„Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău” (Neemia 1:11)

     Trebuie să-i ceri lui Dumnezeu un plan. De ce? Deoarece singurul plan pe care El îl va binecuvânta este planul dat de El. Nu toate ideile bune sunt neapărat idei de la Dumnezeu. Biblia spune: „Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte” (Proverbe 19:21). De unde știi că planurile tale sunt în concordanță cu voia lui Dumnezeu, mai ales când dai peste opreliști și împotriviri? Pe două căi: 1) Este ca un foc interior. Ieremia a spus: „în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot” (Ieremia 20:9). Când Dumnezeu pune în tine o dorință arzătoare, El te va ajuta să te ridici mai presus de împrejurările care te înconjoară. Vei descoperi că ești atras, condus, călăuzit și dedicat. Poate nu totdeauna vei putea să le dai explicații celorlalți, dar vei știi în lăuntrul tău că ești în voia lui Dumnezeu. 2) Dumnezeu îți va arăta calea pe care trebuie s-o urmezi. „Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină, înaintea lor, şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi” (Isaia 42:16). Să remarcăm cuvintele „cărări neștiute … întuneric … locuri strâmbe”, dar nu te simți împiedicat sau descurajat de ele. În schimb, așteaptă-te să le întâlnești! David a spus: „Domnul va sfârşi ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ţine în veci” (Psalmul 138:8). Dumnezeul lui David este și Dumnezeul tău – El nu a schimbat nici un cuvânt din această promisiune!

„Ei au zis: „Să ne sculăm, şi să zidim!” Şi s-au întărit în această hotărâre bună” (Neemia 2:18)

     Se spune că dintre toți cei ce au vise, numai unul din zece și-l va împlini. De ce? Pentru că ceilalți nouă nici nu au pornit în acea direcție! Pentru a intra în Țara promisă, Israelul a trebuit să treacă râul Iordan când acesta era la cote maxime și le-a fost frică. Dar Dumnezeu a spus: „Când veți păși în apă, apa se va da la o parte” (vezi Iosua 3). Așa s-a și întâmplat, iar ei și-au împlinit destinul. Așadar, ce mai aștepți? 1) Condiții perfecte? Nu le vei găsi niciodată. „Cine se uită după vânt, nu va semăna, şi cine se uită după nori, nu va secera” (Ecleziastul 11:4). O versiune a Bibliei spune: „Dacă aștepți condiții perfecte, nu vei ajunge să faci nimic”. Poate spui: „Aștept ca Dumnezeu să facă primul pas”. Te-ai gândit vreodată că poate El așteaptă ca tu să faci primul pas? 2) Ca toată lumea să fie de acord cu tine? Când David și-a anunțat intenția de a se lupta cu Goliat, fratele său mai mare, Eliab, general în armata lui Saul, i-a spus să se întoarcă acasă, întrucât își făcea de rușine familia. Dar David a refuzat să fie trimis la plimbare sau să fie disprețuit; în schimb, s-a dus și și-a apărat armata. Cu ajutorul lui Dumnezeu, și tu poți face la fel! 3) Până te simți „calificat”? Dumnezeu nu-i cheamă întotdeauna pe cei calificați, ci îi califică pe cei chemați. Indiferent de educația ta, de naționalitate sau sex, Dumnezeu te poate folosi. Oliver Wendell Holmes s-a apucat să studieze limba greacă la optzeci de ani. Când un prieten l-a întrebat despre motiv, el a răspuns: „Ca să fiu sincer, acum ori niciodată!” Pentru că Neemia a dorit să înceapă, Dumnezeu i-a făcut parte de un final glorios. El va face același lucru și pentru tine. Așadar, ce mai aștepți? Pune-te pe treabă!

„Dacă găseşte cu cale împăratul, şi dacă robul tău îi este plăcut” (Neemia 2:5)

     Roagă-te să fii plăcut înaintea oamenilor care trebuie. Când studiezi viețile oamenilor de succes, vei descoperi că ei au avut o viziune, răbdare, hotărâre, caracter și talent. Vei mai descoperi încă un lucru care funcționează – să fii pe placul oamenilor. Anumite uși închise se vor deschide când te apropii de ele prin credință, iar anumite uși nu se vor deschide decât cu ajutorul oamenilor potriviți. Atunci ai nevoie de favoarea celorlalți! Alex Haley, autorul cărții „Rădăcini”, avea în biroul său un tablou. Era al unei țestoase care stătea în vârful unui  stâlp înalt de doi metri, iar titlul spunea: „Fii sigur că nu a ajuns acolo singură!”. Neemia a avut nevoie de-o armată care să-l apere și de resurse cu care să construiască. Așa că s-a rugat, după care s-a înfățișat înaintea singurului om care îi putea da cele necesare: regele. El a spus: „Dacă găseşte cu cale împăratul, şi dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou”. Și regele l-a ascultat. Putem învăța o lecție importantă de aici: când inima ta este gata să promoveze Împărăția lui Dumnezeu, El îți va pune la dispoziție „resurse împărătești”. Dar ai grijă, ajutorul nu-ți va veni mereu de la oamenii de la care te aștepți sau de la cei ce sunt de-acord cu tine și nici măcar de la cei care îți sunt pe plac. Dumnezeu folosește un rege păgân pentru a-l ajuta pe Neemia și o văduvă săracă pentru a-l hrăni pe profetul Ilie. Nu-i dicta lui Dumnezeu pe cine poate El folosi și pe cine nu. Roagă-te să fii pe placul lui Dumnezeu, al oamenilor,  și acceptă ajutorul sub orice formă ți-l trimite El, cu mulțumiri.

„Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns” (Neemia 1:4)

     În ciuda împrejurărilor și a dușmanilor înverșunați, Neemia a reconstruit zidurile Ierusalimului în doar cincizeci și două de zile (Neemia 6:15) A fost o realizare incredibilă! El nici măcar nu era constructor; ci era chelner la palatul regelui Artaxerxe, un monarh păgân. Robert Goddard scrie: „E greu să spui ce e imposibil, căci visul de ieri este speranța zilei de astăzi și realitatea zilei de mâine”. Deci înainte să spui: „nu se poate face” sau „nu am calificarea necesară”, analizează istoria lui Neemia. De fapt, asta vom face noi în următoarele câteva zile. Prima lecție pe care o învățăm este aceasta: trebuie să găsești o nevoie care să-ți miște inima. „Ei mi-au răspuns: „… zidurile Ierusalimului sunt dărâmate, şi porţile sunt arse de foc.” Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns, şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor” (v. 3-4). Pentru ce a postit și  s-a rugat Neemia? „Dă astăzi izbândă robului Tău” (v. 11). Când găsești o nevoie care te mișcă până la lacrimi și care te face să spui: „trebuie să fac ceva în această privință!” sunt șanse ca Dumnezeu să te cheme să faci ceva. Poate ești lider asemenea lui Neemia sau poate ești ca și unul dintre cei ce l-au urmat și l-au ajutat. Oricine ai fi, când Dumnezeu îți mișcă inima, El te cheamă să te implici și să acționezi. Dacă ești dispus să spui „da!”, El îți va pune la dispoziție resursele cerului. Când inima ta spune: „pentru asta m-am născut”, înseamnă că ți-ai găsit scopul vieții.

„Voi cere … cele dintâi roade din darurile voastre” (Ezechiel 20:40)

     În Vechiul Testament, prima parte a recoltei trebuia oferită lui Dumnezeu în semn de mulțumire. Așadar, când Dumnezeu spune: „Voi cere … cele dintâi roade din darurile voastre”, înseamnă că în loc să-I faci loc în agenda ta, trebuie să-i acorzi primul loc. Să remarcăm: El dorește „cele dintâi roade”, nu resturile. Un învățător biblic a spus-o astfel: „M-am deprins să-mi încep fiecare zi dăruindu-i lui Dumnezeu cele dintâi roade din timpul meu. Mi-am dat seama că nu voi face față zilei care mă așteaptă dacă nu mă duc la Tron să-mi salut Regele. Deci, în fiecare dimineață îmi fac o cafea și de obicei, cât sunt încă în pijama, petrec cu Dumnezeu atâta timp cât trebuie ca să simt că pot să mă comport așa cum se cuvine și să umblu în roada Duhului întreaga zi. Am învățat să folosesc cea mai bună parte a zilei dându-i lui Dumnezeu cea mai bună parte a inimii mele. Faptul că îi ofer lui Dumnezeu primele clipe ale dimineții mă ajută să-mi aranjez prioritățile pentru restul zilei. Nu folosi acest timp cu Dumnezeu pentru a medita la problemele tale … ci pregătește-ți inima după cum a spus psalmistul: „Tu eşti Dumnezeul meu!” Soarta mea este în mâna Ta” (Psalmul 31:14-15). Să remarcăm cuvintele „soarta mea este în mâna Ta”. Fiecare zi ne va aduce clipe de bucurie, clipe de încercare, clipe de provocare și clipe de ispită. De aceea trebuie să te rogi: „Doamne, eu depind de Tine în fiecare moment al zilei. Vreau ca vorbele mele, atitudinile mele, deciziile mele și faptele mele să-ți aducă Ție slavă”. Amin?

„L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus” (Faptele Apostolilor 3:7)

     Câteva observații importante: 1) Petru i-a dat voie lui Dumnezeu să-i schimbe planurile. „Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea” (v. 1). Este rugăciunea importantă? Da, cea mai importantă! Dar poți să fii atât de prins în activitățile bisericii încât să-i treci cu vederea pe cei suferinzi care stau pe treptele bisericii. Trebuie să fii sensibil la nevoile oamenilor, să stai la dispoziția lui Dumnezeu și să fii dispus să-ți schimbi planurile cât ai bate din palme. 2) Petru a folosit Numele care este mai mare decât orice problemă. „În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, … umblă!” (v. 6). Și așa a fost! Pavel scrie: „în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi … şi orice limbă să mărturisească … că Isus Hristos este Domnul” (Filipeni 2:10-11). Tu spui: ce poate fi într-un nume? În cazul acesta – totul! La auzul Numelui lui Isus se-nfioară dracii, este iertat păcatul, sunt vindecate boli și sunt desființate viciile încăpățânate. 3) Petru a făcut mai mult decât să rostească o simplă rugăciune; el a întins o mână de ajutor. „L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele; dintr-o săritură a fost în picioare, şi a început să umble”. Astăzi suntem înconjurați de oameni care au nevoie de ajutor pentru a se pune pe picioare spiritual, emoțional, fizic și financiar. Du-te la ei cu dragoste și ridică-i! Ei nu au nevoie de sprijinul tău pentru tot restul vieții lor, ci au nevoie de o mână care să-i ridice – și de prezentarea Celui care are putere și așteaptă să le împlinească nevoile. Dumnezeu l-a folosit pe Petru pentru a-i aduce acestui om izbăvirea și El te poate folosi și pe tine. Dar trebuie să fii pregătit.

„Un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului … ca să ceară” (Faptele Apostolilor 3:2)

     Biblia spune: „când a văzut pe Petru şi pe Ioan … le-a cerut milostenie …  Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată … dintr-o săritură a fost în picioare, şi a început să umble” (v. 3-8). Această povestire te duce cu gândul la trei întrebări: 1) Care este slăbiciunea ta? E important să știi, fiindcă un handicap dintr-un anumit domeniu te poate paraliza în altele. În afara lipsei puterii din glezne, acest om era „normal”, însă această neputință l-a împiedicat să ducă o viață fericită. Toți avem lupte în viețile noastre. „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească” (1 Corinteni 10:13). 2) Cum te raportezi la slăbiciunea ta? Acest om se afla la poarta Templului pentru a cerși. Tu de ce te găsești acolo? Trebuie să știi lucrul acesta, întrucât poți să te ridici și să mergi mai departe. Refuză să rămâi blocat acolo; ridică-te și spune: „poate asta sunt acum, dar prin harul lui Dumnezeu nu voi rămâne așa!” 3) Care sunt așteptările tale? Un suport care să te ajute să trăiești mai departe cu problema ta? Un mijloc de a evita să faci ceea ce e necesar pentru a te întrema? Acest om căuta milostenie, nu vindecare. Dar milostenia nu te va repune pe picioare.     În plus, când concentrarea ta se limitează la ceea ce pot face alții pentru tine, poți pierde ceea ce poate Dumnezeu să facă pentru tine. Prin puterea lui Dumnezeu, acest om s-a ridicat și a umblat – la fel poți face și tu.

 

„Iată că acum este vremea potrivită” (2 Corinteni 6:2)

     Pilda vindecării ologului din naștere este plină de învățături. În următoarele zile, ne vom apleca asupra lor: 1) El se afla într-o împrejurare de dorit, dar nu se bucura de ea. „Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului, numită „Frumoasă” ca să ceară de milă” (Faptele Apostolilor 3:2). Când ai o problemă ce persistă cu încăpățânare, chiar dacă te afli într-o situație de dorit, nu te poți bucura de ea. 2) El se afla la doi pași de răspuns, însă nu putea ajunge la el. El stătea în fiecare zi la poarta Templului, privindu-i pe ceilalți cum intrau și primeau binecuvântarea. Din cauza stării sale, însă, legea lui Moise nu-i dădea voie să facă la fel. Ești și tu într-o situație similară astăzi – în biserică, dar fără a putea primi ceea ce are Dumnezeu pentru tine? Poate cânți cântări, te rogi și asculți predici, dar vechea ta problemă persistă? 3) Când a sosit clipa izbăvirii, el a avut nevoie de ajutor ca   să se poată bucura de ea. „Petru i-a zis: „…În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus” (Faptele Apostolilor 3:6-7). Omul acesta nu a avut nici un motiv să creadă că ziua aceea avea să fie diferită de celelalte. El nu știa că Dumnezeu a însemnat-o în calendarul Său ca fiind ziua izbăvirii lui. Aceasta ar putea fi ziua ta! „La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat” (2 Corinteni 6:2). „Vremea potrivită” pentru tine este acum. Dar ea nu va veni până când nu-ți vei recunoaște nevoia de Dumnezeu și până nu vei fi gata să primești ajutorul Său. Asta înseamnă să-ți păstrezi o credință puternică, să ai inima deschisă și să te încrezi în promisiunile lui Dumnezeu pentru situația în care te găsești.

„La aceasta aţi fost chemaţi … să călcaţi pe urmele Lui” (1 Petru 2:21)

     La creație, Dumnezeu a spus: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Genesa 1:26). Din acest verset înțelegem că intenția lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi a fost să reflectăm chipul Său, caracterul Său, planurile Sale, gândurile Sale și căile Sale. Dacă dorești să știi cum arată toate acestea, analizează viața lui Hristos. Pavel a spus: „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea” (Coloseni 1:15). Așadar, scopul tău suprem, mai ales dacă dorești să fii folosit de Dumnezeu, trebuie să fie asemănarea cu Hristos. Asta înseamnă că trebuie să te străduiești să te confrunți cu toate situațiile așa cum a făcut-o El și să te porți cu oamenii așa cum ar face-o El. Petru scrie: „la aceasta aţi fost chemaţi (ceva ce nu se poate separa de chemarea voastră); fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui”. Domnul Isus este exemplul tău în următoarele trei privințe: 1) Suferința. Când a fost batjocorit, în loc să se răzbune, El a răspuns prin dragoste, răbdare și bunătate. 2) Slujirea. El s-a aplecat ca să spele picioarele ucenicilor Săi, după care le-a spus: „şi voi să faceţi cum am făcut Eu … robul nu este mai mare decât domnul său” (Ioan 13:15-17). 3) Supunerea. El a spus: „nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5:30). Iată care e vestea cea bună: Dumnezeu va lucra mai departe în tine – negreșit; El și-a luat acest angajament – acela de a te modela până acolo că, în fiecare împrejurare a vieții, vei acționa în același fel ca Domnul Isus. Vrei?

„Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac” (Psalmul 41:1)

     Una dintre cele mai obișnuite scuze de-a nu dărui pentru cei aflați în nevoi este următoarea: „Eu am trudit pentru ceea ce am; și ei ar trebui să facă la fel”. Este adevărat că Biblia ne învață că dacă nu vrem să muncim, nu avem dreptul să fim sprijiniți (2 Tesaloniceni 3:10). Dar știai că: 1) Șase milioane de copii sub cinci ani mor de foame în fiecare an? 2) Unul din șapte oameni se culcă flămând în fiecare seară? 3) Primii trei cei mai bogați oameni din lume au împreună o avere mai mare decât produsul intern brut adunat a patruzeci și opt de state care sunt cele mai sărace din lume? Generalul Booth, care a fondat Armata Salvării, a spus: „Cum putem noi să-l convingem pe un om că Dumnezeu îl iubește când îi îngheață picioarele de frig?” Dacă nu primești răspuns la rugăciunile tale, iată la ce ar trebui să te gândești. Evreii au postit și s-au rugat, iar apoi s-au plâns că Dumnezeu nu le ascultă rugăciunile. Atunci El le-a spus: „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice:     „Iată-Mă!” (Isaia 58:6-9). Când te îngrijești de cei sărmani, Domnul promite că „în ziua nenorocirii … te izbăvește” (Psalmul 41:1) – iar lucrul acesta este sigur.