„Nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt” (1 Corinteni 12:3)

     A-L face pe Domnul Isus „Domnul” vieții tale înseamnă că El trebuie să aibă primul și ultimul cuvânt în toate lucrurile care te privesc. Înseamnă că ești chemat să umbli cu El, să dovedești că ești valoros pentru El, să-i fii pe plac și să faci ce dorește El și în felul în care dorește El. Iată trei beneficii extraordinare care survin când Îl lași pe Isus la cârmă și Îl faci „Domn”:     1) Când nu știi ce să spui, El îți va spune. „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să știu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezește, în fiecare dimineață, El Îmi trezește urechea, să ascult cum ascultă niște ucenici. Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, și nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi” (Isaia 50:4-5). 2) Când nu te poți apăra singur, El va lupta pentru tine. „Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele: de cine să-mi fie frică? Când înaintează cei răi împotriva mea, ca   să-mi mănânce carnea, tocmai ei-prigonitorii și vrăjmașii mei-se clatină și cad. Chiar o oștire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aș fi” (Psalmul 27:1-3). 3) Când povara pare prea grea, El o va purta în locul tău. „Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, și El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmul 55:22). și aceste trei beneficii sunt ale tale când Îl faci pe Isus „Domn” peste toate domeniile din viața ta.

„El va primi o răsplată” (1 Corinteni 3:14)

     Cum va evalua și cum va răsplăti Dumnezeu ce ai făcut pentru El în timpul vieții tale aici pe pământ? Pe baza a trei teste: 1) Testul relației. Viața pe care o răsplătește Dumnezeu nu este acea viață productivă fără a avea o relație cu El. Domnul Isus a subliniat că dacă nu rămânem în El și nu ascultăm de poruncile Lui, nu vom aduce rod pentru El (Ioan 15:5). El a lăudat biserica din Efes pentru faptele lor bune, apoi s-a întors și i-a condamnat pentru că nu au păstrat vie dragostea lor pentru El. „știu faptele tale, osteneala ta și răbdarea ta … Dar ce am împotriva ta, este că ți-ai părăsit dragostea dintâi” (Apocalipsa 2:2-4). 2) Testul motivului. Domnul Isus    le-a spus fariseilor: „Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată … în ceruri” (Matei 6:1). Să remarcăm cuvintele „ca să fiți văzuți”. Care ar trebui să fie motivul nostru? Să-L slujim pe Dumnezeu și să-I aducem slavă! Chiar și lucrurile simple, cum ar fi mâncatul și băutul pot să-I aducă slavă (1 Corinteni 10:31). Pe de altă parte, cele mai religioase fapte ale tale sunt lipsite de valoare dacă motivul tău este acela de a-ți spori eu-l și reputația. 3) Testul dragostei. Hristos a spus: „iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb. și răsplata voastră va fi mare” (Luca 6:35). Biblia spune: „Păziți-vă bine să nu pierdeți rodul muncii voastre, ci să primiți o răsplată deplină” (2 Ioan 8). Așa că păstrează-ți inima curată și motivele corecte!

„El va primi o răsplată” (1 Corinteni 3:14)

     Citește aceste trei versete: 1) „Focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, își va pierde răsplata” (v. 13-15). 2) „Nu este nimeni, care să fi lăsat casă sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde, pentru Mine și pentru Evanghelie, și să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri” (Marcu 10:29-30). 3) „Când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească; dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți” (Luca 14:13-14). Aceste versete ne învață în mod limpede că Dumnezeu ține evidența faptelor tale și te răsplătește pentru ele. Câteva dintre acestea vor veni în viața aceasta, iar altele în cea viitoare. Dacă nu înțelegi lucrul acesta, vei ajunge să spui: „L-am slujitsc pe Dumnezeu cu credincioșie și atunci de ce mă mai zbat încă? Dumnezeu nu vede și nu-i pasă?” Ba da, Dumnezeu vede și Îi pasă. Dar El nu promite că lucrarea pe care o faci pentru El in prezent, va duce la câștig de la El acum. Multe din răsplătirile pe care le are Dumnezeu pentru noi sunt atât de mari că e nevoie de veșnicie pentru a le aprecia și a ne bucura de ele. Domnul Isus a spus: „oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu … nu-și va pierde răsplata” (Marcu 9:41). Nici o faptă făcută pentru Dumnezeu nu va fi trecută cu vederea și nu va rămâne nerăsplătită – chiar și un pahar cu apă rece sau o rugăciune în miez de noapte.

„Ea îl necăjea și-l chinuia în fiecare zi cu stăruințele ei, sufletul i s-a umplut de o neliniște de moarte” (Judecători 16:16)

     Când ești vlăguit emoțional și pus sub presiune, ești vulnerabil și poți să comiți greșeli grave. A fost cazul lui Samson. Să observăm cum l-a doborât Dalila: „Fiindcă ea îl necăjea și-l chinuia în fiecare zi cu stăruințele ei, sufletul i s-a umplut de o neliniște de moarte, și-a deschis toată inima față de ea” (v. 16-17). Poți merge la biserică săptămânal și să citești Biblia din scoarță în scoarță, dar puțin bine îți va face dacă fizic ești ‘’la foc continuu’’, iar spiritual ești epuizat. Mai mult, e greu să trăiești cu o astfel de persoană și aproape imposibil să o ajuți deoarece mintea ei este prinsă în strânsoarea unei forțe negative. Poate spui: „Care este răspunsul?” 1) Analizează compania în care te găsești. Când ai nevoie de odihnă și de eliberare, apelează la persoanele potrivite; când te simți căzut, apelează la cei ce te pot ridica. Psalmistul a spus: „Sunt prieten … cu cei ce păzesc poruncile Tale” (Psalmul 119:63). 2) Verifică-ți rezervorul. Samson a ajuns singur la epuizare deși era angajat într-o cauză bună pentru că nu a reușit să-și alimenteze sufletul. Faci și tu la fel? Într-o zi, de Anul Nou, în timpul paradei de la Turneul  rozelor din California, o frumoasă ambarcațiune a trosnit brusc și s-a oprit – din lipsă de combustibil. Întreaga paradă a fost întreruptă până când cineva a găsit o canistră. Lucrul amuzant a fost că această ambarcațiune reprezenta compania Standard Oil (o companie petrolieră). Biblia spune: „El dă tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin” (Isaia 40:29). Când petreci timp cu Dumnezeu în rugăciune și în Scripturi, El te va întări și-ți va reda pacea și stabilitatea. Este terapia finală. Este totodată și protecția finală.

„Cu noi sunt mai mulți decât cu el” (2 Cronici 32:7)

     David le ducea mâncare fraților lui pe câmpul de luptă când l-a văzut pe Goliat. El nu se gândea să devină erou, ci doar a profitat de o ocazie la care soldații visau doar. Ocaziile te vor lua prin surprindere și dacă nu ești treaz și pregătit, le vei rata. Ceea ce au descoperit ceilalți la David în acea zi – a existat în el tot timpul! Dacă ești lider, deja ai talentul necesar de a conduce. Dar curajul este acel ceva ce va face să devii lider și în ochii altora. Oamenii pe care îi stimăm cel mai mult demonstrează curaj – curaj pe câmpul de luptă și în ședințe, curajul de a-i apăra pe cei lipsiți de apărare sau de a încerca pur și simplu ceea ce nimeni nu a crezut că este posibil. Poate spui: „Dar nu am banii necesari”. Nu-ți fă griji, capitalul vine în urma curajului. Nu te lăsa intimidat de cifre. Dumnezeu nu e impresionat de tabele și de condițiile de pe piață. El este mișcat de credință. Nu-l lăsa pe cumsă te intimideze. Cum este cel ce te provoacă și îți deschide uși spre mari oportunități. Dacă drumul spre succes ar fi bine iluminat, deja ar fi aglomerat. Dacă cum nu ar fi o problemă, altcineva și-ar fi dat seama de lucrul acesta. Orice progres începe cu o întrebare: „Ce trebuie făcut?” și cineva trebuie să-și pună această întrebare – de ce nu tu? Viitorul le aparține celor ce au curajul să-și pună această întrebare și credința să persiste în ea până găsesc răspunsul. Când obstacolele par prea mari, bazează-te pe acest verset: „Nu vă temeți și nu vă înspăimântați … Cu noi sunt mai mulți decât cu el”.

„Scoală-te, căci treaba aceasta te privește … Îmbărbătează-te și lucrează” (Ezra 10:4)

     Pastorul Andy Stanley scrie: „Țin în birou un bilet pe care scrie: „Nu avea vise mici, căci ele nu mișcă inimile oamenilor”. De mai multe ori această afirmație m-a împiedicat să mă retrag din proiectele mele. știu din experiență că e imposibil să fii lider fără să ai un vis. Când liderii nu mai sunt dispuși să viseze, nu va dura mult până când cei ce îi urmează nu mai sunt dispuși să îi urmeze. Așa că visează! Vise mari! Visează des. Undeva în acele idei întâmplătoare care îți inundă mintea se va găsi una care îți va captura inima și imaginația. și acea idee întâmplătoare poate foarte bine să evolueze într-o viziune pentru viața ta”. Toate marile realizări încep ca un vis în inima cuiva. Toate lucrurile se întâmplă în două feluri: mai întâi în mintea ta, apoi în viața ta. Visătorii lasă ca mintea să hoinărească în afara granițelor a ceea ce există, și crează o imagine mentală a ceea ce poate exista. Ei nu sunt totdeauna cei mai talentați sau cei mai educați – ci doar cei ce refuză să-și îngrădească gândirea sau să se limiteze la ceea ce au făcut alții. Să faci lucrul acesta ai nevoie de curaj, de mult curaj! La baza fiecărui vis există un demon al îndoielii. De îndată ce visul a fost conceput, mintea ți se umple brusc de toate motivele pentru care s-ar putea să nu meargă. și vor fi oameni în jurul tău care se vor grăbi să-ți confirme aceste temeri. În pofida acestor lucruri, trebuie să avansezi și să visezi; altfel, îți vei petrece restul vieții împlinind visele altora. „Scoală-te, căci treaba aceasta te privește … Îmbărbătează-te și lucrează”.

 

„Isus le-a zis: „Veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni” (Marcu 1:17) 

     Dacă dorești să experimentezi binecuvântarea lui Dumnezeu într-un mod nou, pregătește-te să-ți părăsești zona de confort. Când Domnul Isus i-a chemat pe ucenici, ei se aflau într-un loc familiar, făcând ceea ce știau mai bine: pescuiau. Dar nu puteau să rămână acolo și să-L și urmeze. Nici tu nu poți. Biblia spune: „Pe când trecea Isus pe lângă marea Galileii, a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând o mreajă în mare, căci erau pescari. Isus le-a zis: „Veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni.” Îndată, ei și-au lăsat mrejile, și au mers după El” (v. 16-18). Să remarcăm că ei au fost nevoiți să părăsească siguranța obișnuitului pentru a-și duce la îndeplinire destinul. Iar în cazul în care te gândești că ești prea bătrân să încerci ceva nou, Avraam avea șaptezeci și cinci de ani când a părăsit confortul căminului pentru a pleca și a da naștere unui nou popor. Nu vârsta ta e problema, ci credința ta. Înțelege un lucru: astăzi ești doar la un pas distanță de următorul adevăr pe care Dumnezeu dorește să-l înveți despre El, așa că nu-ți poți permite să rămâi unde ești. Cu toții avem tendința de a ne agăța de lucrurile „încercate și adevărate”. Problema e că atunci când nu te mai străduiești, te micșorezi, începi să te complaci, crezi că poți face față lucrurilor de unul singur și încetezi să mai crești. Te afli astfel pe un teren periculos. Dacă astăzi simți neliniște în inima ta și crezi că Dumnezeu are mai mult pentru tine decât faci în prezent, atunci e timpul să-ți confrunți temerile, să le depășești și să te avânți într-o nouă experiență cu El.

„Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii” (Psalmul 51:6)

     Dacă suntem cinstiți până la capăt, ar trebui să recunoaștem că uneori adevărul pare nepotrivit pentru a face ce vrem să facem. Vrem să plăcem șefilor, așa că îi flatăm. Vrem ca prietenii să ne admire, așa că exagerăm. Vrem ca oamenii să ne respecte, așa că locuim în case pe care nu ni le permitem și cheltuim cât nu putem plăti. Anania și Safira și-au vândut o proprietate și au dat bisericii o parte din bani. Dar au mințit, pretinzând că terenul s-a vândut cu suma de bani pe care au dăruit-o (Faptele Apostolilor 5). Păcatul lor nu a constat în faptul că au reținut din bani pentru ei, ci că au denaturat adevărul. Iar înșelăciunea lor a dus la moartea lor. Poate spui: „Mă bucur că Dumnezeu nu-i mai lovește astăzi pe oameni cu moartea pentru că au mințit”. Nu fii așa sigur. Minciuna duce la moartea: 1) A căsniciei. Falsitățile sunt ca niște termite în trunchiul copacului familiei. 2) A conștiinței. Tragedia celei de-a doua minciuni este că e întotdeauna  mai ușor de spus decât prima. 3) A carierei. Întreabă-l pe angajatul care a fost concediat pentru delapidare. 4) A credinței. Gândește-te: cum ne poate folosi Dumnezeu dacă nu vrem să spunem adevărul? Toate echipele de fotbal american au un jucător desemnat să transmită mesajul antrenorului celorlalți jucători strânși grămadă. Dar dacă jucătorul nu spune adevărul? Dacă antrenorul dorește o pasă, dar jucătorul spune că antrenorul anunță fuga cu mingea? Antrenorul nu-l va mai folosi multă vreme. Dumnezeu spune că dacă ești cinstit în lucrurile mici, El îți va încredința lucruri mai mari (Matei 25:21). Așadar, poate Dumnezeu să aibă încredere în tine?

„Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii” (Psalmul 51:6)

     Potrivit revistei „Psihologia astăzi”, sunt mai mulți cei care spun că și-au înșelat partenerii de viață decât cei ce au înșelat statul sau oamenii. Aproape jumătate spun că dacă au zgâriat mașina cuiva în parcare au plecat fără să lase vreun bilet, chiar dacă 89 la sută sunt de acord că lucrul acesta e greșit. Poate întrebarea nu ar trebui să fie: „De ce ne cere Dumnezeu o așa sinceritate”, ci mai degrabă: „De ce tolerăm o asemenea lipsă de onestitate?” Ieremia aduce argumente: „Inima este nespus de înșelătoare” (Ieremia 17:9). Pentru mulți dintre noi crezul nostru este: „Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face să intrați în pământ de rușine”. La vârsta de trei ani, când mama a întrebat: „L-ai lovit pe fratele tău?” știam că minciuna are consecințele ei. Așa că am învățat să spunem: „Ăăăă, ei bine, așa zice el?”. Am învățat să acoperim lucrurile. „L-am lovit pe fratele mai mic?’’ Depinde cum interpretezi cuvântul „a lovi”. Adică, sigur, am avut contact cu el, dar juriul ar considera lucrul acesta o lovitură? Totul este relativ, știi”. Noi spunem: „Mi-am lovit eu frățiorul? Da, mamă, l-am lovit. Dar nu e vina mea. Dacă m-aș fi născut fără cromozomi agresivi și dacă nu m-ai fi lăsat să mă uit la televizor, nu   s-ar fi întâmplat asta niciodată. Deci pot spune că l-am lovit pe fratele meu, dar vina nu este a mea. Sunt o victimă a lumii în care trăim și a naturii”. Zâmbim, dar psalmistul a spus: „Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă, deci, să pătrundă înțelepciunea înăuntrul meu!”. și acesta este adevărul despre adevăr.

„Bine, rob bun și credincios” (Matei 25:23)

     În cartea sa ‘’Discipleship Journal [Jurnalul uceniciei]’’, Paul Thigpen scrie: „Îmi amintesc că odată m-am întors acasă într-o după-masă și am găsit bucătăria într-o mare dezordine după ce cu câteva ore în urmă am lucrat să o pun în ordine. Firește, fiica mea cea mare „a gătit” și ingredientele erau împrăștiate, iar bolurile și ustensilele murdare erau pe masă și pe podea. Nu m-am bucurat de această situație. Apoi, după ce m-am uitat mai cu atenție la dezordine, am zărit un bilețel, scris stângaci și mânjit cu urme de ciocolată. Mesajul era scurt – „pregătesc ceva pentru tine, tată” – și era semnat „îngerașul tău”. În mijlocul acelei dezordini și în ciuda iritării mele, bucuria a țâșnit deodată în inima mea, dulce și pură. Atenția mi-a fost redirecționată de la problemă la fetița pe care o iubeam. Când am regăsit-o în acel bilet scurt, m-am bucurat de ea. Concentrându-mă asupra bunătății ei simple, m-am putut bucura văzându-i mâna la lucru într-o situație care altfel părea un dezastru”. În pilda talanților, Domnul Isus a arătat că cei doi care au investit și-au multiplicat ce le-a fost încredințat au primit cea mai mare laudă: „Bine, rob bun și credincios”. Pe de altă parte, robul care și-a îngropat darurile în loc să riște și să piardă a primit cea mai aspră condamnare: „Rob viclean și leneș!” (v. 26). Laudă sau condamnare: tu ce vei primi? Dumnezeu nu spune: „Dacă nu poți face cum trebuie, nu fă deloc”. Nu, El se bucură când încerci, când faci greșeli, când înveți din ele și crești. Așa că nu renunța!