„Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmul 40:8)

     Pentru a-ți păstra visul în viață și să găsești împlinire în urmărirea lui, trebuie să-ți permiți să visezi. Dumnezeu i-a dat lui Iosif două vise: în primul, alți snopi se plecau înainte snopului lui; în al doilea, alte stele se plecau înaintea stelei lui. Să remarcăm că visele lui au progresat în măreție, de la snopi la stele. Cei mai creativi oameni înțeleg în mod intuitiv importanța visării ca proces al inspirației, motivației și împlinirii. George Lucas, creatorul și producătorul filmului ‘’Războiul Stelelor’’ spune că un lucru care l-a ajutat să continue, pe el și pe colegii lui în perioadele mai dificile, a fost acesta: „Visam mereu la cum urma să fie”. Dacă nu ești o persoană creativă din fire, atunci trebuie să înveți cum să continui să visezi. și dacă poți face lucrul acesta cu simțul umorului, nu doare. Există o povestire despre un student care mergea pe bicicletă în campusul unui colegiu. Pe tricou avea scris un mesaj: „Mă voi face doctor”. Pe bicicletă era un alt mesaj: „Mă voi face Mercedes”. Era o persoană care a învățat să viseze! Andrew Carnegie, care a fost un filantrop la începutul anilor 1900, a spus: „Dacă vrei să fii fericit, stabilește-ți un scop care să-ți comande gândurile, care să-ți elibereze energia și care     să-ți inspire speranțele”. Cu alte cuvinte – ține-ți visul în viață și el te va ține în viață. Când David a spus: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” el a vrut să spună că-ți vei găsi cea mai mare împlinire făcând lucrul pentru care te-a creat Dumnezeu pe acest pământ.

„Să nu vă părăsiți, deci, încrederea voastră pe care o așteaptă o mare răsplătire!” (Evrei 10:35)

     Specialistul Dan Sullivan vorbește despre diferența dintre „idealurile” noastre și „prezentul” nostru. El spune: „Idealul este imaginea pe care ne-o facem despre evenimentele pe care ni le dorim și despre situațiile care ne ajută să mergem înainte în timp. Idealul nu există efectiv în afara minților noastre și nici nu este realizabil”. De ce? Deoarece presupune ca totul să fie perfect. Viața este, în cel mai bun caz, dezordonată. E plină de surprize – atât bune, cât și rele. Dacă trebuie ca imaginea ideală a visului tău să ia ființă pentru a te simți împlinit, nu vei fi niciodată împlinit. Asta nu înseamnă să lași deoparte viziunea ta ideală. Ea te ajută să-ți stabilești scopurile, să găsești o motivație finală și să te lupți pentru excelență. Totuși, trebuie să o temperezi. Acolo unde visele idealiste așteaptă să fie realizate imediat, visele realiste te fac să apreciezi timpul necesar ca ele să devină realitate. Acolo unde visele idealiste nu tolerează nimic mai puțin decât perfecțiunea, visele realiste îți lasă loc să fii uman și imperfect. Acolo unde visele idealiste te duc la dezamăgire, visele realiste te duc la succes. Cel care nu a făcut niciodată vreo greșeală nu a făcut niciodată nimic. Firește, cel ce nu a greșit niciodată probabil își primește salariul de la cel ce greșește. Motivul pentru care Dumnezeu nu-i curățește pe deplin pe eroii săi din Biblie este ca să-ți spună că în ciuda slăbiciunilor tale, El te poate folosi pentru a realiza lucruri mărețe. Poate spui: „Dar nu trebuie să lucrez la slăbiciunile mele?” Ba da, dar vei avea izbândă numai în ce ești chemat să faci lucrând cu puterea primită de la Dumnezeu.

„El te va înălța ca să stăpânești țara” (Psalmul 37:34)

     De obicei există un spațiu uriaș între nașterea unui vis și împlinirea acelui vis. Întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este dacă va fi un spațiu al împlinirii sau un spațiu al frustrării. Dacă e un spațiu al frustrării vei fi nefericit majoritatea timpului în care ești acolo. și în fiecare zi în care ești frustrat și nu împlinit, îți micșorezi șansele prin care vei putea să înaintezi spre visul tău. Autorul Seth Godin numește „scufundare”acest spațiu dintre momentul în care începi să faci ceva și momentul în care începi efectiv să vezi rezultate semnificative. Scufundarea reprezintă împotrivirea cu care trebuie să te confrunți, curba învățării prin care trebuie să treci și munca pe care trebuie să o investești de la concepere la realizare. Dacă scufundarea în care te găsești pare a fi un drum fără sfârșit, iată câteva versete pe care trebuie să te bazezi: „Să nu vă părăsiți, deci, încrederea voastră pe care o așteaptă o mare răsplătire! Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:35-36). „Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veșnice” (2 Corinteni 4:18). Dumnezeu a promis mai mult decât doar împlinirea visului tău; El a promis bucurie la fiecare pas pe care îl faci spre atingerea lui.

„Este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1:8)

     Simți o nevoie fierbinte de a găsi o soluție la toate problemele și de a controla totul? Ai mereu un plan de rezervă în caz că lucrurile nu merg așa cum crezi tu că ar trebui? Ai observat cumva că cu cât încerci mai mult să „rezolvi” lucrurile, cu atât mai multă teamă experimentezi? Biblia spune: „umblarea după lucrurile firii pământești [simțuri și minte], este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață” (Romani 8:6). Rezolvarea  este opusul încrederii. Dumnezeu nu dorește să fii lipsit de minte sau de speranță, ci El dorește doar să trăiești prin credință și nu prin cunoștințele minții. Când înveți să te încrezi în Dumnezeu și să operezi în „spiritul Duhului”, experimentezi pace chiar și când ești înconjurat de circumstanțe grele. Una din capcanele judecății omenești este că te face să devii nehotărât și blocat: „Este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale”. După ce fel de gândire îți duci viața? În loc să încerci mereu să înțelegi toate lucrurile, învață să te simți bine și dacă nu le pricepi și să te încrezi în Cel ce știe. De fiecare dată când devii neliniștit, oprește-te și roagă-te: „Doamne, nu o să încerc să înțeleg lucrurile singur, le aduc înaintea Ta și mă încred în Tine în ceea ce privește răspunsul”. Când nu te mai zbați să știi când, unde, de ce și cum, începi să experimentezi pacea lui Dumnezeu așa cum nu ai mai făcut-o vreodată. De asemenea, ajungi în starea în care Dumnezeu poate interveni pentru tine. Așa că nu mai încerca să controlezi totul.

 

„Isus … le-a arătat mâinile” (Ioan 20:19-20)

     Dr. Paul Brand, strălucit chirurg care a lucrat la ‘’Colegiul Medical Biblic’’ din Vellore, India, scrie: „Lucrez la înfăptuirea de minuni cu mâinile aproape în fiecare zi … Dar o anumită perioadă a anului are o semnificație specială pentru mine … Când lumea respectă  Săptămâna patimilor … eu reflectez asupra mâinilor lui Isus … acele mâini care au făcut atât de mult bine au fost luate, pe rând și străpunse cu piroane. Ucigașii romani introduceau cuiele prin încheietură, prin tunelul carpian care găzduiește tendoanele care controlează degetele și nervul median, făcând ca mâna să ia formă de gheară și Isus nu a avut parte de anestezie… Mai târziu, greutatea corpului îi atârna de mâini, trăgând mai mult țesut, eliberând mai mult sânge. A existat vreodată o imagine mai exasperantă? Ucenicii, care au sperat că El este Mesia, au fugit în întuneric sau L-au părăsit”. Dar nu e ultima oară când vedem mâinile lui Isus. Biblia spune: ” În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor, și le-a zis: „Pace vouă!” și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile … Ucenicii s-au bucurat, când au văzut pe Domnul”. Dr. Brand adaugă: „În timpul care I-a mai rămas aici, Domnul Isus a ales să lucreze prin fiecare cicatrice a mâinilor Lui. De aceea cred că Dumnezeu aude și înțelege durerea noastră … El a păstrat acele cicatrice ca o ultimă dovadă a umanității noastre rănite. El știe cum e viața pe pământ pentru că a fost aici. Mâinile Sale o dovedesc”. Așadar adu-ți rănile la Isus astăzi și    lasă-L să te facă din nou întreg; trup, minte și suflet.

„Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească” (Romani 12:10)

     Deseori motivul pentru care o relație se destramă nu este diferența de opinie, ci lipsa de înțelegere. De ce nu suntem mai înțelegători? Din trei motive: 1) Egoismul. Cineva a glumit: „Există două laturi pentru fiecare problemă – atâta timp cât nu mă privește pe mine personal”. Pavel scrie: „Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia”. 2) Teama. Prejudecata este deseori teama față de ceea ce nu suntem dispuși să încercăm și să înțelegem. Când vine vorba de idei noi, ai două opțiuni: să-ți deschizi mintea și să crești sau să le refuzi și să rămâi la aceeași statură. Avem tendința de a compara ceea ce nu înțelegem cu ceea ce înțelegem – la fel ca cei ce i-au spus lui Columb că pământul este plat. Când vine vorba de zidirea relațiilor, trebuie să fii dispus să faci ceea ce nu ai făcut încă. 3) Diferențele. Este nevoie de mai multe culori pentru a desena un curcubeu și de mai mulți  muzicieni pentru a forma o orchestră. Când pui timp deoparte pentru a aprecia deosebirile dintre oameni, descoperi că împărtășim cu toții aceleași speranțe și temeri. Harry Truman a spus: „Când înțelegem punctul altuia de vedere și ce încearcă să facă, în nouă din zece situații acea persoană încearcă să facă ce este bine”. De fapt, cu toții împărtășim aceleași speranțe și aceleași temeri. Două din cele mai obișnuite probleme sunt „invidia față de daruri” și „proiectarea darurilor”. Prima apare când ne comparăm înzestrările cu ale altora și ne simțim inferiori. Cealaltă apare când ne simți la fel de pasionați pentru ce facem. Biblia spune: „Sunt felurite slujbe, dar este același Domn” (1 Corinteni 12:5).

„El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului” (Coloseni 1:13)

     Clipa care a încununat istoria a fost când „Hristos … a murit pentru cei nelegiuiți” (Romani 5:6). El nu a murit doar pentru ucenicii și urmașii Săi; El a murit pentru oamenii care-L disprețuiau. Nu a fost o afacere de tipul ‘’iubire reciprocă’’ în care Domnul Isus să spună: „Vă accept dacă voi mă acceptați pe Mine”. Nu, ci a fost o dovadă de dragoste lipsită de egoism și unilaterală. Fără condiții, fără ca ceva să fie cerut în schimb. Drept rezultat, Dumnezeu „ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui”. Oprire!  Oprește-te și meditează la aceste avantaje de care te bucuri prin sângele Domnului Isus: 1) Ai fost izbăvit. Cuvântul grecesc pe care îl folosește Pavel înseamnă a ne salva efectiv prin faptul că ne atrage la El. Izbăvirea ta a fost pentru Isus un eveniment profund și personal. Prin sângele Său vărsat, El te-a atras la Sine. Distanța pe care păcatul a creat-o între tine și Dumnezeu a fost ștearsă și aceasta prin „harului Său pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6). 2) Ai fost eliberat de sub puterea întunericului. Acea putere este tirania lui Satana asupra celor care trăiesc sub controlul lui. Sângele lui Hristos te-a eliberat de întunericul, neștiința și orbirea pe care le folosește Satana ca să te înșele și să te manipuleze. 3) Ai fost mutat în Împărăția Fiului lui Dumnezeu. Cuvântul „mutat” implică transferul dintr-un loc în altul. În vremea lui Pavel, superputerile precum Roma, anexau alte popoare și le făceau parte din teritoriul roman. Deseori cei cuceriți o duceau mai bine sub stăpânire romană, bucurându-se de privilegii precum siguranță, hrană, serviciu poștal, protecția călătoriilor, etc. Sângele lui Hristos te-a transferat în Împărăția Lui pentru a te bucura de aceste avantaje: protecție garantată, împlinirea tuturor nevoilor tale, statut deplin de fiu și acces nelimitat la tronul Lui.

„Au ales … pe Filip” (Faptele Apostolilor 6:5)

     Biblia spune: „am ajuns la Cezarea. Am intrat în casa lui Filip …  El avea patru fete fecioare care prooroceau” (Faptele Apostolilor 21:8-9). Iată cel de-al doilea lucru care l-a calificat pe Filip să fie lider în biserică: El a știut să-și zidească o familie puternică. Poate spui: „Asta înseamnă că dacă am avut un eșec în căsnicie Dumnezeu nu mă va folosi?” Nu, Samuel a fost unul din cei mai mari profeți ai lui Israel și totuși a avut eșec cu copiii săi. David a scris Psalmii și totuși familia lui a fost un eșec complet. În mod interesant, nici Samuel, nici David nu au avut multe de spus în Biblie despre viața de familie. Când vine vorba de conducere în biserică și pentru a avea credibilitate în casa lui Dumnezeu trebuie mai întâi să o ai în propria ta casă. Așadar, pastore: 1) Nu-ți sacrifica familia pentru biserică. 2) Nu-ți sacrifica copiii pentru adunare. 3) Nu-ți sacrifica soția pentru copii. 4) Nu sacrifica lucrurile importante pentru cele urgente. Biblia ne oferă calitățile unui lider în biserică. Pavel scrie că un lider trebuie să fie „bărbat al unei singure neveste, având copii credincioși, care să nu fie învinuiți de destrăbălare sau neascultare. Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpățânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuș, nici lacom de câștig mârșav; ci să fie primitor de oaspeți, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat; să se țină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învățătura, ca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă, și să înfrunte pe potrivnici” (Tit 1:6-9). Așadar, te califici?

„Au ales … pe Filip” (Faptele Apostolilor 6:5)

     Filip a fost unul din cei șapte bărbați aleși să conducă biserica Noului Testament. De ce? Deoarece avea anumite calități. Să ne uităm la două dintre ele; El era călăuzit de Duhul Sfănt. Filip a început ca diacon slujind în departamentul administrativ al bisericii. Dar a continuat  învățarea și creșterea spirituală ajungând evanghelist, în orașul Samaria. „Filip s-a coborât în cetatea Samariei, și le-a propovăduit pe Hristos. Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea” (Faptele Apostolilor 8:5-6). Ideea de a rămâne acolo și de a zidi o biserică mare trebuie să fi fost foarte atrăgătoare pentru Filip. Dar Dumnezeu avea alte planuri: „Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, și i-a zis: „Scoală-te, și du-te … pe drumul … care este pustiu.” Filip s-a sculat și a plecat” (v. 26-27). „Unde să merg? În pustie? Vorbești serios, Doamne?” Iată un gând: când îți vorbește Dumnezeu, poate nu-ți spune ce dorești să auzi sau poate nu te va trimite unde dorești să mergi. Te-ai gândit la asta? De-asta nu cauți în mod activ călăuzirea Lui? Ușile mari se mișcă pe balamale mici. În pustie, Filip s-a întâlnit cu un famen etiopian, care era secretarul trezoreriei, reginei Etiopiei. Misiunea lui Filip era să I-l prezinte pe Hristos și să-l boteze. După aceea, famenul s-a întors în Etiopia și istoria spune că o mulțime de oameni au fost câștigați pentru Hristos drept rezultat. Dar lucrul acesta a avut loc doar pentru că Filip și-a părăsit zona de confort, a mers prin credință și L-a urmat pe Dumnezeu. Concluzie: pentru a-i conduce pe alții, trebuie să știi cum să te lași condus de Dumnezeu prin Duhul Sfânt.

„Creșteți în harul și în cunoștința Domnului” (2 Petru 3:18)

     În primul rând ia o decizie. Creșterea spirituală nu se produce de la sine și brusc. Nu te pomenești cu ea peste noapte, trebuie să-ți concentrezi mintea asupra ei și să o faci cea mai înaltă prioritate a ta. Altfel nu se va întâmpla. Biblia spune: „Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1:7-8). A doua; Învinge-ți voința: Până nu-ți predai voința lui Dumnezeu și nu o aliniezi la planurile Lui, te vei învârti în cerc din punct de vedere spiritual. Israel s-a învârtit în cerc în pustie timp de patruzeci de ani deși se aflau la doar douăzeci de kilometri de Țara promisă. Nu lăsa să ți se întâmple la fel. „Dumnezeul păcii … să vă facă desăvârșiți în orice lucru bun, ca să faceți voia Lui, și să lucreze în noi ce-I este plăcut” (Evrei 13:20-21). A treia; Trezește-ți credința.! Ascultă de călăuzirea Duhului lui Dumnezeu. Nu te teme. El nu te va dezamăgi. Dar asigură-te că tu nu-L vei dezamăgi. „Fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, și că răsplătește pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6).       A patra; Ia-ți crucea. „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea, și să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga” (Matei 16:24-25). Dacă dorești în mod serios să zidești o relație cu Domnul, fă aceste patru lucruri.