„Să poarte împreună cu tine sarcina” (Numeri 11:17)

     Poți fi un mare vizionar, dar nu vei reuși până nu înveți să-i inspiri pe alții cu viziunea ta și să le-o transferi și lor. Dacă abilitatea de a comunica este importantă în transferul viziunii tale către alții, e nevoie de mai mult de atât. Trebuie să ai credibilitate și convingere. Oamenii nu vor adera la viziunea ta decât dacă te-ai dăruit ei în întregime. Convingerea altora referitor la semnificația viziunii tale poate avea loc numai dacă tu ești convins de semnificația ei. Aceasta necesită mesajul potrivit, rostit de mesagerul potrivit, la timpul potrivit și în modul potrivit. Psihologul și autorul Dr. Larry Crab descrie această convergență spunând: „viziunea pe care     le-o dăm altora despre ceea ce ar putea deveni are putere când răspunde la ceea ce duhul le-a spus deja în sufletele lor”. Acea putere îi poate convinge să ți se alăture în urmărirea viziunii tale și îți sporește mult șansele de succes. Există în Biblie o dinamică matematică interesantă care spune că un om poate pune o mie pe fugă, dar doi pot pune pe fugă zece mii (Deuteronom 32:30). Da, Scripturile ne învață puterea sinergiei. Când implici persoanele potrivite, la care se adaugă binecuvântarea Domnului, vei realiza mai mult decât ai visat că este posibil.

„Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta” (Numeri 11:14)

     Într-o zi, Moise i-a spus lui Dumnezeu că sarcina e prea grea pentru el. Așa că Dumnezeu i-a spus lui Moise să caute șaptezeci de bărbați cu abilitate de lider. Apoi i-a zis: „voi lua din duhul care este peste tine, și-l voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului” (v. 17). Trebuie să înțelegi un lucru: nu-ți vei împlini niciodată visul câtă vreme nu poți sau nu ești dispus să-i cooptezi și pe alții. Să nu crezi că dacă visul tău merită, oamenii se vor alinia automat și vor dori să devină parte din el. Nu merge așa. Același vis care te va binecuvânta te poate îngropa dacă nu stai în preajma oamenilor potriviți. Moise a spus: „Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog” (v. 14-15). Nu aștepta să cauți ajutor numai când ești pe punctul unei căderi nervoase sau doar în clipa când familia ți se destramă. Când Dumnezeu cheamă pe cineva, întotdeauna îi cheamă și pe alții să stea în picioare alături de el. Poate ai nevoie de o persoană, poate ai nevoie de mai multe. Firește, cu cât e mai măreț visul tău, cu atât mai mare trebuie să fie echipa ta. Dar iată vestea cea bună: mărimea visului tău determină mărimea celor ce vor fi atrași în el. Dacă ai un vis mare, ai un potențial și mai mare având oameni devotați care să te ajute. Nu trebuie decât să iei legătura cu ei, să-i inviți să participe, să le transferi viziunea ta și apoi să-i lași liberi.

 

„Să știi cum trebuie să te porți în casa lui Dumnezeu” (1 Timotei 3:15)

     Biserica este asemenea unei grădini; are un potențial uriaș de creștere și de frumusețe. Dar cultivarea unei grădini necesită timp și muncă; de asemenea necesită supravegherea buruienilor și smulgerea lor înainte ca ele să crească și să-ți distrugă plantele. Două din cele mai obișnuite buruieni în biserică sunt: 1) Favoritismul. „Atunci Petru a început să vorbească și a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El, și lucrează neprihănire este primit de El. El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel” (Faptele Apostolilor     10:34-36). Petru, care se lupta cu prejudecata, a spus: „Acum îmi dau seama că Dumnezeu nu arată favoritism”. Dar tu? Ți-ai dat și tu seama? Sau interacționezi doar cu „cei ca tine”? Bisericuțele în biserică sunt o înaltă trădare a Împăratului împăraților. Dacă există un suflet singur în biserica ta, ai de lucru! Biblia spune că Dumnezeu „dă o familie celor părăsiți” (Psalmul 68:6). Când oamenii sunt timizi, răniți, nesiguri sau nu au încredere, trebuie să mergi la ei și să-i incluzi în grupul tău de părtășie. 2) Bârfa. „Nu vă vorbiți de rău unii pe alții, fraților!” (Iacov 4:11). Când auzi o bârfă despre cineva, oprește răul în fașă. Dacă nu ești dispus să vorbești direct cu acea persoană, nu vorbi despre ea. și nu-i lăsa nici pe alții să vorbească. Bârfa este arta de a nu spune nimic și de a nu lăsa nimic nespus. Dacă dorești să promovezi armonia în familia lui Dumnezeu, ferește-te de bârfă și de bârfitori.

 

„Am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune” (Efeseni 2:10)

     Dumnezeu a avut un plan pentru viața ta înainte de a te naște. De bună seamă că de aceea te-a adus în lumea aceasta. A fi pur și simplu „ocupat” nu a fost intenția sa. El dorește să te vadă făcând faptele „pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele”. Că te alături unei cauze demne și îți dai toate silințele este un fapt lăudabil, dar poți ajunge ca un dop pătrat într-o gaură rotundă, irosindu-ți timpul și energia fără a atinge scopul pe care l-a avut Dumnezeu în minte după măsura ta. El dorește să fii condus de un scop, nu de o lucrare! Așadar: 1) Cere-I să-ți descopere voia Lui pentru tine. „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea” (Filipeni 2:13). De fapt, Dumnezeu va crea dorințe în tine care te vor călăuzi spre împlinirea scopului Său. Nu e noroc sau super spiritualitate, ci Dumnezeu care stă la cârmă, conducându-ți barca. 2) Așteaptă-te să faci mai mult decât ești capabil. O activitate condusă de propria persoană este o activitate limitată de propria persoană. O activitate condusă de Dumnezeu este o activitate nelimitată. Dumnezeu nu ne cheamă niciodată să facem ceea ce putem; El ne cheamă să facem ce poate El! „[El] prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Ascultă, acționează după indicațiile Lui și toate lucrurile vor deveni posibile pentru tine. 3) Când lucrul te solicită prea tare, bazează-te pe puterea Lui care locuiește în tine. Pavel spune: „Pot totul în Hristos care mă întărește”. Câtă putere divină este necesară pentru sarcina ta? „Toată puterea Lui”. Uimitor! și ea îți este la îndemână astăzi.

„Arată-mi, Doamne, căile Tale” (Psalmul 25:4)

     Chiar și deciziile simple pot fi stresante. Ai văzut vreodată un copil chinuindu-se să aleagă între înghețata de ciocolată sau cea de căpșuni? Iar deciziile mai mari, cum ar fi cu cine să te căsătorești, ce carieră să alegi, dacă să cumperi o casă sau să te supui unei operații riscante, etc. îți pot da mari bătăi de cap! Dar îți poți micșora nivelul de stres urmând aceste principii biblice: 1) Fă cercetări. „Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie și își trage rușinea” (Proverbe 18:13). Adună toate faptele și evită să iei hotărâri pe care le vei regreta. Cunoașterea nu a fost niciodată mai accesibilă ca acum; prin Internet, cărți ajutătoare și mai ales prin Cuvântul lui Dumnezeu: „Poruncile Tale … totdeauna le am cu mine” (Psalmul 119:98). 2) Vorbește cu Dumnezeu. „Arată-mi, Doamne, căile Tale, și învață-mă cărările Tale”. Faptul că Îl consulți pe Dumnezeu te ajută să eviți deciziile premature, îți clarifică prioritățile și te pregătește să-I asculți sfatul. Îl interesează pe Dumnezeu deciziile tale? Da. „Domnul întărește pașii omului, când Îi place calea lui” (Psalmul 37:23). 3) Fii deschis față de idei noi. Nu te lăsa prins în capcana vechilor concepții. „O inimă pricepută dobândește știința, și urechea celor înțelepți caută știința” (Proverbe 18:15). Agățarea de lucrurile familiare poate fi paralizantă. Dumnezeu poate alege să te conducă pe un drum nou cu viziuni noi. Așa că respiră adânc, caută înțelepciunea Lui și deschide-ți inima ca s-o primești. 4) Primește sfaturi de la prieteni de nădejde. „E greu drumul parcurs de unul singur” spune un proverb celtic. Așa că urmează sfatul lui Solomon: „Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înțeleptul ascultă sfaturile” (Proverbe 12:15).

„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31) 

     În clipa în care îți ridici capul deasupra mulțimii atragi atenția și nu întotdeauna o atenție binevoitoare. Învață de la rațe. Ele stau calme pe suprafața apei, continuă să dea din labe în apă și fac ca apa să se miște sub ele. Timpul e de partea ta. Când Natanael a întrebat: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?”, Filip i-a răspuns: „Vino și vezi!” (Ioan 1:46). Natanael s-a dus și a devenit un ucenic. Deseori, în desfășurarea evenimentelor, cauza criticii va deveni limpede și vei fi dezvinovățit. Dar trebuie să mergi înainte. George Bernard Shaw, dramaturgul irlandez, a avut cu siguranță criticii lui – dar a știut cum să le facă față. După o inaugurare, s-a ridicat un critic din audiență și a strigat: „E mizerabil”. La care Shaw s-a ridicat și a răspuns: „Sunt de acord, dar ce suntem noi în comparație cu ceilalți?” Nimeni nu a avut mai mulți critici decât Pavel și totuși, el a scris: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Fără curaj, noi acumulăm doar o serie de idei bune – și de regrete. Majoritatea oportunităților ratate nu ar fi fost ratate dacă am fi fost dispuși să răzbatem critica și să îmbrățișăm ce ar fi putut să fie. Cu toții experimentăm teama. Dar iată diferența: nevoia învingătorilor de a progresa depășește repulsia lor față de asumarea riscurilor. Ei pot trăi mai liniștiți cu amintirea faptului că au încercat și au dat greș decât cu a faptului că nu au încercat deloc. Ei știu că eșecul este o parte inevitabilă a succesului, iar eșecul atrage mereu critica altora. Iar în timp ce unora le e frică să profite de o nouă oportunitate, învingătorul se teme să nu o rateze.

 

„Este o cinste pentru om să se ferească de certuri” (Proverbe 20:3)

     Când vine vorba de critică: 1) Concentrează-te asupra misiunii și schimbă-ți greșelile! Majoritatea dintre noi facem invers; când apare critica, ne schimbăm misiunea și ne concentrăm asupra greșelilor. Dacă fugi de fiecare dată când faci o greșeală, nu vei realiza niciodată nimic. Ci vei trăi într-o permanentă frustrare. Singurele greșeli adevărate sunt cele din care nu înveți nimic. Așa că în loc să te concentrezi asupra greșelilor tale, bazează-te pe faptul că vei face greșeli și vei deveni mai înțelept și vei merge mai departe pentru a-ți îndeplini misiunea. Există un vechi proverb arab care spune: „Dacă te oprești de fiecare dată când latră un câine, drumul tău nu se va sfârși niciodată”. Nu lăsa ca eșecurile tale să devină obstacole pe drum – transformă-le în material de construcție. În Proverbe 27 versetul 17 Biblia spune: „ferul ascute ferul”. Așa că roagă-te și vei deveni mai înțelept în urma criticilor. 2) Petrece timp cu persoanele potrivite. Când ai timp liber, petrece-l cu cei ce te zidesc, nu cu cei ce te doboară. Timpul de calitate petrecut cu oamenii potriviți îți va întări credința și te va fortifica pentru a ține piept efectelor celor mai dure critici. De asemenea, te va împiedica să devii tu însuți critic. Când ciorile atacă un șoim, acesta nu contra-atacă. În schimb, el se înalță tot mai sus în cercuri tot mai largi până când atacatorii îl lasă în pace. Ce strategie nemaipomenită! Rotește-te în cerc deasupra criticilor tăi în loc să te cobori la nivelul lor: „Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere”. Dacă vrei ca atitudinea ta să aibă vreun efect asupra oamenilor, lucrul acesta se va întâmpla datorită exemplului tău, nu datorită caracterului tău defensiv.

 

„Hristos … când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri” (1 Petru 2:21-23)

     Când vine vorba să faci față criticilor cum se cuvine trebuie: 1) Să dai dovadă de maturitate emoțională și spirituală. Epuizarea poate afecta modul tău de a reacționa când ești sub presiune. Ilie a dat în depresie din cauza ei. Regina Izabela l-a hăituit necontenit. Împotrivirea ei l-a vlăguit și l-a făcut să spună: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul” (1 Împărați 19:4). Satana v-a profita de oboseala ta. Când ești epuizat, poți deveni prea sensibil și poți pierde oportunitatea creșterii ce vine odată cu critica. 2) Să înțelegi că oamenii buni sunt criticați. Domnul Isus a fost numit mâncăcios (Matei 11:19); băutor de vin (Luca 7:34); prieten al celor cu caracter îndoielnic (Matei 11:19). Cei a căror opinii sunt prestabilite și a căror gândire are propria direcție nu vor înțelege un comportament ce se bazează pe ascultarea de Dumnezeu. Deci când ideile și valorile tale se bat cap în cap cu ale lor, încearcă să fii blând. 3) Să ai mereu o atitudine bună. Propria ta atitudine îți poate fi mai dăunătoare decât a altcuiva. știi ce se spune: „cine caută cearta cu lumânarea o găsește”. Petru spune: „la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; și, când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător”. Încredințează totul în mâna lui Dumnezeu și mergi înainte!

„Lăuntrul meu se va veseli, când buzele tale vor spune ce este bine” (Proverbe 23:16)

     Critica te va face un om mai bun dacă faci următoarele trei lucruri: 1) Uită-te dincolo de critică și privește-l pe critic. Dacă e cineva pe care îl respecți, ascultă ce spune. Dacă e cineva care e mereu critic, nu pune prea mare preț pe ce spune; probabil că doar își proiectează frustrările asupra ta. Se spune că un băiat de doisprezece ani nu vorbea de la naștere. După ce i s-a dat ovăz la micul dejun mai multe săptămâni la rând, el a strigat: „Iac, urăsc chestia asta!” Mama lui a sărit în sus, l-a îmbrățișat și a spus: „Noi credeam că nu știi să vorbești. De ce nu ai vorbit niciodată cu noi?” El a răspuns fără ocolișuri: „Pentru că până acum totul a fost bine”. Unii oameni vorbesc numai când sunt supărați. Întrebarea importantă este: criticul tău dorește în mod sincer să te ajute? 2) Încearcă să nu te iei prea în serios. S-o recunoaștem, cu toții facem lucruri pe care le regretăm. Dar când poți râde de tine însuți și înveți din acea situație, crești în maturitate. 3) Înțelege diferența dintre critica constructivă și critica distructivă. Învață să interpretezi critica punând următoarele întrebări: a) În ce spirit s-a făcut? Dacă atitudinea criticului tău este plină de bunătate, fii sigur că a fost menită să fie constructivă. b) Când s-a făcut critica? Când cineva te critică în mod public, de obicei intențiile lui nu sunt cele mai bune. c) De ce s-a făcut critica? „Sfaturile în inima omului sunt ca niște ape adânci, dar omul priceput știe să scoată din ele” (Proverbe 20:5). Când oamenii suferă, ei au tendința de a-i răni pe alții. Așa că întreabă mereu: „Această critică a fost făcută spre folosul meu sau dintr-o suferință personală?”

 

„Anii vieții noastre … trec iute, și noi zburăm” (Psalmul 90:10)

     Eileen Silva Kindig scrie: „Vorbim despre lipsa de timp … când ceea ce ne lipsește este coloana vertebrală pentru a ne asuma responsabilitatea pentru modul cum îl petrecem … În loc să venim acasă, plecăm de la serviciu și ne fofilăm ca să scăpăm de treburile casnice, de îngrijirea copiilor și de cerințele relației … munca ne dă mereu telefon. Pe lângă bani și libertate, ea ne oferă satisfacția lucrului bine făcut, ne deschide mintea spre creativitate, putem lega prietenii degajate, care nu cer mult și suntem stimulați intelectual. Toate astea ne pot ține pe linia de plutire din perspectivă financiară, dar cu cât petrecem mai puțin timp cu familia, cu atât mai dezordonată devine viața noastră de familie”. Timpul este atât de valoros încât Dumnezeu ne dă câte o clipă pe rând. „Anii vieții noastre … trec iute, și noi zburăm”. Așa că ce vezi când privești în urmă? Orele petrecute peste program sau orele petrecute cu cei dragi? Kindig recomandă șapte lucruri: 1) Adu-ți aminte cine este șeful. Gestionează-ți timpul, nu-l lăsa să te gestioneze el pe tine. Gândește înainte să-ți iei angajamente. Hotărăște ce este important. Rareori urgentul este important. 2) Programează în funcție de importanța lucrurilor. Pune pe calendar adevăratele priorități mai întâi și apoi adaugă restul. 3) Elimină un lucru din agendă; de exemplu, dacă petreci cu două după-mese mai puțin pe lună ca voluntar la ‘’Centrul pierderii de vreme’’, faptul acesta îți dă răgazul să te bucuri de prânzul cu partenerul tău. 4) A fi în loc de a face. Gândește-te. Roagă-te. Relaxează-te pe un scaun.  5) Înțelege perspectiva partenerului tău referitoare la modul în care îți petreci timpul și la lucrurile care ți-l fură.              6) Fii cinstit în privința limitărilor tale. Nu poți fabrica timp; cu toții avem aceeași cantitate. 7) Ține lângă telefon o listă cu angajamentele făcute înainte să mai adaugi ceva la ea.