„Evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig” (1 Timotei 6:6)

     Pavel scrie: „evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig”. Acest cuvânt „câștig” nu înseamnă creștere, ci profit. E o diferență. Profitul este ceea ce-ți rămâne când tranzacția s-a încheiat. Pavel a dorit să spună că după ce totul a fost spus și făcut, trebuie să te simți bine că ești cine ești. Trebuie să fii în stare să spui: „prefer să fiu un mare sergent decât un general slab”. Numai când ai respectat bine instrucțiunile, poți fi un bun conducător. Dacă te rogi pentru un anumit post sau pentru o promovare, verifică-ți motivele. Uneori, ceea ce noi numim credință este de fapt doar ambiție, deoarece nu am ajuns în situația în care ne simțim bine în rolul pe care ni l-a dat Dumnezeu. Ceea ce l-a distrus pe regele Saul a fost eul său. El nu a suportat ca cineva să facă mai bine decât el. Mulți dintre noi avem un concept diferit despre ce înseamnă să fii „binecuvântat”. Am văzut binecuvântarea lui Dumnezeu în viața altcuiva, așa că ne gândim că a fi ca ei înseamnă a fi binecuvântat. Și indiferent ce ne oferă nouă Dumnezeu, nu suntem niciodată bucuroși deoarece nu suntem la fel ca ei. Îi cerem lui Dumnezeu un lucru, dar nu știm ce este, cum arată sau când îl vom avea. Și dacă nu știm că-l avem, nu știm când îl pierdem. Când te tot compari cu altcineva, faci din acea persoană un idol pentru viața ta. Răstoarnă acel idol! Cere-i lui Dumnezeu un vis al tău. Stai pe propriile tale picioare. Fii persoana pe care a creat-o Dumnezeu să fie. Chiar dacă Dumnezeu ți-a pregătit mai mult, laudă-L pentru ceea ce ți-a dat chiar acum.

„Sunt felurite daruri, dar este același Duh” (1 Corinteni 12:4)

     Indiferent cât de bun ești, nu vei fi bun niciodată luând identitatea altcuiva. Nu cădea în capcana de a încerca să te ridici la standardele reputației unei alte persoane. Proaspătul soț îi spune soției: „mama face puiul mai bun decât ăsta”. Soția ripostează: „atunci spune-i mamei tale să vină aici și să-ți gătească”. Dacă dorești ca soția ta să strălucească în bucătărie, fă-i complimente. Comparațiile nesănătoase rănesc relațiile! Psalmistul scrie despre o persoană de succes care „este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui” (Psalmul 1:3). Un cultivator de pomi fructiferi înțelege trei lucruri despre copacii săi: 1) Merii nu pot produce decât mere. 2) Merii nu produc mere decât în anumite anotimpuri. 3) E o greșeală să-ți culegi merele prea devreme. Când fiica unui  bine-cunoscut predicator a fost prezentată pe un post de televiziune creștin, ea a primit invitații de la mai multe biserici să meargă să vorbească. Dar tatăl ei a spus: „Nu, lăsați-o în pace. Nu voi lăsa ca sistemul să o înghită și să înceapă să se compare cu tatăl său, cu mama sa, ori cu vreo persoană cu care nu va putea niciodată să se identifice. Vreau să fie ea însăși”. Ce sfat bun și ce perspectivă extraordinară! Pavel scrie: „ca să slujim de laudă slavei Sale” (Efeseni 1:12). Când înțelegi cine ești și ce te-a creat Dumnezeu să fii – faptul că ești tu însuți Îi aduce slavă lui Dumnezeu! Poți spune: „Doamne, sunt mulțumitor pentru ce m-ai creat să fiu; nu mă mai plâng și nu-mi mai doresc să fiu altcineva”.

„Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească” (1 Corinteni 3:6)

     Comparația nesănătoasă este un semn al imaturității spirituale. Iată ce le scrie Pavel corintenilor: „fraților, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumești, ca unor prunci în Hristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteați suferi; și nici acum chiar nu le puteți suferi, pentru că tot lumești sunteți. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri și dezbinări, nu sunteți voi lumești și nu trăiți voi în felul celorlalți oameni? Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!” Și altul: „Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteți voi oameni de lume? Cine este Pavel? Și cine este Apolo? Niște slujitori ai lui Dumnezeu, prin care ați crezut; și fiecare după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădește și cel ce udă, sunt tot una; și fiecare își va lua răsplata după osteneala lui” (v. 1-8). Faptul că îți înțelegi darurile și scopul dat de Dumnezeu te eliberează de nevoia de a te măsura cu alergătorul de pe celălalt culoar sau cu altcineva care joacă pe un alt post în echipă. Când înțelegi lucrul acesta, sentimentul inadecvării va fi vindecat, te vei putea bucura și-i vei putea felicita şi pe alții. Vei fi capabil totodată să-i  înveți pe copiii tăi să nu-și facă rivali și le vei arăta că succesul nu înseamnă să fii ca altcineva, ci să fii ce poți tu mai bun și tot ceea ce te-a făcut Dumnezeu să fii.

 

„(Ei) … se măsoară cu ei înșiși” (2 Corinteni 10:12)

     Un anumit nivel de competiție e bun. Ai nevoie de ea. Când copiii participă la un concurs de scriere, ei studiază mai mult și învață mai mult deoarece urmează să intre într-o întrecere. Ei știu că urmează să le fie testată priceperea academică și se pregătesc pentru asta deoarece tuturor ne place să câștigăm. Dar când competitivitatea te face să te simți „mai puțin bun decât” sau „mai bun decât” o altă persoană, ai mers prea departe. Pavel scrie: „ei, prin faptul că se măsoară cu ei înșiși și se pun alături ei cu ei înșiși, sunt fără pricepere. Noi, însă, nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru” (v. 12-13). Pentru a-ți evalua succesul într-un mod precis, mai întâi trebuie să înțelegi scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Când joci într-o echipă, postul îți determină scopul. Atacanții și apărătorii au capacități diferite, dar pentru a câștiga, echipa are nevoie şi de unii şi de alţii. Apărătorul care împiedică echipa adversă să înscrie este la fel de valoros ca atacantul care înscrie. Poate unul primește mai multe aplauze decât celălalt, dar victoria le aparține tuturor. Când te tot compari cu alții, pierzi simțul realizării, deoarece ți-ai stabilit ca țintă să fii ca ceilalți. Nu, ei joacă pe un alt post. Ei au un scop diferit. Ei au capacități diferite, menite să împlinească rolul dat de Dumnezeu. Dumnezeu îți oferă tot ce ai nevoie pentru postul pe care joci și pentru scopul pe care îl ai. Ce adevăr eliberator! Iar Dumnezeu, care altora le-a dat abilitatea de a excela în ceea ce fac, va face la fel pentru tine când înveți să te concentrezi asupra Lui, nu asupra lor.

„Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii” (1 Samuel 18:7)

     În loc să sărbătorească victoria lui David asupra lui Goliat împreună cu cei ce cântau: „David (a bătut) zecile lui de mii”, Saul a devenit gelos. În consecință, el s-a deschis spre „un duh rău” (1 Samuel 18:10). Putem învăța trei lecții de aici: 1) Cei ce azi te ajută, mâine te pot răni. Și atunci ce trebuie să faci? Când Saul a aruncat cu sulițe, David a refuzat să le arunce înapoi. În schimb l-a iertat, s-a rugat pentru Saul și s-a aflat în postura de a fi promovat. Nu este ușor, dar e o strategie câștigătoare. „Ați auzit că s-a zis: „Să iubești pe aproapele tău, și să urăști pe vrăjmașul tău.” Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blastămă, faceți bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri” (Matei 5:43-45). 2) Cei ce astăzi te iubesc, mâine te pot urî. Dumnezeu spune: „Te iubesc cu o iubire veșnică” (Ieremia 31:3). Toate celelalte surse ale iubirii sunt supuse schimbării. Te poți căsători cu cineva care te urăște pentru ceea ce ești și ajungi să crezi: „M-ai ales pentru că eram sincer; acum nu-ți mai place de mine pentru că vorbesc deschis”, sau „Ți-a plăcut de mine pentru că sunt tăcut(ă); acum spui că sunt plictisitor(toare)”. Te simți trădat când oamenii te invită, dar apoi se ceartă cu tine. Dar Dumnezeu îți va fi credincios. 3) Dacă unii te vorbesc de bine, alții nu te suportă. Să remarcăm că David nu a cântat: „Saul a ucis o mie, iar eu am ucis zece mii”. Așa ai putea înțelege de ce unii se simt iritați. Dar David nu s-a lăudat cu succesul lui. Uneori cei ce te felicită îți pot crea dușmani. Asta pentru că unii nu pot sărbători decât propriile lor persoane.

„Să dăm la o parte orice piedică” (Evrei 12:1)

     Biblia spune: „Să dăm la o parte orice piedică … să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte”. Dumnezeu ți-a oferit cele două lucruri necesare pentru a alerga și a câștiga cursa vieţii tale : timp și energie. Și nu-ți permiți să le pierzi. De ce ne este atât de greu să spunem nu? Două din cele mai obișnuite motive sunt: 1) Teama de respingere. În ultimă instanță trebuie să te întrebi următorul lucru: „A cui aprobare o caut eu, a lui Dumnezeu sau a oamenilor?” 2) Teama de a pierde oportunitățile bune. Noi credem că de fiecare dată când o oportunitate bate la ușă, trebuie să deschidem și să spunem da la orice ne așteaptă. E o greșeală. Oportunitatea nu este același lucru cu obligația. Mereu vor exista mai multe oportunități decât timpul necesar pentru a le da curs. Așa că trebuie să-ți alegi oportunitățile cu înțelepciune și prin rugăciune. Jim Collins, autorul cărții: ,,Good to Great  (De la bun la nemaipomenit)’’, scrie: „Mulți dintre noi avem vieți aglomerate, dar nedisciplinate. Avem liste de îndatoriri care crește mereu și încercăm să căpătăm energie făcând, făcând și iar făcând. Dar rareori dă vreun rezultat bun. Cei ce construiesc companii care de la bune devin extraordinare au folosit la fel de multe liste cu lucruri care nu mai trebuie făcute și liste cu lucruri care trebuie făcute. Ei au dat dovadă de o disciplină remarcabilă de a se deconecta de la tot felul de gunoaie neesențiale și a-și canaliza resursele într-un singur domeniu sau doar în câteva”. În cartea sa revoluționară: ,,Focus: The Future of Your Company Depends on It (Focalizarea: Viitorul companiei tale depinde de asta)’’, Al Ries scrie: „Marii lideri, în ciuda mulțimii de elemente ce distrag atenția, știu cum să țină lucrurile pe un anumit făgaș. Ei știu cum să-i inspire și să-i motiveze pe urmașii lor pentru a merge înainte, mereu spre „marea șansa”. Ei nu lasă ca problemele minore să-i copleșească”. Așadar, păstrează-ți concentrarea.

 

„La cuvântul Tău, voi arunca mrejile” (Luca 5:5)

     „(Isus) i-a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc, și aruncați-vă mrejile pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit, și n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejile”. După ce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulțime de pești că începeau să li se rupă mrejile” (v. 4-6). Să remarcăm două principii în această relatare: 1) Dumnezeu se va folosi de eșec pentru a-ți atrage atenția. Petru era obosit, cu mâna goală și dezamăgit, când Domnul Isus i-a vorbit. Și El îți va vorbi și ție printr-o căsnicie șubredă, printr-un copil la care ești pe cale să renunți sau printr-un loc de muncă ce pare prea greu. El nu dorește să fugi de probleme, El dorește să înveți din ele; să descoperi schimbarea pe care o poate aduce în situația ta când Îl inviți să ia parte. 2) Dumnezeu te poate readuce la locul eșecului făcându-ţi parte de izbândă. Noi presupunem că din cauză că nu am reușit într-un lucru, lucrul acela nu a fost voia lui Dumnezeu. Dar deseori adevărul este că am eșuat deoarece ne-am bazat pe propria noastră putere și  nu pe a Lui. Când Domnul Isus a vorbit, peștii au răspuns. Biblia spune: „au prins o așa de mare mulțime de pești că începeau să li se rupă mrejile. Au făcut semn tovarășilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit și au umplut amândouă corăbiile, așa că au început să se afunde corăbiile” (v. 6-7). Dumnezeu nu este limitat de circumstanțele tale, El este limitat numai de necredința ta. Când Îl asculți, vei descoperi că nivelul de belșug la care se gândește El e așa de mare că depășește toate așteptările tale.

„Îndată s-a îndreptat, și slăvea pe Dumnezeu” (Luca 13:13)

     Într-o zi, Domnul Isus a vindecat în sinagogă o femeie care era cocoșată de optsprezece ani. Ca urmare a acestui fapt, s-au întâmplat două lucruri: primul, ea s-a bucurat cum s-ar bucura oricine ar fi eliberat de o boală pe care a avut-o optsprezece ani. Al doilea, câțiva oameni din biserică l-au condamnat pe Domnul Isus pentru că a vindecat-o în ziua de Sabat. Ce scenă; în timp ce femeia îl slăvea pe Dumnezeu într-o parte, ei aduceau în discuție chestiuni delicate de doctrină în cealaltă parte. Așa că ce a făcut ea? Ea L-a slăvit în continuare pe Dumnezeu! Ea nu s-a oprit pentru a da explicații sau pentru a-i convinge pe criticii ei deoarece știa că ei aveau deja o părere formată și nu erau deschiși la schimbare. Nu trebuie să te aperi pentru că Domnul este apărătorul tău. În plus, când ai trecut prin perioade dificile, nu-ți permiți să te complici cu stările și atitudinile oamenilor. Dacă faci lucrul acesta, apărarea ta te poate face vulnerabil în fața potrivnicului tău. Această femeie s-a protejat intrând într-o laudă defensivă și tu trebuie să faci la fel! Nu te lăsa antrenat în certuri. Când nu te mai aperi, deschizi ușa Domnului ca să poată lupta pentru tine. Această femeie a ridicat un zid de apărare în jurul ei. Ea ar fi putut foarte ușor să se lasă pradă gândirii negative, dar nu a făcut-o. Îți poți imagina ce s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar mai fi bucurat și ar fi intrat și ea în dezbateri? Dacă cearta ar fi trecut de ușa bisericii, această scenă s-ar fi încheiat cu bătaie. Dar în schimb, ea s-a hotărât să continue să-L laude pe Dumnezeu – iar tu ar trebui să faci la fel!

„Lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru” (Neemia 6:16)

     După ce a dat un gol pentru echipa sa de fotbal american, un apărător masiv și bădăran a început să danseze și să se lovească în piept ca și cum ar fi vrut să spună: „Uitați-vă la mine, sunt cel mai bun”. Apoi balonul a trecut din mână în mână, iar echipa adversă a marcat la fel de rapid . Dar spre deosebire de adversarul său, jucătorul a oferit un rapid „Mulțumesc, Doamne”, înainte de a se întoarce și de a sărbători cu echipa lui. Dar să ne întâlnim cu un alt jucător, Neemia, paharnicul regelui. Când a auzit de dărâmarea zidurilor Ierusalimului, el a lăsat deoparte propriile sale probleme și s-a concentrat asupra problemelor poporului. Neemia s-a simțit atât de împovărat pentru cetatea în care erau înmormântați predecesorii săi încât „a plâns, și s-a jelit multe zile… s-a rugat înaintea Dumnezeului cerurilor”    (Neemia 1:4). El și-a adus aminte de rădăcini și i-a reamintit lui Dumnezeu de legământul Lui cu poporul Lui, în esență rugându-se: „Știu cine ești, Dumnezeule și știu cine suntem noi. Poporul Tău te-a respins, dar ne întoarcem la Tine și tu ne poți da succes”. Dumnezeu a onorat rugăciunile lui Neemia și zidurile Ierusalimului au fost rezidite în cincizeci și două de zile făcând ca popoarele dușmane care au auzit de lucrul acesta „să se smerească foarte mult, și au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru”. Când Dumnezeu caută un conducător, El știe pe ce fel de oameni se poate baza. El știe că un lider care este un jucător poate transforma defectul în calitate, obstacolele în etape preliminare, iar dezastrul în triumf. Poate nu te vezi ca şi un lider dar oamenii se uită la tine zilnic. Întrebarea este știu ei pe cine urmezi? Și că o faci pentru El, nu pentru tine?

„El le întocmește inima la toți” (Psalmul 33:15)

     Stilul tău de rugăciune trebuie să fie în acord cu modul în care te-a creat Dumnezeu. Da, poți învăța de la oamenii care sunt mai experimentați decât tine în rugăciune, dar trebuie să fii atent să nu faci din ei standardul tău sau să devii o „clonă”. E greșit să te forțezi să faci ce fac alții dacă nu te simți liniștit în sufletul tău. Nu încerca să ții pasul cu altcineva sau să-i copiezi stilul de rugăciune. Și nu te simți silit să pui în aplicare fiecare principiu de rugăciune pe care l-ai învățat de fiecare dată când te rogi. Majoritatea dintre noi ne temem să nu cumva să fim altfel decât ceilalți. Suntem mai liniștiți când respectăm regulile specifice decât atunci când îndrăznim să urmăm călăuzirea Duhului lui Dumnezeu. Când urmăm regulile făcute de om, facem pe plac oamenilor. Dar când mergem prin credință și ascultăm de Duhul lui Dumnezeu, Îi facem pe plac  Domnului. Nu trebuie să te simți presat să te rogi într-un anume fel sau un anumit timp sau să te concentrezi pe anumite lucruri pentru că alții fac așa. „Dezleagă barca de la debarcader”, ca să spunem așa și lasă ca valul Duhului lui Dumnezeu să te ducă oriunde dorește El. Când tu ești în control, știi ce urmează să se întâmple. Dar când Îl lași pe Duhul lui Dumnezeu să preia conducerea, te deschizi spre numeroase minuni în viața ta. Vei fi surprins şi uimit ! Trebuie să fii hotărât să fii tu însuți și să refuzi să-ți petreci viața simțindu-te vinovat că nu ești ca ceilalți. Biblia spune: „El le întocmește inima la toți”. Așa că atunci când vine vorba de rugăciune, cuvântul pentru tine astăzi este „fii tu însuți”.