„Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura, şi aş găsi undeva odihnă!” (Psalmul 55:6)

     David a cântat aceste cuvinte: „Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura, şi aş găsi undeva odihnă!” Ai avut și tu o astfel de stare vreodată? Ne pare rău, dar fiecare o experimentăm! Oriunde am merge – avem aceeași stare! Pacea este o problemă lăuntrică. Oceanografii ne spun că cele mai cumplite furtuni de pe ocean sunt rareori la mai mult de opt metri adâncime. Furtunile pot sfâșia oceanele, provocând valuri de tsunami înalte de 30 de metri, dar la numai opt metri dedesubt, apa este la fel de liniștită ca într-un lac! Ideea este următoarea: singurul mod prin care vei găsi pacea, în mijlocul furtunilor vieții, este printr-o trăire profundă cu Dumnezeu. Creștinii din Coreea au o încurajare care a rezultat din persecuția pe care au îndurat-o datorită credinței lor în Isus. „Noi suntem ca niște cuie. Cu cât ne loviți mai tare, cu atât mai adânc pătrundem; cu cât ne persecutați mai mult, cu atât mai multă pace primim!” O parte a planului lui Dumnezeu care îngăduie să se dezlănțuie furtunile în viața noastră este să ne ducă într-o dependență și o relație mai profundă cu El. Cineva a spus: „Dumnezeu adună cioburile vieții și ne oferă o pace intactă”. Când te concentrezi pe Dumnezeu, care nu întâlnește niciodată o problemă pe care să nu o poată rezolva, în loc să te concentrezi pe problema pe care nu o poți rezolva, vei trăi o pace profundă. Și vei duce cu tine acea pace oriunde vei merge. Ceilalți o vor vedea și îți vor căuta sfatul când vor trece și ei prin necazuri. Când știi că Dumnezeul din lăuntrul tău domnește mai presus de tine, nu vei ceda în fața lucrurilor care te înconjoară!