„Credința fără fapte este moartă” (Iacov 2:26)

     Într-o zi, un om care încerca să slăbească s-a urcat pe cântarul din baie. Soția lui l-a întrebat: „Cum stai?” El a răspuns: „Bine, dar este o singură problemă; după cântarul acesta trebuie să fiu cu douăzeci de centimetri mai înalt”. Când vine vorba să ne demonstrăm  adevărata ucenicie, Iacov ne așează pe toți pe același cântar: 1) Referitor la hrănirea celor flămânzi: „Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot așa și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși” (v. 15-17). 2) Referitor la iubirea de oameni și la tratarea lor cu respect: „dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel din aur și cu o haină strălucitoare, și intră și un sărac îmbrăcat prost; și voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare, și-i ziceți: „Tu șezi în locul acesta bun!” și apoi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!” Sau: „șezi jos la picioarele mele!” Nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă, și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele?” (v. 2-4). 3) Referitor la grija față de cei săraci: „Religiunea curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor” (Iacov 1:27). Scoate-ți doctrina greșită afară din minte! Scoate-ți teologia afară din cărți și începe să o folosești într-un mod practic. Cântărește-te pe acest cântar și vezi cum stai.

„Lucru cu neputință Legii, întrucât … Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimețând … pe însuși Fiul Său” (Romani 8:3) 

     Biblia spune: „Un fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” „Vinde tot ce ai, împarte la săraci, și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.” Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat” (Luca 18:18-23). Acest om a îndeplinit deja cei trei P ai succesului: putere, prosperitate și prestigiu. El era un tip ce trăgea concluziile: „Ce trebuie să fac?” Chiar și modul în care a formulat întrebarea sugerează că s-a gândit că poate obține viața veșnică așa cum a obținut și restul lucrurilor – prin propriul efort. El a presupus în mod greșit că cerul e doar încă o plată de făcut, dar nu e așa. Numai un Dumnezeu fără inimă ar vinde mântuirea celor care și-ar    permite-o. E un concept greu de înțeles, de vreme ce suntem răsplătiți pentru faptele noastre. Dar așa cum nu l-ai putea impresiona pe Picasso cu schița ta în creion, tot astfel caracterul și faptele tale bune nu se califică pentru cer. Viața veșnică costă mai mult decât îți poți tu permite. De aceea nu ai nevoie de un CV, ci de un răscumpărător. Banii nu erau o problemă pentru acest om, ci încrederea în sine. Nu venitul îl ținea departe de Împărăția lui Dumnezeu, cu eu-l său. Nu doar cei înstăriți întâmpină dificultăți în înțelegerea acestui lucru; ci și cei educați, puternici, cei ce arată bine, cei populari și chiar și cei religioși. Pentru a primi mântuirea, trebuie mai întâi să recunoști că ești falimentar spiritual, că ai cămara goală și că reputația ta nu valorează nimic. Nu-L poți aborda pe Dumnezeu cerând dreptate – poți doar să pledezi pentru milă. și dacă vii astăzi la El, asta vei primi!

 

„Slujiți Domnului cu bucurie” (Psalmul 100:2)

     Pavel scrie: „Pentru că nu cine se laudă singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă” (2 Corinteni 10:18). Dacă valoarea ta se bazează pe altceva decât pe aprobarea lui Dumnezeu, înseamnă că nu slujești din motivele corecte. Oamenii nesiguri își fac griji referitoare la modul în care vor fi percepuți de ceilalți. Ei își ascund slăbiciunile în spatele mai multor straturi de mândrie protectoare. Cu cât ești mai nesigur, cu atât mai mult ai nevoie de oameni care să te slujească și cu atât mai mult te străduiești să fii acceptat de ei. Un învățat al Bibliei a scris: „Pentru a fi de folos altora trebuie să jertfești pentru ei; asta înseamnă că trebuie să renunțăm la faptul de a ne măsura semnificația și valoarea după măsura celorlalți. … Astfel, noi trebuie să devenim liberi pentru a fi plini de compasiune”. Slujirea ta nu trebuie să se bazeze pe reacția celor pe care îi slujești, ci pe ascultarea numai de Dumnezeu. Adevărații slujitori ai lui Dumnezeu nu insistă să dobândească titluri înalte. Dacă fișa postului o cere, ei poartă insigna cu smerenie. Pavel, cel mai mare dintre apostoli, a scris: „Pentru că nu cine se laudă singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă” (v. 18). Dacă a existat cineva care să se poată folosi de nume importante, acela a fost Iacov, fratele Domnului Isus. Ce scrisoare de recomandare; imaginează-ți cum ar fi să crești avându-L pe Isus ca frate! Totuși, el s-a referit la sine în Scriptură drept „rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos” (Iacov 1:1). Slujirea ta față de Hristos trebuie să fie atât datoria ta, cât și bucuria ta: „Slujiți Domnului cu bucurie”. Îți poți imagina câte s-ar putea realiza dacă toți ne-am lua în serios rolul nostru de slujitori – și am face-o cu bucurie?

 

„Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus” (Filipeni 2:5)

     Pavel a scris: „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuși și a luat un chip de rob” (v. 5-7). Pentru a-L sluji pe Dumnezeu, trebuie să te concentrezi asupra altora mai mult decât asupra ta. O mare parte din lucrurile pe care le facem ne slujesc nouă înșine. Slujim pentru a fi admirați sau pentru a ne atinge propriile scopuri. O parte din ceea ce facem este mai mult manipulare decât lucrare. În realitate, ne gândim la noi înșine, la cât suntem de nobili și de minunați. Folosim chiar slujirea ca pe o unealtă a negocierii: „Doamne, fac lucrul acesta pentru Tine dacă Tu faci asta pentru mine”. Nu, adevărații slujitori nu-L folosesc pe Dumnezeu pentru scopurile lor, ci Îl lasă pe Dumnezeu să-i folosească pentru scopurile Lui. Pe Dumnezeu Îl interesează mai mult atitudinea ta decât realizările tale. Împăratul Amația nu a mai avut trecere înaintea lui Dumnezeu din cauză că „el a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui” (2 Cronici 25:2). Uitarea de sine este o luptă zilnică, o lecție pe care trebuie să o învățăm din nou și din nou. Poți măsura inima ta de slujitor  prin felul în care reacționezi când ceilalți te tratează ca pe un slujitor. Cum reacționezi când ești tratat fără respect, când ești privit de sus sau considerat ca fiind inferior? Domnul Isus a spus: „Dacă te silește cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (Matei 5:41). Tu spui: „Nu e corect. Îi dau mereu acestei persoane, iar ea nu-mi dă înapoi”. Continuă să slujești, știind că „fiecare … va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut” (Efeseni 6:8).

„Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine” (Ioan 13:8)

     Domnul Isus „S-a desbrăcat de hainele Lui, a luat un ștergar, și S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor, și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. A venit, deci, la Simon Petru. și Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „…Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.”…  După ce le-a spălat picioarele, și-a luat hainele, S-a așezat iarăși la masă și le-a zis: „Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu?… Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său” (v. 4-16). Să remarcăm două lucruri pe care le-a propovăduit Domnul Isus: 1) Pentru a-L sluji pe Dumnezeu, trebuie să-i slujești pe alții. Când Petru a obiectat, Domnul Isus i-a zis: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine”. Pentru a avea un rol în planul lui Dumnezeu, trebuie să-i pui pe ceilalți pe primul loc. Lucrul bun pe care l-ai făcut te poate face să te simți bine , dar îi slujești tu pe alții și pe Dumnezeu prin lucrul tău? 2) Când vine vorba de slujire, nimic nu trebuie să rămână nebăgat în seamă. Îți poți imagina? Domnul Isus, care era Dumnezeu, aplecându-Se pentru a spăla cele mai de jos, mai murdare și mai urât mirositoare părți ale corpului. Fixează-ți bine în minte această imagine pentru data viitoare când ești rugat să faci ceva ce nu dorești sau ceva ce crezi să este „sub nivelul tău”. Hristos a văzut atâta valoare în cei mai mici, mai păcătoși, mai decăzuți și mai neînsemnați oameni, că a venit să-i izbăvească. și astăzi El dorește să ne abatem de la calea noastră pentru a ne sluji unii altora.

„Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească” (Romani 12:10)

     Deseori motivul pentru care o relație se destramă nu este diferența de opinie, ci lipsa de înțelegere. De ce nu suntem mai înțelegători? Din trei motive: 1) Egoismul. Cineva a glumit: „Există două laturi pentru fiecare problemă – atâta timp cât nu mă privește pe mine personal”. Pavel scrie: „Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia”. 2) Teama. Prejudecata este deseori teama față de ceea ce nu suntem dispuși să încercăm și să înțelegem. Când vine vorba de idei noi, ai două opțiuni: să-ți deschizi mintea și să crești sau să le refuzi și să rămâi la aceeași statură. Avem tendința de a compara ceea ce nu înțelegem cu ceea ce înțelegem – la fel ca cei ce i-au spus lui Columb că pământul este plat. Când vine vorba de zidirea relațiilor, trebuie să fii dispus să faci ceea ce nu ai făcut încă. 3) Diferențele. Este nevoie de mai multe culori pentru a desena un curcubeu și de mai mulți  muzicieni pentru a forma o orchestră. Când pui timp deoparte pentru a aprecia deosebirile dintre oameni, descoperi că împărtășim cu toții aceleași speranțe și temeri. Harry Truman a spus: „Când înțelegem punctul altuia de vedere și ce încearcă să facă, în nouă din zece situații acea persoană încearcă să facă ce este bine”. De fapt, cu toții împărtășim aceleași speranțe și aceleași temeri. Două din cele mai obișnuite probleme sunt „invidia față de daruri” și „proiectarea darurilor”. Prima apare când ne comparăm înzestrările cu ale altora și ne simțim inferiori. Cealaltă apare când ne simți la fel de pasionați pentru ce facem. Biblia spune: „Sunt felurite slujbe, dar este același Domn” (1 Corinteni 12:5).

„Nu voi fi dat de rușine” (Isaia 50:7)

     Isaia a spus: „Mi-am făcut fața ca o cremene, știind că nu voi fi dat de rușine”. Nu vei avea niciodată un succes real până nu te vei umple de pasiune pentru acel lucru. Psalmistul a scris: „Inima mea este tare” (Psalmul 57:7). Cuvântul „tare” înseamnă să-ți iei un angajament care este tare ca piatra. Henry Ford era pasionat de automobile. Thomas Edison era pasionat de lumină. Frații Wright erau pasionați de zbor. Pavel a fost pasionat de evanghelizare. Oamenii te vor ține minte numai după lucrul de care ești pasionat. Stând înaintea lui Pilat, care a încercat să-L judece, Domnul Isus a spus: „Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume” (Ioan 18:37). Niște spini de douăzeci de centimetri urmau să-i fie îndesați pe frunte. O suliță urma să-i străpungă coasta. În mâini aveau să-i fie bătute cuie. Treizeci și nouă de lovituri aveau să-i sfâșie spatele. Lucrul pentru care a simțit pasiune putea fi împlinit numai prin durere. Același lucru va fi adevărat și în viața ta. Poate te simți neimportant. Poate trebuie să începi de jos. Dar când ceea ce iubești începe să-ți frământe mintea, gândurile, conversația și programul – atunci te îndrepți spre succes. Ți-e groază să mergi la serviciu? Te uiți mereu la ceas? Mintea ta o ia razna spre alte locuri și lucruri pe care ai prefera să le faci? Atunci nu vei avea succes. Găsește ceva pentru care să simți pasiune, ceva ce îți dă energie, un lucru în jurul căruia merită să-ți clădești viața. Domnul Isus a făcut lucrul acesta și a câștigat lumea.

 

„Depărteaz-o la adânc” (Luca 5:4)

     Printre pasiunile dr-ui Robert Schullers se numără și pescuitul crapilor japonezi. Când a fost întrebat de ce unii cresc mari, iar alții rămân mici, el a răspuns: „Dacă crapii japonezi trăiesc într-un acvariu mic, ei nu vor crește mai mari de cinci sau șapte centimetri. Într-un eleșteu, ei pot atinge până la douăzeci și cinci de centimetri – într-un eleșteu cum ar fi al meu ajung până la patruzeci și cinci de centimetri – dar dacă trăiesc într-un lac mare în care pot să înoate și să se întindă, ei pot crește până la un metru. Mărimea lacului determină mărimea peștilor. La fel ideile mici în mințile limitate produc realizări mărunte. Dar micile idei îmbrățișate de o minte deschisă produc mari realizări”. Domnul Isus a spus: „Facă-vi-se după credința voastră” (Matei 9:29). Mărimea credinței și a viziunii tale determină rezultatul ideii tale. Edison a trebuit să instaleze becuri gratis într-o clădire de birouri înainte ca cineva să vină măcar să le vadă. Prima mașină de cusut inventată a fost distrusă de o gloată de oameni în Franța. Morse a așteptat zece ani ca lumea să manifeste vreun interes pentru telegraful său. Iar când s-a introdus ideea de a călători cu trenul, lumea a luat-o în derâdere pentru că se credea că o călătorie cu viteza de 50km/h oprește circulația sângelui în organism.  Ronald E. Osborn a spus: „Întreprinde un lucru dificil; îți va face bine. Dacă nu încerci ceva peste ceea ce stăpânești deja, nu vei crește niciodată”. Realizările tale sunt direct proporționale cu încercările tale, drept pentru care Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Depărteaz-o la adânc”.

„Dați piatra la o parte” a zis Isus” (Ioan 11:39)

     O piatră mare bloca intrarea de la mormântul lui Lazăr. și înainte ca Hristos să-l învie din morți, El a spus: „Dați piatra la o parte”. Există aici o lecție. Dumnezeu îți va reda ceea ce ai pierdut – când ești dispus să dai la o parte obstacolele care îți stau în cale. Ce se afla în spatele acelei pietre? Un cadavru ce mirosea greu! Ioan scrie: „Dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu” (1 Ioan 3:21). Încrederea ta când te apropii de Dumnezeu vine din faptul că știi că ai rezolvat problemele care te separă de El. și este nevoie de curaj. Dar nu vei experimenta viață nouă până nu ești dispus să faci lucrul acesta. Dumnezeu îți poate reda ceea ce ți-a răpit viața. El poate restaura ce ai pierdut. Dar numai dacă ești dispus să faci față adevărului. Împăratul David a provocat un miros îngrozitor: adulter și crimă. Poate problemele tale nu au un miros chiar așa de urât, dar înainte ca Dumnezeu să-ți asculte rugăciunea, trebuie să le recunoști. Un David mai pocăit și mai dedicat a scris: „Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul. Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele” (Psalmul 66:18-19). De aceea, când dai un sfat unei persoane dependente nu e vorba doar de lucrul de care este dependentă, ci și de ceea ce încearcă să ascundă prin dependența ei. Terapia poate dura luni sau chiar ani, dar schimbarea are loc doar când ești dispus să „dai piatra la o parte” și să-L lași pe Dumnezeu să se ocupe de ceea ce se află în spatele ei.

 

„Isus, care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să împlinească Scriptura, a zis: … „S-a isprăvit!” (Ioan 19:28-30)

     Din momentul nașterii până în clipa morții Sale, viața lui Hristos a fost prezisă în detaliu de profeții Vechiului Testament. El a împlinit aproximativ patruzeci de profeții diferite în timpul vieții Sale. Statistic, șansele ca ele să se întâmple sunt de unu la un miliard! De ce este important să subliniem lucrul acesta? Pentru că se ridică voci care pun la îndoială nașterea Lui din fecioară, divinitatea Lui, minunile Lui, învierea Lui și reîntoarcerea Lui pe pământ. Evident că aceiași oameni erau prin preajmă și când a trăit Petru. El scrie: „Îmi voi da osteneala, deci, ca, și după moartea mea, să vă puteți aduce totdeauna aminte de aceste lucruri. În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe niște basme meșteșugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înșine cu ochii noștri mărirea Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” și noi înșine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel Sfânt. și avem cuvântul proorociei făcut și mai tare; la care bine faceți că luați aminte, ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre. Fiindcă mai întâi de toate, să știți că nici o proorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:15-21).