„Dumnezeu nu este părtinitor” (Faptele Apostolilor 10:34)

     Prejudecata este produsul unei minți leneșe. Ea înseamnă dispreț înainte de investigație. Prima ta impresie despre cineva este incompletă și deseori inexactă. Nu presupune că intuiția ta are mereu dreptate. Nu lua decizii de durată pe baza unor păreri limitate. Succesul tău în viață va fi invers proporțional afectat de prejudecăți, teamă și de orice formă de discriminare pe care o lași să-ți invadeze gândirea. Domnul Isus nu a stabilit niciodată valoarea unei persoane luându-se după rasă, gen, statut financiar sau înfățișare. El s-a simțit bine în prezența pescarilor și a vameșilor. El s-a simțit în largul Lui cu bogații și săracii. El a știut că fiecare om pe care îl întâlnește are potențial și nu i-a privit niciodată de sus din cauza trecutului lor. Născut dintr-o femeie care l-a conceput când era încă virgină, El a știut ce înseamnă să ai un trecut îndoielnic și să fii supus zvonurilor. Dar El s-a ridicat deasupra acestora. ªi a spart tradiția. Samaritenii erau considerați a fi o clasă de oameni atât de joasă încât evreii nici nu vorbeau cu ei. Dar Domnul Isus a vorbit. De fapt, El s-a abătut din drumul Său pentru a se întâlni cu o femeie samariteancă divorțată de cinci ori și a discutat cu ea tainele închinării și  i-a schimbat viața. Când Petru, care s-a luptat cu prejudecățile a fost chemat să prezinte Evanghelia unui grup ce făcea parte dintre neamuri, el a trebuie să recunoască: „văd că Dumnezeu nu este părtinitor”. În acea zi, Dumnezeu a confruntat  părerile preconcepute, înrădăcinate adânc, ale lui Petru. ªi El le va confrunta și  ale tale! Dacă „Dumnezeu a iubit atât de mult lumea”, dar tu nu o iubești, cum poți pretinde că ești „evlavios”?

 

„Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții” (Proverbe 4:23)

     Te-ai uitat vreodată la televizor la o reclamă cu mâncare și ai simțit brusc că ți se face foame? Aceasta e puterea sugestiei. Orice îți poate atrage atenția te poate captura. Faptul că repeți: „Nu trebuie să mai beau sau să mai fumez, să mai mănânc în exces sau să mai poftesc” nu merge deoarece te face să te gândești în continuare la ceea ce nu dorești. În loc să încerci să îndepărtezi acele gânduri, înlocuiește-le. Odată ce te concentrezi asupra unui lucru bun, diavolul începe să te elibereze din strânsoare. Numai dacă îți reprogramezi mintea o poți face să se focalizeze pe lucruri bune. Biblia spune: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine” (Romani 12:21). Satana nu-ți poate atrage atenția când mintea ta e dăruită unui alt lucru. De aceea Pavel scrie: „orice faptă bună … aceea să vă însuflețească” (Filipeni 4:8). Lupta cu gândurile este zadarnică; ea doar întărește legăturile pe care le ai cu ele. Concentrându-te asupra lor, de fapt le fixezi mai bine. Ia telecomanda; schimbă canalul! În plus, nu învingi ispita luptându-te cu sentimentul ei. Cu cât te lupți mai mult cu un sentiment, cu atât mai mult te angajează și te atrage. Îndreaptă-ți atenția spre ceva mai bun! Mintea ta e câmpul unde se câștigă sau se pierde lupta. Începe să-ți gestionezi mintea și să-ți monitorizezi mijloacele de captare. Biblia spune: „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții”. Psalmistul s-a rugat: „Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deșarte” (Psalmul 119:37). E ușor de făcut lucrul acesta? Nu, e nevoie de disciplină și de practică. Dar cu timpul și prin harul lui Dumnezeu, îți poți schimba modul de gândire și poți învinge ispita.

„Să căpătăm … har ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:16)

     Indiferent  cât de matur spiritual ai devenit, nu te vei putea lepăda de ispită. Când o învingi pe un front, ea te atacă pe un altul. ªi cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atât mai mult va încerca Satana să te ispitească. Pavel explică lucrul acesta astfel: „firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva firii pământești: sunt lucruri potrivnice unele altora” (Galateni 5:17). Deci care e răspunsul? Iată două modalități prin care poți învinge ispita: Prima, fii sincer cu privire la ea. Întreabă-te: „Când sunt ispitit cel mai mult?” De obicei suntem cei mai vulnerabili când suntem sub stres: când suntem răniți, mânioși, îngrijorați, singuri, plictisiți, obosiți sau după un mare succes sau după o experiență spirituală. Învață să-ți identifici tiparul: „acela își păzește sufletul, care veghează asupra căii sale” (Proverbe 16:17). A doua întrebare, caută ajutorul lui Dumnezeu. „Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi izbăvi” (Psalmul 50:15). De ce nu-L chemăm mai des pe Dumnezeu? Deoarece ne dorim să facem ce vrem noi să facem, nu? Sau ne simțim jenați deoarece continuăm să cedăm în fața aceleiași ispite. Nu te descuraja; Dumnezeu nu va renunța la tine. Cuvântul Său spune: „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să … găsim har, ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:16). Dacă trebuie să strigi după ajutor în fiecare ceas din zi, El va fi acolo pentru tine! La fel cum rădăcinile unui copac se adâncesc după fiecare furtună, de fiecare dată când ții piept unei ispite devii mai puternic.

„El va fi ca focul topitorului, și ca leșia nălbitorului” (Maleahi 3:2)

     Leșia curăță pe din afară, focul curăță pe dinăuntru. Iar Duhul lui Dumnezeu le face pe amândouă! Când păcătuiești, pocăiește-te! Pocăința adâncă aduce curățire în profunzime. Să nu-ți pară rău pentru că te simți rău, că ai păcătuit. Bucură-te că încă mai ai o conștiință sensibilă care îi răspunde lui Dumnezeu. Ceea ce nu vrei să auzi că-ți spune Dumnezeu este ceea ce a spus El despre Efraim: „Efraim s-a lipit de idoli: lasă-l în pace!” (Osea 4:17). Faptul că Dumnezeu te convinge de păcat este o dovadă a dragostei Sale pentru tine. Dumnezeu îți poate ierta păcatul, dar nu-l poate trece cu vederea. Păcatul nemărturisit întrerupe părtășia ta cu El. Iertarea înseamnă mai mult decât simpla scăpare de pedeapsa păcatului, înseamnă restaurarea părtășiei cu Dumnezeu. Poate spui: „Nu se satură Dumnezeu să mă ierte când păcătuiesc?” Dacă Domnul Isus i-a spus lui Petru să-l ierte pe aproapele său „de șaptezeci de ori câte șapte” va face El mai puțin pentru tine? Biblia spune: „Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18). Când păcătuiești și încerci să te ascunzi de Dumnezeu, nu faci decât să-ți prelungești nefericirea. Deci, în clipa când devii conștient de păcat, mărturisește-l, apoi pleacă din prezența Lui, încrezător că El te-a iertat. Nu ești un ratat, ești un ucenic. Alexander Pope a spus: ,,Omul nu trebuie să se rușineze niciodată să-și asume faptul că a greșit,  (ce vreau să spun, cu alte cuvinte, este că astăzi e mai înțelept decât a fost ieri)”. 

„Cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele” (Ieremia 15:16)

     Împreună au construit și au păstorit o biserică extraordinară. Soțul era pastor înzestrat și muzician care a scris cântări și a condus închinarea. Soția lui era învățătoare și Îl cunoștea pe Dumnezeu și învăța Cuvântul Lui cu pricepere. Dar când el a murit, ea a trecut luni de zile prin depresie până când și-a revenit. Când cineva spune: „Dacă Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu și umbli potrivit cu Cuvântul Lui, nu vei fi niciodată deprimat”, în mod clar nu a citit Scripturile și nu a fost deprimat. Ilie a chemat foc din cer într-o victorie spectaculoasă și totuși a devenit atât de deprimat mai apoi încât a dorit să moară. „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul”       (1 Împărați 19:4). Asta e depresie în toată regula Când încerci să te porți super spiritual și îi lași pe oameni să creadă că nu duci niciodată lupte în domenii precum tema, eșecul, finanțele, familia sau sentimentele, îi faci să aibă complexe și să plece crezând că nu sunt suficient de spirituali sau de maturi ca să fie folosiți de Dumnezeu. Domnul Isus s-a dezbrăcat și le-a spălat  picioarele ucenicilor. Apoi le-a spus să facă la fel unii pentru alții. Niciodată nu ești mai eficient decât atunci când ești transparent. ªtiind că trebuiau luate decizii pentru alegerea altui păstor și pentru viitorul bisericii lor, soția pastorului s-a simțit copleșită și s-a rugat: „Doamne, nu știu cum să iau toate aceste decizii”. Dumnezeu i-a spus: „Am luat deja toate deciziile care te privesc pe tine și biserica. Voia mea a fost stabilită în consiliile veșniciei. Tot ce trebuie să faci este să hotărăști astăzi ceea ce eu am hotărât ieri, iar mâine vei umbla în binecuvântările și în beneficiile Mele”. 

„Orice amărăciune … orice mânie …să piară din mijlocul vostru” (Efeseni 4:31)

     Când vine vorba de amărăciune, iată două lucruri pe care trebuie să le ții minte: Primul, e contagioasă. Tu ești mădular al trupului lui Hristos. Așa că ceea ce ți se întâmplă ție și ce are loc în tine îi afectează pe cei de care ești legat atât în mod pozitiv, cât și negativ. Biblia spune: „dacă sufere un mădular, toate mădularele sufăr împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el” (1 Corinteni 12:26). Mușcătura unui șarpe nu afectează numai mădularul care este mușcat; veninul se răspândește în întregul sistem. „Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, și mulți să fie întinați de ea” (Evrei 12:15). Nu te supăra și nu părăsi biserica în care te-a așezat Dumnezeu. Tu ai nevoie de ei și ei au nevoie de tine. Dacă învingi amărăciunea, răspândești binecuvântarea lui Dumnezeu și la alții. Al doilea lucru, ea poate fi învinsă. Iată cum: a) Fii conștient de ea și recunoaște-o. b) Nu o repeta în mintea ta și nu o spune celorlalți. c) Pocăiește-te și renunță la orice atitudine care nu este după chipul lui Hristos. d) Cere-i lui Dumnezeu să-ți dea autocontrol, apoi supune-te călăuzirii Lui. e) Nu-i infecta pe alții și nu-i lăsa să te infecteze. f) Fără să aștepți recunoașteri sau scuze, verbalizează-ți ție, lui Dumnezeu și unui prieten de încredere decizia ta de a ierta toate rele care ți s-au făcut. „Iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). Asta te va elibera ca să te poți bucura de relația ta cu Dumnezeu, cu tine însuți și cu ceilalți. g) Caută modalități practice de a fi „bun și milos” cu cei ce te-au rănit (v. 32).

 

„Vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” (Galateni 6:9)

     Există o legendă despre un soldat care a fost trimis să fie judecat de Alexandru cel Mare. Crezând că verdictul este nedrept, soldatul a cerut apel. Cuceritorul l-a informat că nu există un for mai înalt, înaintea căruia să-și pledeze cazul. „În acest caz, a răspuns soldatul, doresc să-mi prezint cazul nu înaintea lui Alexandru cel Mic, ci înaintea lui Alexandru cel Mare”. În fiecare dintre noi există un sine mai mic și unul mai mare care se luptă pentru supremație. Sinele mai mic spune: „În mine nu cred suficienți oameni. Nu voi reuși niciodată”. Sinele mai mare spune: „Credința în mine însumi și în Dumnezeu îmi sunt de ajuns; pot reuși”. Sinele mai mic spune: „Ia prea mult timp să-mi împlinesc visul”. Sinele mai mare spune: „Visele se împlinesc cu fiecare zi”. Sinele mai mic spune: „Destul e destul. Am încercat de prea multe ori”. Sinele mai mare spune: „Am ajuns prea departe să renunț acum”. Sinele mai mic spune: „Nu am puterea să-mi păstrez visul”. Sinele mai mare spune: „Mai rezistă puțin. Ceasul cel mai întunecat e chiar înainte de zori”. După ce a vorbit despre faptul că a naufragiat, că a fost lovit cu pietre, dus la închisoare, trădat, că i-a fost sete, foame, somn, că i-a fost frig și nu a avut haine, Pavel, care era hotărât în scopul lui și neobosit în urmărirea lui, scrie: „Cine este slab, și să nu fiu și eu slab?” (2 Corinteni 11:29). De unde vine o astfel de tărie și de tenacitate? De la Dumnezeu! Misiunea pe care ți-o dă Dumnezeu nu va fi niciodată mai mare decât harul pe care ți-l pune la dispoziție. Așa că ia din puterea Lui, continuă să mergi înainte, urmează-ți scopul și vei reuși.

„Să nu obosim în facerea binelui” (Galateni 6:9)

      Una din marile teme ale Bibliei este perseverența. Pavel, care a refuzat să se dea bătut, a scris: „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală”. Ralph Waldo Emerson a spus: „Marea majoritate a oamenilor sunt niște grămezi de începuturi”. Ești o persoană care doar începe sau una care și duce la bun sfârșit? Când entuziasmul pentru o idee nouă pălește, când șansele împotriva ta cresc, iar rezultatele scad, când pare că succesul este imposibil, trebuie să mergi mai departe. Amiralul Robert Peary a încercat să ajungă la Polul Nord de șapte ori ca să reușească. Oscar Hammerstein a produs cinci spectacole pe Broadway care au fost un eșec, înainte să regizeze Oklahoma, care a fost vizionat de cinci milioane de oameni în timpul unei emisiuni care a bătut recordul de 2212 de reprezentații. Renunțarea are mai mult de-a face cu cine ești decât cu unde ești sau cu lucrul cu care nu ești de acord. Cu toții avem scuzele noastre. Lucrurile exterioare nu ne opresc; ci ceea ce se petrece cu noi în interior! Majoritatea dintre noi ne împiedicăm singuri să ne atingem potențialul. Putem să ne prefacem că oamenii, lucrurile și situațiile din afara noastră trebuie învinovățite, dar în realitate majoritatea eșecurilor sunt doar rezultatul lipsei tenacității  noastre. Leodardo da Vinci a spus: „Obstacolele nu mă pot zdrobi. Fiecare obstacol se oferă să oprească rezolvarea. Cel care se fixează pe o stea nu se răzgândește”. Trebuie să îți pui în minte să-ți urmărești visul cu tenacitate. Singura garanție a eșecului este faptul de a nu încerca. Nu există nici o barieră insurmontabilă, cu excepția lipsei inerente de scop și perseverență.

 

„Nu uita nici una din binefacerile Lui” (Psalmul 103:2)

     Autorul Philip Yancey scrie: „La prima mea vizită în Parcul Național Yellowstone, mulțimi de turiști înconjurau gheizerul, ‘’Bătrânul Credincios’’, camerele erau ținute ca niște arme, în timp ce ceasul digital prevestea următoarea erupție. Ne aflam în sala de mese a hotelului privind spre gheizer, când ceasul a arătat că mai este un minut. Așa că împreună cu toți ceilalți aflați acolo, ne-am grăbit la fereastră pentru a vedea marele eveniment. Ne-am mirat, am exclamat și am făcut poze; câțiva chiar au aplaudat. Dar uitându-mă în spate, am observat că nici măcar un chelner nu s-a deranjat măcar să privească. Marele Credincios le-a devenit atât de familiar că și-a pierdut puterea de a-i impresiona”. Așadar iată întrebarea: de ce ne pierdem simțul mulțumirii și începem să trecem cu vederea bunătatea lui Dumnezeu? Din trei motive: 1) Problemele. Dacă îți închizi un ochi, iar în dreptul celuilalt ții aproape o monedă, poți bloca lumina soarelui. Ai înțeles ideea? 2) Presiunile. Uneori culmile despre care am crezut că ne vor aduce plăcere, ajung să ne epuizeze. 3) Oamenii. Când ne dezamăgesc, avem un gust amar și uităm tot ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Care este soluția? „Îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui Ieremia 3:22-23). Îndurările lui Dumnezeu încep în fiecare dimineață, la fel ar trebui și mulțumirea ta. Într-adevăr, zilele tale trebuie să fie saturate de mulțumire. Mulțumirea continuă vine când ne uităm dincolo de binecuvântări, spre sursa nesecată, Domnul. Dragostea Lui, credincioșia lui și mila Lui sunt deja la lucru când îți deschizi ochii în fiecare zi.

„El a fost întărit prin credința lui” (Romani 4:20)

     Ai citit istorisirea despre Isaac care și-a binecuvântat cei doi fii la bătrânețe, fiind aproape orb și în pragul morții (Geneza 27)? Când Iacov, fiul cel mic a dorit partea de moștenire a fratelui său Esau, care era de două ori mai mare, mama lui, Rebeca l-a ajutat să i-o fure. Iată cum a procedat. Esau era păros, iar Iacov avea pielea fină. Așa că Rebeca a înfășurat brațul și gâtul lui Iacov cu păr de capră și i-a dat să se îmbrace cu hainele lui Esau. Când Iacov s-a dus la tatăl său bătrân dându-se drept Esau, tatăl lui i-a spus să se apropie ca să-l poată atinge. Tatăl i-a spus că vocea îi seamănă cu a lui Iacov, dar pielea e a lui Esau, așa că s-a decis să aibă încredere în ce a simțit, nu în ce a auzit. În consecință, el a dat dreptul de moștenire care era destinat întâiului născut, Esau, celui de-al doilea fiu, Iacov. Concluzie: el a fost înșelat de ceea ce a simțit. Noi știm că Dumnezeu a fost prezent în toată această situație. Dar ideea e că nu poți să te încrezi totdeauna în sentimente deoarece ele nu sunt totdeauna în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu și te pot înșela. Poate spui: „Sentimentele mi-au fost rănite, așa că nu am mai vorbit cu familia de peste un an”. Treci peste asta! Învață să ierți. Refuză să rămâi ofensat. Exersează dragostea. Dacă lași ca sentimentele să-ți conducă viața, ele te vor da peste cap. Sentimentele sunt ca niște copii răsfățați: cu cât le tolerezi, cu atât te vor controla. Nu trebuie să-ți suprimi sentimentele, dar nu trebuie să te lași condus de ele.