„Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face” (Iosua 1:9)

     Când Moise i-a predat ștafeta lui Iosua, multe lucruri s-au schimbat. Timp de patruzeci de ani, Iosua a fost învățat să călătorească și să supraviețuiască în pustie, dar acum a sosit ceasul să intre în Țara promisă. Și ce funcționa în pustie nu funcționa neapărat în Țara promisă. Ascultă gândurile lui Iosua: „Știu multe despre hoinăreală, dar nu știu prea multe despre război”. Așa că Dumnezeu i-a spus: „Întărește-te și îmbărbătează-te … căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face”. De ce i-ar spune Dumnezeu lui Iosua să se întărească și să se îmbărbăteze? Pentru că probabil îi era teamă! Tot ce era legat de noua lui situație avea de-a face cu nesiguranța. Singurul lucru pe care Iosua îl știa sigur a fost că Dumnezeu i-a spus:,,Du-te!”.  Așa că Iosua a dat … poporului următoarea poruncă: ,,…Pregătiți-vă … căci peste trei zile veți trece Iordanul acesta ca să mergeți să cuceriți țara” (v. 10-11). Îți poți imagina care au fost gândurile poporului? ,,Dar Iosua, cum vom putea traversa râul?’’.  ,,Nu sunt sigur, dar în trei zile să fiți gata de plecare!”.  ,,Dar Iosua, ce vom face când ajungem pe partea cealaltă?’’.   ,,O să vă spun când ajungem. Fiți doar gata de plecare!”.  Înțelegi imaginea? Ca lider, mereu vei fi nesigur în privința multor lucruri, mai ales când mergi pe un teritoriu nou. Dar nu-ți poți permite niciodată să fii neclar sau în îndoială cu privire la chemarea ta, la viziunea ta și la victoria ta finală. Și de unde vine o asemenea încrederea?. Din promisiunea lui Dumnezeu: „Eu sunt cu tine”.

 

„Nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt îndreptați spre Tine!” (2 Cronici 20:12)

     Ca lider, vei fi chemat să iei hotărâri care privesc relațiile, banii, timpul, valorile, oportunitățile și disputele. Iar deciziile tale se vor vedea când se va trage linia finală. Acolo, în lumina zilei, vei fi judecat ca lider. Și mai este un lucru pe care trebuie să-l știi;  în acel loc, e nevoie de mai mult timp ca să-ți recunoști strălucirea sau prostia, pentru că ești obligat să fii lider perioade mai lungi de timp fără să ai parte de cunoașterea calității deciziei tale. Când recolta ta începe să apară, e prea târziu să-ți mai schimbi procedura agricolă. Trebuie să aștepți până la următorul anotimp de semănare. Când e vorba să fii lider, îndoiala este o parte permanentă a oricărui progres; nu dispare niciodată! Mai mult, îndoiala nu este o dovadă a unei conduceri proaste, ci subliniază nevoia ei; este mediul în care o conducere bună e cel mai adesea descoperită. Ca lider, poate crezi că trebuie să știi mereu ce să faci, dar în realitate vor exista puține ocazii în care vei fi absolut sigur. De aceea regele Iosafat s-a rugat: „Nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt îndreptați spre Tine!” De vreme ce mereu vei fi chemat să iei hotărâri având informații puține, scopul tău nu trebuie să fie să elimini îndoiala, ci să-ți dezvolți abilitatea de a te încrede în Dumnezeu și de a fi curajos și clar în ciuda ei; e datoria ta să inspiri claritate, credință și progres în mijlocul ei. Când poți face lucrul acesta, înveți să fii lider.

„Isus … a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ” (Matei 28:18)

     Billy Graham a spus: „Biblia se preocupă doar în treacăt de istoria lui Israel sau de un sistem de etică. Ea se preocupă în primul rând de istoria răscumpărării așa cum este ea în Isus Hristos. Dacă citești Scripturile și ratezi istoria mântuirii, ai ratat mesajul și semnificația ei. Au existat oameni care au studiat Biblia și au descoperit istoria lui Isus: În Genesa, El este sămânța femeii. În Exod, El este  Mielul  Pascal. În Levitic, El este Jertfa de ispășire. În Numeri, El este Piatra de poticnire. În Deuteronom, El este cel mai mare Profet. În Iosua, El este Conducătorul oștirii lui Dumnezeu. În Judecători, El este Izbăvitorul. În Împărați, El este Împăratul promis. În Neemia, El este Cel ce restaurează poporul. În Estera, El este Sprijinitorul. În Iov, El este Răscumpărătorul. În Psalmi, El este Păstorul meu. În Eclesiastul, El este Țelul meu. În Cântarea Cântărilor, El este Preaiubitul meu. În cărțile proorocilor, El este Prințul Păcii care vine. În Evanghelii, El este Cel ce a venit să ne caute și să ne mântuiască. În Faptele Apostolilor, El este Domnul Înviat. În Epistole, El este Reprezentantul nostru la dreapta Tatălui. În Apocalipsa, El este Domnul nostru care vine a doua oară”. Într-o epocă a psihologiei populare și a filozofiei, fundamentul credinței noastre încă, este nașterea lui Hristos din fecioară, viața Lui fără de păcat, moartea Lui ispășitoare, învierea Lui victorioasă, lucrarea Lui de trimitere și revenirea Lui vizibilă ca Împărat al Împăraților. Hristos – nimeni nu e ca El!

„Veniți după Mine, și vă voi face” (Marcu 1:17)

      Dacă crezi că nu ești pregătit să fii folosit de Dumnezeu, începe să-ți schimbi modul de gândire! Când Ilie l-a chemat pe Elisei, acesta ara. Când Domnul Isus l-a chemat pe Petru, acesta pescuia. Pentru a-l urma pe Dumnezeu, Elisei a trebuit să părăsească munca câmpului, iar Petru a trebuit să părăsească pescuitul. Ți-o poți imagina pe soția unui ucenic spunând: „Cum vei plăti facturile?” Când Îl urmezi pe Dumnezeu e ca și cum ai traversa un viaduct construit din hârtie și ai descoperi dedesubt o stâncă solidă. Dar nu vei descoperi niciodată stânca până nu ești dispus să pășești pe această hârtie. Când Dumnezeu îți cere să părăsești baza de siguranță care a făcut parte din viața ta, îți iei înzestrările cu tine. Matei, vameșul,      și-a luat pixul și a scris prima carte a Noului Testament. Când David s-a dus la palatul lui Saul, și-a luat cu el harpa și a scris psalmii pe care îi mai cântăm și azi. De aceea e important să știi că Dumnezeu e cel ce te cheamă și să simți confirmarea acestui lucru în cugetul tău. Dacă alergi înainte ca semnalul de pornire să se declanșeze, vei fi descalificat din cursă. Când te cheamă Dumnezeu, păstrează în minte următoarele patru lucruri: 1) Există un preț de plătit. Dacă ești dispus să-l plătești, poți avea parte de cele mai bune lucruri din partea lui Dumnezeu. 2) Există o cale care trebuie urmată. Fiecare pas e un pas al credinței. 3) Există principii care trebuie respectate. Trebuie să faci voia lui Dumnezeu, în felul lui Dumnezeu pentru a fi binecuvântat. 4) Există o promisiune care te va susține: „îmbărbătează-te … căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face” (Iosua 1:9).

„Atunci David s-a sculat de la pământ” (2 Samuel 12:20)

     David a comis adulter cu soția altuia, ea a rămas însărcinată, apoi el a aranjat ca soțul femeii să fie ucis în încercarea de a ascunde lucrul acesta. Apoi a luat-o de soție și a crezut că totul va fi bine. Dar copilul s-a îmbolnăvit foarte grav. Dorind cu disperare să salveze viața bebelușului, David „a postit; și când a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pământ. Bătrânii casei au stăruit de el să se scoale de la pământ; dar n-a voit, și n-a mâncat nimic”    (v. 16-17). În ciuda tuturor rugăciunilor lui, copilul a murit. De ce a lăsat Dumnezeu să se întâmple asta? Pentru că copilul merita părinți mai buni? Sau pentru că Biblia spune că a pleca și a fi cu Domnul este „cu mult mai bine” (Filipeni 1:23)? Nu avem un răspuns clar. Dar un lucru știm: când te-ai pocăit de păcatul tău și ai experimentat iertarea lui Dumnezeu, trebuie să te ridici și să-ți continui viața. Și asta a făcut David. „Atunci David s-a sculat de la pământ. S-a spălat, s-a uns, și și-a schimbat hainele; apoi s-a dus în casa Domnului, și s-a închinat. Întorcându-se acasă, a cerut să i se dea să mănânce, și a mâncat” (2 Samuel 12:20). Descoperim trei lucruri importante în această povestire: 1) Până nu ești dispus să îndrepți lucrurile cu Dumnezeu și cu cei pe care i-ai rănit, nu poți merge mai departe cu încredere. 2) Până nu îți procesezi emoțiile într-un mod sănătos, astăzi, fie că este vorba de vină sau de  durere, vei rămâne blocat și vei pierde bucuria a ceea ce ți-a pregătit Dumnezeu, mâine. 3) După ce ai făcut aceste trei lucruri, ridică-te și continuă-ți viața.

„Nimic nu va fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu” (Romani 8:39)

     Pentru a învinge teama de singurătate trebuie să înțelegi credincioșia lui Dumnezeu față de tine. Faptul că El este Tatăl tău nu se bazează pe starea de spirit, pe sentimente sau pe emoții; ci se bazează pe caracterul și reputația Lui neschimbătoare. Tot ce este El și ce pretinde El că este stă în picioare sau se destramă în funcție de credincioșia Lui față de tine. „Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, căci Domnul a Hotărât… să facă din voi poporul Lui” (1 Samuel 12:22). Să remarcăm următoarele lucruri în acest verset: preocuparea pentru Numele Lui cel mare și plăcerea pe care o are să fie Tatăl tău sunt motivele pentru care El nu-ți va întoarce niciodată spatele. Problemele tale nu înseamnă că Dumnezeu te judecă sau te dezmoștenește. Lui Satana  i-ar plăcea să te convingă de lucrul acesta. El îți va spune că L-ai dezamăgit pe Dumnezeu sau că El te-a dezamăgit ca să te facă să te simți nedemn, lipsit de speranță, dezmoștenit de Dumnezeu și abandonat. Nu, generații de credincioși au cântat în noaptea întunecată a sufletului lor: „O, Doamne, Tatăl meu, mare este credincioșia ta”. În împrejurarea prin care treci și în suferința ta, „bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui Ieremia 3:22-23). Suferința și împotrivirile nu-I anulează credincișia, El „este același ieri și azi și în veci!” (Evrei 13:8). Dragostea Lui pentru tine este constantă. „După ce veți suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți” (1 Petru 5:10). Astăzi declară: „Nimic nu mă poate despărți de dragostea lui Dumnezeu”.

 

„Domnul … nu te va părăsi și nu te va lăsa” (Deuteronom 31:6)

     Pentru a învinge teama de singurătate tu trebuie: 1) Să înțelegi cine ești. Lasă-i pe oamenii de știință să-și bată capul dacă a fost sau nu un „big bang”. Dacă a fost, noi nu am fost rezultatul lui! Și nici nu suntem rezultatul evoluției. Tu ești „o făptură așa de minunată” (Psalmul 139:14). Făcut după „chipul și asemănarea Lui” (Geneza 1:27). Dumnezeu nu a atribuit crearea ta celor mai puternici îngeri ai Săi. Tu ești creația unică a mâinilor Lui, făcută să stăpânească. În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, tu ești „lucrarea Lui … zidit în Hristos Isus pentru faptele bune” (Efeseni 2:10). Crede și bazează-te pe lucrul acesta – indiferent de sentimentele și de statutul tău social. 2) Să înțelegi cine este Dumnezeu. El se numește „Tatăl ceresc”, nu doar Creatorul și Făcătorul tău. Creatorul și Făcătorul tău se referă la ceea ce face El; Tatăl tău se referă la cine este El. „Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6). Acestea nu sunt rolurile Lui, ci numele Lui proprii. Ele sunt scrise în Scriptură cu majusculă pentru că ele reprezintă modul în care trebuie să I te adresezi! Când Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm, El nu a început cu „O, Dumnezeule omnipotent, omniprezent și omniscient”. Da, El este toate acestea, dar când vine vorba despre noi, El dorește să fie recunoscut ca „Tată” și numit astfel (Matei 6:9). Asta crede El despre noi și dorește ca noi să ne gândim la El și să avem sentimente față de El. „Tatăl” are menirea de a transmite căldură, siguranță, acceptare, grijă, compasiune, protecție, asigurare, purtare de grijă, etc. El este Tatăl tău – când înțelegi lucrul acesta vei începe să învingi teama de singurătate.

 

„Nu va frânge o trestie ruptă, și nici nu va stinge un fitil care fumegă” (Matei 12:20)

     Trestiile. Puține lucruri sunt mai fragile decât o trestie ruptă. Pe vremea lui Hristos, copiii care se jucau pe marginea râului își făceau instrumente muzicale din trestie. Îi scoteau mijlocul și făceau găuri în ea. După un timp erau rupte și aruncate. Poate, cândva, stăteai în picioare semeț și puternic și te hrăneai având rădăcinile bine înfipte în malul râului. Dar acum te ascunzi în ‘’papură’’, frânt de vorbe dureroase, de trădarea unui coleg, de propriul tău eșec sau de o religie prea aspră. Fitilurile. Nimic nu pare mai aproape de stingere decât un fitil care fumegă. Când feștila din lămpile primitive se termina, iar mucul scotea fum, era stins, aruncat ca nefolositor și înlocuit. Ardeai tu cândva plin de credință, luminând calea pentru alții până când vântul rece al criticii, al neiertării și al spiritului de judecată te-a lăsat în întuneric?Să ne uităm în Biblie la câteva exemple și să vedem ce au toți acești oameni în comun: O femeie ce tremură în fața unei mulțimi furioase care amenință să o ucidă cu pietre? O casă înconjurată de oameni și un paralitic pe o targă; prietenii lui care nu renunță până nu-l duc la Hristos? Un orb care strigă să-și capete vederea și ucenicii care îi spun să tacă? Cu toții sunt niște trestii rupte și fitiluri fumegânde la care Domnul Isus nu a renunțat. Lumea crede că știe ce să facă cu tine – să te rupă și să te arunce! Dar nu și Domnul Isus: „Nu va frânge o trestie ruptă, și nici nu va stinge un fitil care fumegă”. Indiferent cât de departe te simți astăzi nu ești dincolo de harul lui Dumnezeu. Vino, El se va purta cu tine cu blândețe. El te va face din nou întreg.

„Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită” (Proverbe 17:4)

     În clipa în care cineva începe să bârfească, oprește-l și întreabă- ! „De ce trebuie să știu asta? Ai discutat cu persoana despre care vorbești?” Fii înțelept; cei ce bârfesc nu pot fi demni de încredere! Biblia spune că atunci când asculți o bârfă ești „cu buza nelegiuită”: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită”. Și Iuda adaugă: „Ei sunt aceia care dau naștere la dezbinări, oameni supuși poftelor firii, care n-au Duhul” (Iuda v 19). Acestea sunt acuzații serioase. Iar internetul nu a făcut decât să agraveze problema bârfei pentru că acum o poți răspândi mai repede și mai mult,  poți rămâne anonim în tot acest timp. Pavel vorbește despre cei ce se „mănâncă unii pe alții [și întreaga lor părtășie]” (Galateni 5:15). El spune că aceștia ar trebui evitați și disciplinați. Când a fost ultima oară când ai văzut lucrul acesta întâmplându-se în biserică? Solomon a spus: „Cine umblă cu bîrfeli dă pe față lucrurile ascunse; și cu cel ce nu-și poate ținea gura să nu te amesteci” (Proverbe 20:19). Cu alte cuvinte, „stai departe de ei”. Cel mai rapid mod de a pune capăt bârfei este să îi confrunți pe cei ce o răspândesc. Biserica nu este un spectacol de televiziune în care se spune totul și unde îi demascăm pe oameni și le întindem rufele murdare ca să le vadă toată lumea. E chiar opusul: „Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; și când nu mai este nici un clevetitor, cearta se potolește” (Proverbe 26:20). Domnul Isus ne-a învățat cum să  facem față dificultăților personale  când apar: 1) „Du-te și mustră-l între tine și el singur”. 2) „Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși”. 3) „Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l conducerii Bisericii” (Matei 18:15-17). Aceasta este calea lui Hristos și ea trebuie să fie și calea noastră.

„Să ne punem încrederea nu în noi înșine, ci în Dumnezeu” (2 Corinteni 1:9)

     Domnul Isus a spus: „În lume veți avea necazuri” (Ioan 16:33). Rezolvi o problemă și apare alta care îi ia locul. Nu toate sunt mari, dar toate sunt necesare pentru creșterea ta spirituală. Cum se poate evalua puterea unui lucru? Testându-l! Biblia spune: „nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce”(1 Petru 4:12-13). Una dintre  experiențele care te îmbogățesc cel mai mult în viață va veni din cele mai grele clipe – când ai inima frântă, când te simți abandonat, când nu mai ai alte opțiuni, când nivelurile de durere au ajuns la maxim – și te întorci spre Dumnezeu. Atunci înveți să rostești rugăciuni din inimă, sincere, înaintea lui Dumnezeu. Când suferi, nu ai energie pentru rugăciuni spirituale. Și atunci descoperi că „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă” (Psalmul 34:18). Dumnezeu l-ar fi putut ține pe Iosif departe de închisoare, pe Daniel l-ar fi putut feri de groapa cu lei, pe Ieremia l-ar fi putut scoate din acea groapă strâmtă și pe Pavel l-ar fi putut scuti de naufragiu, dar nu a făcut-o. În consecință, fiecare dintre ei a fost atras mai aproape de Dumnezeu și au avut un impact asupra oamenilor din jurul lor. Problemele tale te obligă să privești la Dumnezeu și să depinzi de El în loc de persoana ta. Lucrul acesta este greu mai ales în cazul celor cu mari realizări cum este Pavel. „Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; ca să ne punem încrederea nu în noi înșine, ci în Dumnezeu care înviază morții” (2 Corinteni 1:9). Nu vei știi niciodată ce poate face Dumnezeu până când Dumnezeu nu este tot ce ți-a rămas. Așa că pune-ți nevoile în mâinile Lui puternice și iubitoare și privește ce se întâmplă.