„(Ei) … se măsoară cu ei înșiși” (2 Corinteni 10:12)

     Un anumit nivel de competiție e bun. Ai nevoie de ea. Când copiii participă la un concurs de scriere, ei studiază mai mult și învață mai mult deoarece urmează să intre într-o întrecere. Ei știu că urmează să le fie testată priceperea academică și se pregătesc pentru asta deoarece tuturor ne place să câștigăm. Dar când competitivitatea te face să te simți „mai puțin bun decât” sau „mai bun decât” o altă persoană, ai mers prea departe. Pavel scrie: „ei, prin faptul că se măsoară cu ei înșiși și se pun alături ei cu ei înșiși, sunt fără pricepere. Noi, însă, nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru” (v. 12-13). Pentru a-ți evalua succesul într-un mod precis, mai întâi trebuie să înțelegi scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Când joci într-o echipă, postul îți determină scopul. Atacanții și apărătorii au capacități diferite, dar pentru a câștiga, echipa are nevoie şi de unii şi de alţii. Apărătorul care împiedică echipa adversă să înscrie este la fel de valoros ca atacantul care înscrie. Poate unul primește mai multe aplauze decât celălalt, dar victoria le aparține tuturor. Când te tot compari cu alții, pierzi simțul realizării, deoarece ți-ai stabilit ca țintă să fii ca ceilalți. Nu, ei joacă pe un alt post. Ei au un scop diferit. Ei au capacități diferite, menite să împlinească rolul dat de Dumnezeu. Dumnezeu îți oferă tot ce ai nevoie pentru postul pe care joci și pentru scopul pe care îl ai. Ce adevăr eliberator! Iar Dumnezeu, care altora le-a dat abilitatea de a excela în ceea ce fac, va face la fel pentru tine când înveți să te concentrezi asupra Lui, nu asupra lor.