„Binecuvântat să fie Domnul care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu mântuirea noastră” (Psalmul 68:19)

     Se spune că un băiat de doisprezece ani nu rostise niciun cuvânt în toți acești ani. Prin urmare, părinții săi credeau că nu poate vorbi. Apoi, într-o zi, mama sa i-a pus în față un bol cu supă, iar el a gustat o lingură. A dat-o la o parte și a spus: „Este groaznică, n-o mănânc…” Familia a fost extaziată. Tatăl său a spus: „De ce nu ai vorbit cu noi niciodată până acum?” Băiatul a răspuns: „Fiindcă până acum totul a fost în ordine!” Singurele ocazii în care unii dintre noi vorbesc sunt pentru a se plânge! Poate spui: „Dar nu am niciun lucru pentru care să fiu mulțumitor!” Chiar așa? Dacă azi noapte ai dormit opt ore, dacă ai un acoperiș deasupra capului și trei mese regulate pe zi, există milioane de șomeri care ar dori să aibă „problema” ta. Dacă ai putut să te dai jos din pat azi dimineață și te-ai putut mișca fără să ai dureri, înseamnă că ești binecuvântat cu darul sănătății. Fără el, ai avea într-adevăr pentru ce să te plângi! Și cum rămâne cu mântuirea ta? Cât de mult o mai prețuiești? Păcatele tale au fost iertate, ai pace cu Dumnezeu, iar după ce vei pleca de pe pământ vei avea o casă în ceruri. Firește, cu toții avem parte de încercări și de zile grele, dar… E vremea să discuți cu tine însuți, la fel cum a făcut-o și David, psalmistul: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2).

„Când Cel Atotputernic încă era cu mine, şi când copiii mei stăteau în jurul meu…” (Iov 29:5)

     Despre Vince Foster (fost consilier juridic al președintelui Bill Clinton) se spune că s-ar fi sinucis într-un parc din Washington DC. Cu câteva luni înainte de moartea sa, Foster a fost rugat să țină un discurs în fața unei clase de absolvenți ai Școlii de Drept de la Universitatea din Arkansas. Iată ce le-a spus studenților: „Câteva cuvinte despre familie… Voi ați dat dovadă cu prisosință că sunteți persoane ambițioase, dornice să lucreze asiduu, peste program și să lase deoparte viața personală. Dar asta îmi aduce aminte de remarca pe care nimeni nu a rostit-o vreodată pe patul de moarte: „Aș fi dorit să petrec mai mult timp la birou”. Pune în balanță viața ta profesională și viața de familie. Dacă ai fost binecuvântat să ai copii, părinții tăi te vor avertiza că ei vor crește și vor pleca de lângă tine mai repede decât crezi. Eu pot depune mărturie că lucrul acesta este adevărat. Dumnezeu ne pune la dispoziție o mulțime de ocazii să le citim copiilor noștri, să mergem cu ei la pescuit sau în excursii, să ne jucăm cu mingea ori să ne rugăm cu ei. Încercați să nu pierdeți niciuna dintre ele!” Cei șapte fii și cele trei fiice ale lui Iov au murit în mod tragic într-o singură zi. Privind în urmă la acest eveniment, el a spus: „Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu… când Cel Atotputernic încă era cu mine, şi când copiii mei stăteau în jurul meu…” (v. 2, 5) Dacă îți sacrifici copiii pentru carieră sau pentru lucruri materiale, vei ajunge să regreți amarnic! Nu lăsa să ți se întâmple așa ceva! În călătoria ta spre ceruri, asigură-te că-ți vei lua familia cu tine!

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.”(Filipeni 4:13)

     Biblia spune: „Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul!” (Ieremia 17:7) Pentru a reuși în lucrul pe care te-a chemat Dumnezeu să-l faci, trebuie să înveți să ai încredere – nu în tine însuți, ci în Hristos. Pavel a fost un om special al lui Dumnezeu, dar el a spus: „Pot totul în Hristos…” Domnul Isus a spus: „…despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5). Se pare că ne ia o viață întreagă pentru a învăța acest adevăr. O mare parte din frustrarea noastră vine din faptul că ne-am pus încrederea în lucruri greșite. Apostolul Pavel ne spune că e bine să „nu ne punem încrederea în lucrurile pământeşti” (Filipeni 3:3). El nu a spus că trebuie să nu ai încredere în nimeni, ci a spus că dacă le dai altora sau ție însuți încrederea pe care trebuie s-o pui doar în Dumnezeu, nu vei avea izbândă! Pentru a avea parte de biruință, trebuie să ai încredere, dar să fie încredere în Dumnezeu. El nu te va lăsa! Trebuie să crezi că El dorește ca tu să reușești. Poate vei cădea pe drumul tău, dar dacă te încrezi în Dumnezeu, El îți va lua greșelile și le va face să lucreze spre binele tău (vezi Romani 8:28). Uneori încrederea ne este zguduită când apar necazurile, mai ales dacă sunt de lungă durată… Când se întâmplă lucrul acesta, trebuie să faci ceea ce a făcut și David: „s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul.” (1 Samuel 30:6). Când David nu mai avea pe nimeni care să creadă în el, s-a încrezut în abilitatea lui Dumnezeu de a lucra prin el. Un învățător biblic spunea: „Domnul mi-a spus că dacă nu cred în mine însumi, nu cred, de fapt, cu adevărat în El. Dumnezeu a spus: „Eu sunt în tine, dar nu pot face prin tine decât ceea ce crezi tu că pot face!” Gândește-te la asta!

 

„Dragostea este îndelung răbdătoare…” (1 Corinteni 13:4)

     Pentru a fi fericiți într-o relație, trebuie să vă acordați libertate unul altuia, și trebuie să vă simțiți în siguranță când faceți lucrul acesta. Cineva a spus: „Dacă iubești ceva, trebuie să-i poți da libertate. Dacă se întoarce la tine, e al tău pe viață. Dacă nu, înseamnă că de la bun început nu ți-a aparținut!” Când tânjești necontenit după afecțiunea cuiva și încerci să te agăți de acea persoană, creezi exact lucrul de care ți-e teamă: distanță. Când încerci să te apropii prea mult de o persoană, o îndepărtezi… la fel cum cineva pe punctul de a se îneca se apucă de orice obiect plutitor, inclusiv de cel care îl salvează. O persoană care iubește și care este lovită de panică încearcă să se agațe de cel care dorește să scape. Acest lucru îl determină și mai mult să-și dorească să se îndepărteze. Se spune că un tânăr dorea să se împrietenească cu o fată frumoasă, dar ea l-a respins. Atunci s-a gândit că ar ajunge la inima ei prin scrisori. Așa că, a început să-i scrie câte o scrisoare de dragoste în fiecare zi. Când a văzut că nu-i răspunde, a crescut numărul la trei scrisori pe zi. În total, a scris peste șapte sute de scrisori într-o singură vară. Nu numai că planul său nu a dat roade – dar ea s-a căsătorit cu poștașul! Când pari prea neliniștit și insistent, cealaltă persoană este mai degrabă respinsă decât atrasă de tine. Dragostea seamănă cu o plantă: când o sufoci, moare; dar când îi dai aer, se dezvoltă. Există o singură persoană care te poate „repara” și aceasta este Dumnezeu. Când devii mai sănătos din punct de vedere spiritual, vei deveni mai sănătos și din punct de vedere emoțional… și când se întâmplă lucrul acesta, ești mai apt să-ți împlinești nevoile. Apostolul Pavel sintetizează asta astfel: „Dragostea este îndelung răbdătoare”.

„Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia…” (Romani 12:10)

     În interiorul sufletului nostru e cuibărită bine dorința de a conduce noi, atât propriile vieți, cât și – măcar în unele cazuri – pe ale altora. Drept consecință, devenim experți în manipulare reciprocă. Această dorință de a controla duce la comportamente diferite. Iată șase dintre ele de care trebuie să fim conștienți și pe care trebuie să le evităm, dacă ne dorim relații bune: 1) Șantajul emoțional. „Fă așa cum îți zic eu, că dacă nu, mă enervez și fac o criză…!” 2) Învinovățirea altuia. „Cum mi-ai putut face una ca asta, după tot ce am făcut pentru tine?” 3) Boala închipuită. „Nu mă supăra! Nu vezi că nu mă simt bine?” 4) Invocarea celor plecați dintre noi. „Scumpul vostru tată ar fi fost de acord cu mine”. 5) Pretinse descoperiri divine. „Dumnezeu mi-a spus că trebuie să faceți ce vă spun eu!” 6) Umilire. „Fă așa, că altfel o să te fac de rușine în fața celorlalți!” Acestea sunt câteva instrumente puternice pe care le folosim pentru a-i determina pe ceilalți să facă ce, cum, când vrem noi… Nu numai adulții se pricep să le folosească, ci și adolescenții pot fi maeștri ai manipulării, mai ales dacă nu au o gândire limpede. „Îmi doresc lucrul acesta atât de mult, încât sunt în stare să merg și să fac ceva nebunesc (chiar dacă asta mă va răni) dacă nu-l primesc”. Acest argument, care este un strigăt disperat după ajutor, este cel mai îngrozitor coșmar al multor părinți de adolescenți. Manipularea este un joc ce poate fi jucat la orice vârstă – chiar în intimitatea propriului tău cămin. Însă cei ce se angajează la așa ceva plătesc un preț mare, și anume: conflicte, ostilitate, resentimente… Care este soluția? Ne-o oferă Biblia: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia”.

„Tu m-ai învăţat din tinerețe…” (Psalmul 71:17)

     Când un copil este crescut de părinți care se roagă și care își trăiesc viața după Cuvântul lui Dumnezeu, 85 la sută dintre ei își vor dezvolta o credință solidă înainte de vârsta de treisprezece ani. Dar ce faci dacă ți-au crescut deja copiii? Unul dintre numele lui Dumnezeu este „Răscumpărătorul”, care înseamnă că El îți mai poate da o șansă. Predă-ți viața lui Hristos; așa se poate întrerupe ciclul eșecului care se derulează de generații! Sau ce se întâmplă dacă ești  îngrijorat de faptul că trebuie să-ți crești copilul într-o lume rea? Biblia spune că cei ce dau la o parte întunericul sunt copiii luminii (Matei 5:14-16). Dumnezeu a promis: „Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi până-n veac.” (Isaia 59:21) Poate întrebi: „Cum mă pot eu lupta cu influențele negative din jurul meu?” Toate studiile confirmă faptul că părinții au o mare influență – mai mare decât cea a prietenilor, a școlii sau a mass-media – în determinarea caracterului și a direcției în care o iau copiii. Gândește-te la asta ca la o întrecere cu ștafetă. Succesul nu se bazează numai pe cât de bine alergi, ci și pe cât de bine știi să dai ștafeta mai departe. Numai când treci linia de sosire vei ști dacă ai câștigat sau dacă ai pierdut. Psalmistul scrie: „Tu m-ai învăţat din tinereţe… Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrâneţe cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum, şi puterea Ta neamului de oameni care va veni.” (Psalmul 71:17-18) Deci ai grijă: aleargă bine, și nu scăpa ștafeta! Fă-ți un scop din a crește copii care vor primi moștenirea credinței, și care o vor duce mai departe decât ai făcut-o tu, și poate chiar mai bine… Când îți iei acest angajament, Dumnezeu va lucra alături de tine și prin tine!

„Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele” (Matei 6:32)

     Iată încă doi pași prin care poți învinge neliniștea: 1) Cere ajutor. Pavel își recunoștea starea, când a scris: „de afară lupte, dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.” (2 Corinteni 7:5-6) Deci nu ești primul sau singurul care trece prin așa ceva; și ceilalți s-au luptat ori se confruntă cu astfel de temeri. Când „spui cu voce tare” ce te neliniștește, tulburarea începe să-și piardă puterea. Nu uita: „Mai bine doi decât unul, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice.” (Eclesiastul 4:9-10) Împărtășește ceea ce simți cuiva de încredere, și cere-i să se roage cu tine. Oamenii sunt mai doritori decât îți închipui să-ți dea o mână de ajutor. Mai puțină îngrijorare din partea ta înseamnă deseori mai multă fericire pentru ei. 2) Îndreaptă-ți atenția spre Dumnezeu, nu spre tine. Domnul Isus ne-a promis liniște sufletească, pentru că: „Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:32-33). Dacă te afli în căutarea bogăției, îți vei face griji pentru fiecare bănuț. Dacă te afli în căutarea sănătății, îți vei face griji pentru fiecare pată și umflătură. Dacă te afli în căutarea popularității, vei fi obsedat de orice conflict. Dacă te afli în căutarea siguranței, vei tresări la cel mai mic zgomot. Dacă, însă, îți concentrezi atenția în fiecare zi la Împărăția lui Dumnezeu, „toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Un poet anonim a scris: „Spuse sturzul rândunelei:/Tare mi-ar plăcea să știu,/ De ce oamenii au frică,/ și se-îngrijorează rău?/Și-i răspunse rândunica:/Mă gândesc că n-au nimica…/N-au un Tată iubitor,/Să vegheze-asupra lor…/Și atunci în orice vreme,/Ei sunt triști și au probleme!/Dar când oamenii-au aflat,/Sturzului i-au explicat/Că rândunica s-a-nșelat,/în răspunsul ce l-a dat…/Căci Tatăl de Sus veghează,/Pe toți binecuvintează!” Ce spuneți: e doar pentru copii poezia asta?!

„Şi pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile…” (Filipeni 4:7)

     Astăzi ne vom ocupa de încă trei pași pe care îi poți face pentru a-ți învinge neliniștea: 1) Fă o listă cu îngrijorările tale. Timp de o săptămână, fă o listă cu lucrurile care te îngrijorează cel mai mult. Copiii? Sănătatea? Banii? Căsnicia? Locul de muncă? Acestea și cele ca ele nu sunt îngrijorări de-o clipă, care apar și dispar repede. Acestea sunt lucruri care te fac să te îngrijorezi „de viața ta” (Matei 6:25), așadar începe să le treci în revistă. Întreabă-te: câte dintre ele s-au transformat într-adevăr în realitate? Charles Spurgeon a spus: „Cele mai mari nenorociri nu se petrec niciodată, majoritatea nefericirilor noastre sunt doar închipuiri!” 2) Analizează îngrijorările. Vei detecta domenii recurente ale preocupării care pot deveni obsesii: ce cred oamenii despre tine; faptul că bolile de inimă, cancerul și boala Alzheimer se transmit în familie; teama că nu vei avea din ce trăi când vei îmbătrâni etc. Identifică fiecare temere și roagă-te specific pentru ea. 3) Trăiește în prezent. Dumnezeu a promis că va împlini nevoile tale în fiecare zi, nu săptămânal sau anual. El îți va da ce ai nevoie, când vei avea nevoie! „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16) Iar autorul cântării spune așa: „O, suflete al meu așteaptă și nu te grăbi!/Credință ai în Dumnezeu, Chiar de-ar zăbovi!/El Se va-ntoarce negreșit, Aşa cum ne-a promis”! În cazul în care cuvântul „îngrijorare” apare în vocabularul tău, ar trebui să fie doar atunci când citezi Cuvântul lui Dumnezeu (Filipeni 4:6-7): „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile…”

„Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră” (Matei 6:25)

     Iată câțiva pași prin care poți învinge neliniștea: 1) Vorbește cu Dumnezeu! Nu te lamenta că ți s-a  prăbușit afacerea; roagă-L pe Dumnezeu să te ajute. Nu te plimba de colo-colo în sala de așteptare a spitalului; roagă-te pentru o operație reușită. „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre (neliniștile, preocupările, temerile), căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7) 2) Nădăjduiește în Domnul! „Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El.” (Psalmul 37:7) Prima minune a Domnului Isus a avut loc la o nuntă. Rămăseseră fără vin, ceea ce reprezenta o rușine și-un dezastru în acele vremuri. Maria ar fi putut da vina pe gazdă pentru că nu s-a organizat bine, sau pe invitați pentru că băuseră prea mult… dar ea a venit cu această lipsă la Domnul Isus, iar El a rezolvat problema! Poți face și tu la fel. Evaluează problema, apoi adu-o înaintea Domnului în rugăciune. 3) Nu te lăsa jefuit! Nu lăsa ca temerile tale să-ți ia tot ce ai mai bun. Când aterizează un țânțar pe tine, nu spui: „O să mă ocup eu de el, o să vedeți…” Nu, îl alungi sau îl strivești înainte să te înțepe! Fii la fel de hotărât și în privința îngrijorărilor tale. În clipa în care apar, ocupă-te de ele! Înainte de a te pripi să diagnostichezi acea umflătură ca fiind cancer, du-te la medic. În loc să presupui că nu vei scăpa niciodată de datorii, consultă un expert financiar. Treci la acțiune, nu te consuma! Horace Bushnell a spus: „Neliniștea este o lipsă de convingere sau o groază irațională. Nu ai niciun drept să-i dai cale liberă. Credința deplină în Dumnezeu o pune pe liber”. Crucile pe care le ducem în spate, referitoare la neliniștea legată de viitor, nu sunt cruci care vin de la Dumnezeu. Așadar, încredințează-ți neliniștea Domnului… și las-o acolo!

„Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei.” (Eclesiastul 3:1,7)

     Biblia are multe de spus în ceea ce privește critica și duhul de judecată. Există, însă, momente în care tăcerea nu este „de aur”, ci este fatală. Iată trei ipostaze: 1) Tăcerea este fatală când o folosești ca pe un mijloc pasiv, răzbunător de a-ți exprima mânia sau nemulțumirea. Asta se numește „manipulare emoțională”. Domnul Isus a spus: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.” (Matei 18:15) Mântuitorul ne poruncește să luăm inițiativa, și să ne ocupăm de „fărădelege”. Fărădelegea este încălcarea flagrantă a unei limite… și de cele mai multe ori avem impresia că doar nouă ni s-a greșit sau am fost nedreptățiți. Cu toate acestea, în loc să ne ocupăm de problemă, mergând direct la cel care a comis-o, ne supărăm și ne bosumflăm. Domnul Isus ne-a spus: „Nu faceți așa!” Lipsa ta de comunicare îl poate face pe „fratele tău” să nu-și dea seama de comportamentul neadecvat, și e posibil să-l repete. 2) Tăcerea este fatală când nu vrei să iei apărarea cuiva în fața criticilor nedrepte sau a zvonurilor neadevărate. Nu da voie ca teama de înstrăinare și de respingere să te facă să lași ca defăimarea și sufocarea caracterului să-și facă netulburate lucrarea otrăvitoare, mai ales când știi sigur care este adevărul. 3) Tăcerea este fatală când pierzi prin neprezentarea punctului de vedere. În realitate, tăcerea poate să fie interpretată drept consimțământ. Rugăciunea a fost scoasă din școlile publice din Statele Unite deoarece majoritatea a preferat să tacă în loc să vorbească. Scriptura – prin înțeleptul Solomon – spune: „…tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…” Așadar, fă-ți curaj să-ți asumi convingerile, și – vorbește!