„Nu va frânge o trestie ruptă, și nici nu va stinge un fitil care fumegă” (Matei 12:20)

     Trestiile. Puține lucruri sunt mai fragile decât o trestie ruptă. Pe vremea lui Hristos, copiii care se jucau pe marginea râului își făceau instrumente muzicale din trestie. Îi scoteau mijlocul și făceau găuri în ea. După un timp erau rupte și aruncate. Poate, cândva, stăteai în picioare semeț și puternic și te hrăneai având rădăcinile bine înfipte în malul râului. Dar acum te ascunzi în ‘’papură’’, frânt de vorbe dureroase, de trădarea unui coleg, de propriul tău eșec sau de o religie prea aspră. Fitilurile. Nimic nu pare mai aproape de stingere decât un fitil care fumegă. Când feștila din lămpile primitive se termina, iar mucul scotea fum, era stins, aruncat ca nefolositor și înlocuit. Ardeai tu cândva plin de credință, luminând calea pentru alții până când vântul rece al criticii, al neiertării și al spiritului de judecată te-a lăsat în întuneric?Să ne uităm în Biblie la câteva exemple și să vedem ce au toți acești oameni în comun: O femeie ce tremură în fața unei mulțimi furioase care amenință să o ucidă cu pietre? O casă înconjurată de oameni și un paralitic pe o targă; prietenii lui care nu renunță până nu-l duc la Hristos? Un orb care strigă să-și capete vederea și ucenicii care îi spun să tacă? Cu toții sunt niște trestii rupte și fitiluri fumegânde la care Domnul Isus nu a renunțat. Lumea crede că știe ce să facă cu tine – să te rupă și să te arunce! Dar nu și Domnul Isus: „Nu va frânge o trestie ruptă, și nici nu va stinge un fitil care fumegă”. Indiferent cât de departe te simți astăzi nu ești dincolo de harul lui Dumnezeu. Vino, El se va purta cu tine cu blândețe. El te va face din nou întreg.