„Am lepădat uneltele corăbiei” (Faptele Apostolilor 27:19)

     Nu arunca ceea ce are însemnătate. Situația nu a fost prea roz în călătoria lui Pavel spre Roma. „Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie, şi a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am lepădat uneltele corăbiei” (v. 18-19). Să remarcăm ce lucruri au aruncat: a) Încărcătura – ceea ce este important și de valoare. b) Uneltele corabiei – exact ceea ce i-ar fi putut stabiliza. c) Hrana – ceea ce le era necesar pentru a supraviețui. d) Ei înșiși – toți au sărit peste bord și au început să înoate spre uscat. Când ne găsim într-o criză, suntem tentați să ne descotorosim exact de lucrurile de care avem nevoie cel mai mult – lucruri care sunt importante pentru noi; valori de care ne-am ținut în vremurile bune. Sub presiune, dorim să scăpăm de orice. Devenim de necontrolat. Renunțăm la visele noastre. Ne abandonăm relațiile. Dăm cu piciorul unor principii importante pe care le-am învățat încă de când eram copii. Iosua le-a spus copiilor lui Israel: „alipiţi-vă de Domnul Dumnezeul vostru, cum aţi făcut până în ziua aceasta” (Iosua 23:8). În loc să te îndoiești de promisiunea lui Dumnezeu față de tine, ține-te de ea cu și mai mare fermitate. În loc să abandonezi planul și scopul Său pentru viața ta, ține-te cu amândouă mâinile de ele. „De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică” (1 Corinteni 15:58). „Purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos” (Filipeni 1:27). În felul acesta vei supraviețui – și te vei dezvolta chiar și într-o criză.