 12:17). Rostești tu cuvinte de îndoială la adresa propriei tale organizații? Îi apreciezi pe cei cu autoritate peste tine? Oprește-te acum! Adevărat, ei nu sunt perfecți. (Poate de-asta te pot tolera.) Dacă te revolți împotriva fiecărei instrucțiuni care ți să dă, nu te mai plânge când cei din jurul tău se revoltă împotriva vorbelor și părerilor tale. Legea reciprocității afirmă că dacă dorești să fii tratat cu respect, trebuie să-i respecți pe ceilalți. Asta îi include pe cei cu care nu ești de acord sau care nu-ți plac. Domnul Isus așa a făcut. Roagă-te: „Tată, știu că în Cuvântul tău tu ne înveți respectul pentru autoritate. Așa că adu-mi aminte astăzi că succesul meu depinde de atitudinea mea față de cei pe care i-ai pus să conducă peste mine. Așa cum eu îi cinstesc pe ei, cred că Tu mă vei cinsti pe mine”.

„Pentru copilul acesta mă rugam” (1 Samuel 1:27)

     Caracterul protector face parte din calitatea de părinte. Dar dacă nu ești atent e posibil  să-i ferești pe copiii tăi chiar de lucrul de care au nevoie pentru a se maturiza. Sheila Wray Gregoire spune: ‘’Predă-ți copiii lui Dumnezeu. Noi credem că le controlăm viitorul, dar aproape tot timpul ei devin ceea ce noi nu am planificat. Mama lui Samuel, Ana, a spus: „Pentru copilul acesta mă rugam … vreau să-l dau Domnului” (v. 27-28). Fie că El alege să-i trimită în junglele Africii … în inima orașului … într-o casă de după colț … Dumnezeu știe cel mai bine. Trăiește cu speranță, dar nu-ți fă speranțe deșarte. Încrede-te în Dumnezeu că-i va folosi și călăuzește-i prin viață, chiar dacă El nu-ți descoperă cum sau de ce. Din această perspectivă este simplu să accepți că circumstanțele nu determină rezultatul final; ele sunt doar instrumente pe care le folosește Dumnezeu pentru a le modela caracterul. Încurajează responsabilitatea. Faptul că-i lași pe copii să experimenteze consecințele, le arată ce merge și ce nu merge. De exemplu, când cad de pe leagăn ei învață să nu fie necugetați … și că dacă nu învață vor avea note rele. „Este bine pentru om să poarte un jug în tinerețea lui” (Plângerile lui Ieremia 3:27). Copiii care învață ce este responsabilitatea și independența devreme, sunt mai bine echipați să reușească. Roagă-te des și cu un scop: În loc să se roage ca „copiii spirituali” să fie scutiți de persecuție, Pavel a spus: „mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere, ca să deosebiți lucrurile alese, ca să fiți curați și să nu vă poticniți până în ziua venirii lui Hristos” (Filipeni 1:9-10). Faptul că ești creștin nu înseamnă că viața e mereu ușoară. Dar când tu, ca părinte, demonstrezi credință în Dumnezeu, copiii tăi învață să se încreadă și ei în El.

„Eu-zice Domnul-te voi învăța, și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi” (Psalmul 32:8)

     Dr John Maxwell spune  că, pentru a prospera într-un domeniu nesigur, trebuie să fii capabil să faci următoarele lucruri: 1) Să înțelegi care e coeficientul tău de siguranță. Gândește-te la ultima decizie importantă care s-a dovedit corectă. Cât de sigur ai fost? Optzeci la sută? Dacă cele mai bune decizii ale tale se fac de obicei la 75%, acesta este „coeficientul tău de siguranță”. Când ajungi la acel punct, e timpul să încetezi cu dezbaterile și să începi să te miști. 2) Să-ți exprimi nesiguranța cu încredere. Nu te uita niciodată la oamenii de succes presupunând că fără ezitare și fără ajutor au navigat cu succes împotriva curentului nesiguranței. Nu, ei au înțeles doar că cu fiecare pas vor veni și răspunsuri. Așa că în loc să te prefaci că știi mai mult decât știi de fapt, începe să încurajezi o cultură a transparenței care dă naștere schimbului liber de idei. Când nu știi, spune simplu „nu știu, dar voi încerca să aflu”. 3) Să-i consulți pe alții. Regele Solomon a scris mai mult despre a căuta sfaturi decât oricare alt autor din Biblie. Regii au nevoie de sfaturi bune? Da, absolut! Și numai cei ce au smerenia de a o recunoaște vor prospera. 4) Să-ți măsori succesul după tabela de marcaj, nu după manualul de instrucțiuni. Toți antrenorii buni intră în joc cu un plan bun, dar sunt dispuși să-l modifice pentru a câștiga. Scrie-ți planul cu creionul, dar viziunea scrie-o cu cerneală! Liderii buni, asemenea antrenorilor buni, sunt deseori obligați să-și abandoneze sau să schimbe o parte din planurile lor pentru a-și transmite viziunea.   Cei ce fac asta sunt cei ce ajung la destinație.