_{„Dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” (1 Ioan 4:18)}

     _{Lui Dumnezeu îi pasă prea mult de tine pentru a te lăsa să ai vreo îndoială cu privire la dragostea Sa. Biblia spune că „dragostea desăvârşită izgoneşte frica”. Dacă Dumnezeu ne-ar iubi cu o dragoste nedesăvârșită, am avea motive de îngrijorare. Dragostea omenească este imperfectă; ea ține evidența păcatelor și slăbiciunilor noastre – și o consultă deseori. Dumnezeu nu ține o astfel de evidență. Dragostea Lui ne alungă frica pentru că ne izgonește vina. Tot apostolul Ioan mai scrie: „Ori în ce ne osândește inima noastră… Dumnezeu este mai mare decât inima noastră.” (1 Ioan 3:20). Când simți că nu ești iertat, pune-ți la îndoială sentimentele, dar nu-L pune la îndoială pe Dumnezeu! Întoarce-te la Cuvântul Său; el întrece autocritica și îndoiala de sine. Nimic nu stimulează mai mult încrederea decât înțelegerea clară a harului lui Dumnezeu; și nimic nu sporește mai mult teama decât necunoașterea lui. De fapt, dacă nu ai primit harul lui Dumnezeu, ești sortit să trăiești în teamă. Nicio pastilă, nicio discuție revigorantă, niciun psihiatru, nicio posesiune materială nu-ți poate liniști mintea. Lucrurile acestea pot ajuta la amorțirea fricii, dar nu o pot eradica! Numai harul lui Dumnezeu poate face asta. Ai primit iertarea lui Hristos? Dacă nu, pleacă-te pe genunchi și fă-o acum! Biblia ne asigură: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9). Locul mărturisirii este și locul unde ești făcut curat, și unde dobândești încredere în Dumnezeu. Rugăciunea ta poate fi simplă precum cea care urmează: „Doamne, recunosc că m-am îndepărtat de Tine. Te rog, iartă-mă! Îmi plasez viața în mâinile Tale și mă încred în harul Tău mântuitor. În Numele Domnului Isus mă rog. Amin”. Și după ce ai primit iertarea lui Dumnezeu, mila și harul Său – trăiește ca atare!}

_{„Aceea să vă însufleţească… Și Dumnezeul păcii va fi cu voi!” (Filipeni 4:8-9)}

     _{Când treci prin perioade dificile, scopul tău ar trebui să fie menținerea unei atitudini sănătoase. Cu ajutorul lui Dumnezeu, vei reuși. Dr. Viktor Frankl, un binecunoscut savant supraviețuitor al lagărelor Holocaustului nazist, spunea: „Dacă un deținut simțea că nu mai poate îndura realitățile vieții din lagăr, găsea o cale de scăpare în viața lăuntrică – un moment favorabil de-a trăi în domeniul spiritual și pe care SS-ul nu-l putea distruge. Viața spirituală îl întărea pe deținut, îl ajuta să se adapteze, și astfel îi îmbunătățea șansele de supraviețuire.” Iată două sfaturi practice privind modul în care poți avea o atitudine bună în timpul necazurilor: 1) Să dai crezare întotdeauna doar lucrurilor bune despre ceilalți, și nu te supăra atunci când ei te dezamăgesc. Nimeni nu este perfect, nici măcar tu! Fii recunoscător pentru oamenii care îți aduc bucurie, și străduiește-te să te numeri și tu printre cei ce produc în jur bucurie. 2) Când ești tentat să te răzbuni, să judeci sau să-ți pierzi răbdarea, spune-ți: „Aceasta e o ocazie de a-mi îmbunătăți atitudinea, pentru slava lui Dumnezeu”. Poate spui: „Dar persoana aceasta mă scoate din sărite!” În acest caz, refuză să fii doar un spectator, și ia atitudine! Apucă bine cârma vieții tale și hotărăște-te în ce direcție vei merge și ce conduită vei avea. Biblia spune (Filipeni 4:8-9): „…tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească… Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.”}

_{„Purtaţi-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2)}

     _{Celebrul Mark Twain a spus odată: „Ferește-te de oamenii care încearcă să-ți micșoreze râvna – oamenii mici fac mereu asta; dar cei cu adevărat mari te fac să simți că și tu poți ajunge mare!” Oare de ce spune Biblia: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora”? Pentru că o persoană poate duce o sarcină grea numai pe o distanță scurtă. Romancierul american John Kennedy Toole a descoperit repede lucrul acesta. Ca tânăr scriitor, el a lucrat din greu la scrierea primului său roman, în New Orleans… Când l-a terminat, l-a trimis la numeroase edituri, dar toate l-au refuzat. Copleșit de acest eșec, tânărul și-a luat viața. După înmormântare, mama sa a găsit în pod manuscrisul, pătat de cafea… l-a dat unui profesor de la Universitatea de stat din Louisiana, care a fost de acord să-l citească… iar acesta a recunoscut numaidecât geniul scriitorului și l-a recomandat unei mari edituri. După apariție, romanul lui John Kennedy Toole „Conjurația imbecililor” a câștigat Premiul Pulitzer și a fost lăudat ca fiind unul dintre romanele importante ale secolului XX. Dacă s-ar fi înconjurat de prieteni care să știe să ducă povara împreună cu el, să-l încurajeze când s-a confruntat cu respingerea și să-l motiveze să continue, viața lui ar fi fost altfel, și în primul rând Toole ar mai fi trăit! Așadar, cuvântul zilei pentru tine este următorul îndemn: „Caută oameni care cred în tine și primește sprijinul pe care ți-l oferă ei!” Petrece mai mult timp în compania celor care te ajută să te dezvolți și să devii mai bun, și mai puțin timp în compania celor care te secătuiesc de energie, timp și talent. Prietenii care aduc încurajarea în viața ta sunt de neprețuit. Cuvintele lor sunt „ca nişte mere din aur într-un coşuleţ din argint” (Proverbe 25:11).}

_{„De nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El.” (Psalmul 34:9)}

     _{Când vine vorba despe dărnicie, distingem trei categorii de oameni: tipul cremene, tipul burete și tipul fagure. Ca să obții ceva de la tipul cremene, trebuie să dai cu barosul (și s-ar putea să primești doar „scântei”!) Ca să scoți ceva de la tipul burete, trebuie să-l storci (și s-ar putea să picure…) Dar, cel de tipul fagure de miere pur și simplu dă pe dinafară, se revarsă! Așadar, ce fel de om ești tu în materie de dărnicie? Psalmistul scrie: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!… căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!” (Psalm 34.8-9). A da zeciuială este un act de închinare. Din cele 118 ore în care ești treaz într-o săptămână, aproape jumătate au de-a face cu câștigarea banilor. Deci, când te duci la Casa Domnului în Ziua Domnului, când iei parte la Masa Domnului și pui zeciuiala Domnului în visteria Domnului, faci un act de profundă închinare. Să fim bine înțeleși: un Dumnezeu care pavează străzile cerului cu aur nu va da faliment pentru că tu nu-i dai zeciuială din venitul tău! Dar, ia aminte la următoarea atenționare: se spune că pe cupola unei biserici a apărut o inscripție: „Dați Domnului zeciuială proporțional cu venitul vostru, ca să nu se mânie El pe voi și să vă dea un venit proporțional cu zeciuiala voastră!” Actul de a da zeciuială nu se reduce la donația propriu-zisă; el are de-a face cu cel care dă zeciuiala. Nu se reduce la bani; el are de-a face cu bărbatul sau femeia care dăruiește. Nu se reduce la posesiuni; ci are de-a face cu posesorul. Compozitorul Issac Watts a spus odată plin de gratitudine: „Chiar de-aș avea întreaga lume ca să I-o pot dărui Lui, ar fi mult prea puțin! Măreața Lui dragoste divină pretinde sufletul meu, viața mea, tot ce-i al meu!”}

_{„Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile…” (Maleahi 3:10)}

     _{Când Îl glorifici pe Dumnezeu prin afacerea ta, El o va binecuvânta. Imaginează-ți de ce privilegii te vei bucura avându-L ca partener pe Dumnezeu! Mulți oameni de afaceri creștini, care au devenit cunoscuți de-a lungul istoriei, au dat zeciuială cu credincioșie. Dintre aceștia, menționez pe Henry John Heinz (de la Heinz 57 Varieties) și William Colgate, comerciantul de pastă de dinți. Câțiva dintre aceștia au fost atât de binecuvântați până la sfârșitul vieții, încât i-au dăruit lui Dumnezeu 90% din venitul lor și ei au trăit cu restul de 10%! Dumnezeu spune: „Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare… şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare… Toate neamurile vă vor ferici atunci.” (Maleahi 3.10-12). Când arăți astfel că lucrarea lui Dumnezeu înseamnă mai mult pentru tine decât afacerea ta, El te va ajuta să prosperi. Dumnezeu te invită să-L „pui la încercare”. Faci parte dintre cei care știu că trebuie să dea zeciuială… sau ai vrut să dai zeciuială… ai spus că vei da zeciuială… și cu toate acestea, nu ai făcut-o niciodată?! Începe acum, cu ceea ce ai! Ceea ce poți face acum este singura influență pe care o poți avea asupra viitorului tău. John D. Rockefeller a rămas în istorie și pentru următoarea afirmație referitoare la practicarea zeciuielii: „Nu aș fi putut da zeciuială din primul milion pe care l-am făcut, dacă nu aș fi dat zeciuială din primul meu salariu, care a fost de un dolar și jumătate pe săptămână!” Zeciuiala demonstrează că ți-ai învins și depășit atât interesul propriu, cât și teama că vei duce lipsă… E o demonstrație a credinței – și Dumnezeu întotdeauna răsplătește credința!}

_{„Îţi voi da a zecea parte…” (Geneza 28:22)}

     _{Iacov nu a fost o persoană darnică din fire. De fapt, a fost chiar contrariul! El l-a înșelat pe fratele său Esau luându-i dreptul de întâi-născut, care îl îndreptățea să primească o moștenire de două ori mai mare de la tatăl său. Când a lucrat pentru socrul său Laban, Iacov a profitat și de el. Dar într-o noapte, Iacov s-a întâlnit cu Dumnezeu într-un vis care i-a schimbat viața, iar când s-a trezit în dimineața următoare, i-a spus: „Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da”. Să remarcăm că lucrul acesta s-a întâmplat cu sute de ani înainte de legea lui Moise care spunea: „Orice zeciuială… este a Domnului” (Levitic 27:30). Iacov nu a fost motivat de lege, el a fost motivat de dragostea lui Dumnezeu. Poți dărui fără să iubești (unii dăruiesc sub presiune, pentru a-i impresiona pe alții, sau pentru a obține o scutire de la impozit), însă nu poți iubi fără să dăruiești! Biblia spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu…” (Ioan 3:16). Niciodată nu te asemeni mai mult cu Dumnezeu ca atunci când dăruiești. Domnul Isus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Zeciuiala are de-a face cu punerea lui Dumnezeu și a Împărăției Sale pe primul loc. Când în viața ta pe locul întâi tronează sinele, familia, afacerea, plăcerea, atunci prioritățile tale nu-s deloc așa cum ar trebui! Zeciuiala reface cumva ordinea și-L așază pe Dumnezeu acolo unde se cuvine să fie de drept – pe primul loc! Când Dumnezeu îți spune să dai zeciuială, El îți spune, de fapt, să-ți formezi obiceiul de a-L pune pe El pe primul loc ca principiu de viață. Când faci lucrul acesta, Domnul Isus a spus că „toate aceste lucruri” care te preocupă atât de mult „ți se vor da pe deasupra”. Dă-I deci lui Dumnezeu prioritate absolută!}

_{„Orice zeciuială… este a Domnului.” (Levitic 27:30)}

     _{În loc să spui: „Îmi dau lui Dumnezeu zeciuiala mea”, ar trebui să spui: „Îi dau lui Dumnezeu zeciuiala Lui”! De asemenea, poate că zici: „Eu am câștigat banii, sunt ai mei!” Vrei să știi ce spune Biblia? „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc” (Psalmul 24:1)… iar Noul Testament adaugă (1 Corinteni 4:7): ”Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit?” Dumnezeu este Stăpânul fiecărui metru pătrat de teren de pe pământ, și al tuturor persoanelor care umblă pe el – inclusiv al tău. El este proprietarul oricărei resurse, tu nu ești decât administrator! Iar dacă un bun administrator merită, dacă și-a făcut bine treaba, să fie răsplătit pe măsură de către stăpânul său, prioritatea lui este să-i facă pe plac și să-i îndeplinească voia. Așa că dacă Biblia spune: „Orice zeciuială… este a Domnului”, încearcă să ai o gândire corectă cu privire la acest subiect! În planul lui Dumnezeu, 10% din venitul tău reprezintă „fonduri dedicate” care trebuie folosite numai pentru acest scop – planurile Sale pe pământ. Zeciuiala nu este calea prin care biserica își mărește bugetul, ci modul în care Dumnezeu își instruiește copiii. Noi denaturăm Cuvântul lui Dumnezeu dacă dăm învățătura că zeciuiala este un mijloc de a achita datoriile bisericii, o metodă de a strânge fonduri sau un leac pentru neajunsurile financiare ale bisericii. Biblia spune: „Fiule, dă-mi inima ta” (Proverbe 23:26). Când Dumnezeu se bucură de cele mai profunde sentimente ale inimii tale, vei dărui bucuros, nu bombănind. Primul om din Scriptură care a dat zeciuială a fost Avraam. De ce a făcut-o? În semn de recunoștință pentru că Dumnezeu l-a scăpat din mâna dușmanului care dorea să-l nimicească. Pe tine, te-a scăpat Dumnezeu din ceva? Te-a binecuvântat vreodată? Atunci, arată recunoștință oferindu-I ceea ce-I aparține!}

_{„Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbe 17:17)}

     _{Dacă ești înțelept, te vei înconjura de oameni care te sprijină emoțional și spiritual și cu care îți poți împărtăși visele și ideile. C.S. Lewis și J.R.R. Tolkien au fost membrii grupării The Inklings, un club neoficial de discuții literare de pe lângă Universitatea Oxford. Din el făceau parte profesori și scriitori, prieteni care se întâlneau regulat într-un local binecunoscut din Oxford, pentru a discuta pasaje din cărțile lor preferate, precum și din propriile lor cărți. În 1936, ei au ajuns la concluzia că lumea are nevoie de mai multe romane care să aibă ca temă centrală credința și moralitatea. Lewis și Tolkien s-au hotărât să scrie SF-uri după ce și-au dat seama de calitatea inferioară a povestirilor similare care se publicau la acea vreme. Ei au dat efectiv cu banul pentru a vedea care să scrie un roman despre călătoriile în spațiu și care despre călătoriile în timp. Lui Tolkien i-au revenit călătoriile în timp, însă primele sale strădanii de a scrie o astfel de povestire nu prea au dat roade. Cu toate acestea, mai târziu, el avea să se bucure de un mare succes cu „Stăpânul inelelor”. Lewis a scris celebra serie de romane intitulată „Trilogia spațiului”, și din acele elanuri au rezultat mai târziu „Cronicile din Narnia”. Poate că nu vei atinge același nivel de succes, dar poți progresa prin încurajarea primită de la adevărații prieteni, mai mult decât ai face-o în absența lor. Așadar, întreabă-te: ce implică cultivarea acelor prietenii care te vor ajuta să-ți împlinești potențialul pus în tine de Dumnezeu? Ei te-ar putea ajuta să ieși din carapace și să interacționezi cu ceilalți. Se poate să întâmpini suferință și respingere? Firește! Dar vei avea succes numai dacă ești dispus să-ți asumi riscul!}

_{„Naaman… a plecat plin de mânie…” (2 Împărați 5:12)}

     _{Naaman, un general al armatei siriene de-acum mai bine de 25 de secole, era unul din cei obișnuiți să dicteze, iar lucrurile să se facă după cum dorea el. Așa că atunci când un proroc evreu – Elisei – l-a pus să se scalde de șapte ori în apa murdară a râului Iordan, pentru a scăpa de lepră, trufașul general, deși suferind și disperat, „a plecat plin de mânie”, bombănind: „Nu există oare râuri mai curate? N-ar fi putut oare profetul să-și pună mâinile peste mine și să mă vindece?” Din fericire, el avea niște slujitori care l-au sfătuit bine, așa că și-a înghițit mândria și… a avut parte de miracolul vindecării! Putem extrage câteva învățături importante de aici. Deoarece orice proces necesită adaptarea la schimbare și depășirea obstacolelor, întreabă-te: 1) Care să fie oare cauza fricii și a mâniei mele cu privire la această situație? Îmi este frică de necunoscut și de schimbările pe care le-ar putea aduce? 2) Sunt eu rigid și încerc să-mi impun voia și dorințele în această situație? Sunt eu dispus să pierd planul desăvârșit al lui Dumnezeu, opunându-mă unei schimbări pe care o orchestrează El? Mulți dintre noi pierd binecuvântarea lui Dumnezeu. De ce? Asemenea lui Naaman, vrem ca lumea să facă așa cum zicem noi și să ne satisfacă propriul ego. Și tu procedezi la fel? 3) Sunt eu leneș, nepriceput, sau nu vreau să aloc timp și efort schimbării? Dacă nu ești dispus să te schimbi, nu vei crește! Și dacă nu crești, nu vei ajunge în locul în care poți primi binecuvântarea pe care ți-a pregătit-o Dumnezeu. Charles Franklin Kettering a spus: „Lumea urăște schimbarea și totuși aceasta este singurul lucru care aduce progresul.” Cere-I astăzi lui Dumnezeu tăria emoțională și spirituală ca să accepți schimbările pe care le aduce El în viața ta și să te ajute să le vezi ca fiind spre folosul tău (Romani 8:28).}

_{„Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat” (Numeri 11:1)}

     _{Dacă ai impresia că văicăreala nu este mare lucru, mai citesc o dată: „Când a auzit Domnul, S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei”. Un înțelept a spus cândva: „M-am tot plâns că nu am pantofi… până când am întâlnit un om care nu avea picioare!” Dumnezeu te-a binecuvântat în multe feluri, și nu vrea să te audă plângându-te. Totuși, de ce cârteau iudeii? Pentru că le „mergea rău”. Pentru unii dintre noi, necazul vine prin boală. Pentru alții, dintr-o carieră ratată, sau din cauza banilor insuficienți pentru plata facturilor… sau printr-o situație familială survenită poate cu ani în urmă și care ne-a lăsat cu o mare povară pe umerii noștri. Unii dintre noi au luat decizii greșite în tinerețe și prin urmare, planurile lor s-au năruit. Acum ne luptăm cu probleme maritale, cu familii amestecate și cu tot felul de consecințe ale propriilor alegeri. Fiecare și toți ne confruntăm cu necazuri, în diferite grade și domenii… Toți avem ceva în viață de care Dumnezeu nu vrea să audă că ne agățăm! Înțelege un lucru: e greu să trăiești cu necazul, dar când te plângi, te lipsești și de harul care vine odată cu el. Alegând să te plângi și să te agăți de imaginea unei vieți perfecte, nu te mai poți bucura de harul care îți este pus la dispoziție și care îți va aduce biruința. Așadar, schimbă-ți modul de gândire. Pleacă-te pe genunchi și roagă-te: „Doamne, doresc ca atitudinea mea să fie diferită. Vreau și eu să experimentez bucuria pe care Tu o dai acelora care părăsesc pustiul nemulțumirii și intră în țara promisă a recunoștinței”. Amin!}