„Cereți orice veți vrea, și vi se va da” (Ioan 15:7)

     În mai 1996, avionul 592 ValuJet s‑a prăbușit în parcul național Florida Everglades și au murit 110 pasageri. Experții din marină au încercat printr‑o tehnologie specială să detecteze cutia neagră, dar fără succes. Legați cu o frânghie care îi ținea la 1,5m distanță unul de altul, căutătorii au scormonit fiecare metru pătrat de noroi. După paisprezece zile, nu au găsit nimic. Condițiile fizice erau de nesuportat. Soarele îi ardea și temperaturile se ridicau la peste treizeci de grade. Motorina și lichidul hidraulic caustic pluteau pe apă, obligându‑i pe cercetători să poarte mai multe straturi de cauciuc de protecție. Paisprezece zile în astfel de condiții i‑au adus la deshidratare, dar trebuiau să găsească cutia neagră. Sergentul Felix Jimenez de la Poliția Metro‑Dade era unul dintre cercetători. Timp de paisprezece zile s‑a rugat pentru familiile răvășite și pentru siguranța camarazilor săi. Dar în a cincisprezecea zi, când a luat o pauză,      și‑a dat seama că nu s‑a rugat pentru un lucru important: ca Dumnezeu să‑i ajute să găsească cutia neagră. Așa că i‑a cerut lui Dumnezeu călăuzire, a reluat căutarea, iar când și‑a înfipt bățul în apă, a lovit ceva metalic. A scos obiectul din noroi. Era cutia neagră. Jimenez scrie în Guideposts: „M‑am gândit la multele zile petrecute să găsim cutia, cum am trecut peste ea de multe ori și m‑am întrebat de ce a durat atât de mult recuperarea ei. În mijlocul foșnetului surd al ierburilor și al chemării bâtlanilor, mi s‑a părut că aud un răspuns: „De ce ți‑a luat atât de mult să‑Mi ceri ajutorul?”