„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Proverbe 14:12)

     Imaginează-ți un coridor lung, întunecos, cu multe uși de o parte și de  alta. Pe fiecare dintre ele stă scrisă o dependență, cum ar fi alcoolul, tabacul, drogurile, pornografia, jocurile de noroc, etc. Copilul tău adolescent trebuie să treacă prin acest coridor în călătoria lui spre starea de adult, iar tentația de a deschide aceste uși va fi mare. Ar putea auzi ritmul muzicii și râsetele gălăgioase ale prietenilor răsunând din spatele ușilor. Presiunea de a li se alătura poate fi uriașă. E foarte greu să convingi un adolescent iubitor de distracție să rămână în coridorul întunecos, care pare atât de plictisitor și de jenant. Din nefericire, pentru un anumit procentaj de persoane care au deschis una sau mai multe uși din acestea, tragedia începe să se desfășoare. Dacă o persoană este predispusă – și nu ai cum să o știi dinainte – ea nu trebuie decât să deschidă ușa foarte puțin pentru ca monstrul să iasă afară și să-l apuce. Unii vor fi ținuți în această strânsoare toată viața. Dacă vorbești despre problema lui cu cineva care are o dependență, vei afla că probabil totul a început întâmplător – fără cel mai mic indiciu că viața va lua o întorsătură tragică. Totul a început cu deschiderea unei uși. Solomon concluzionează lucrul acesta în două versete: 1) „Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei! Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi! … fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!” (Proverbe 1:10-11,15). 2) „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte”.