„Am pierdut toate” (Filipeni 3:8)

     Oprește-te și ascultă cu atenție ceea ce îți spun cei din jurul tău. Mulți dintre ei își exprimă regretul pentru că au dat înapoi de la visul lor din anii tinereții: o carieră pe care nu au urmat-o, o oportunitate ratată, o relație lăsată să se ofilească și să moară. După zeci de ani, se reîntorc la el și se gândesc mai mult la el. Dar pentru unii, este prea târziu. Nu-și pot împlini visul orice preț ar plăti. Pentru alții, visul este posibil, dar prețul prea mare. În cartea sa: ,,Pune-ți visul la încercare (Put Your Dream to the Test),’’ Dr. John Maxwell scrie: „Când urmărești un vis e ca și cum te-ai cățăra pe un munte. Nu vom ajunge niciodată în vârf dacă avem prea multe bagaje. Pe măsură ce intrăm într-o nouă etapă a cățăratului, luăm o decizie. Vom mai lua și alte lucruri de cărat, vom lăsa jos lucrurile care nu ne ajută să urcăm, schimbăm ceea ce avem cu altceva sau nu mai urcăm deloc? Unii oameni încearcă să ia prea multe lucruri cu ei … Când urcă  oamenii de succes, ei renunță la anumite lucruri sau încep să le schimbe pentru a ajunge la un nivel mai înalt … Plățile necesare pentru împlinirea visului nu se termină niciodată. Călătoria continuă numai dacă continui să plătești prețul. Cu cât vrei să ajungi mai sus, cu atât trebuie să renunți la mai multe lucruri. Cu cât plătești mai mult, cu atât bucuria ta va fi mai mare şi o  vei simți când în cele din urmă îți împlinești visul”. Cineva a spus că o sarcină fără viziune este o corvoadă. O viziune fără o sarcină este o fantezie. Dar o sarcină cu o viziune este calea spre victorie și împlinire.

„În osteneli … în temniţe… în lovituri” (2 Corinteni 11:23)

     În al doilea rând, există un cost curent. Cu toții ne dorim ceea ce au oamenii de succes. Problema este că nu dorim să plătim prețul pe care l-au plătit ei la început și să continuăm să-l plătim în fiecare zi. Pavel dezvăluie adevărata poveste din spatele succesului său: „În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile” (2 Corinteni 11:23-28). Majoritatea dintre noi avem o vagă impresie că într-o zi va trebui să facem sacrificii, dar prețul trebuie plătit mai devreme decât credem noi. Fără a ne aștepta la așa ceva, mulți dintre noi devenim descurajați. Unii dintre noi ne amânăm visele și le lăsăm să aștepte. Alții le-au abandonat complet. Întrebarea la care trebuie să răspunzi este: „Peste douăzeci și cinci de ani, ce voi dori să fi făcut astăzi?” Acesta este prețul pentru visul pe care ți l-a dat Dumnezeu.

„Acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de…” (Filipeni 3:8)

     Visul tău nu se va împlini niciodată dacă nu ești dispus să plătești prețul care vine odată cu el. Și acest preț nu se plătește odată, ci pe tot parcursul vieții. Mai întâi, există un cost inițial. Va trebui să faci sacrificii personale și uneori sacrificii dureroase. Poate va trebui să renunți la opțiunile atrăgătoare și relații prețioase deoarece ele nu se potrivesc cu planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Renunțarea la lucrurile care ți-au dat siguranța și identitatea necesită tărie de caracter și bunăvoinţă pe care numai Dumnezeu ți le poate da. Cv-ul lui Pavel includea următoarele: „din seminţia lui Beniamin, Evreu din Evrei” (v. 5). Pavel a avut cândva bogăție și statut. Învățații cred că în momentul în care   și-a dăruit viața lui Hristos, după cum era obiceiul, prietenii și familia i-ar fi ținut un serviciu de înmormântare și l-ar fi considerat „mort” din acel moment. Chemarea lui Pavel a fost de a acoperi Asia cu Evanghelia și de a scrie jumătate din Noul Testament. Dar sarcinile mari necesită sacrificii pe măsură. Iar Pavel nu a fost singur. „Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire” (Evrei 11:24-26). Așadar, întrebarea este: ți-a dat Dumnezeu un vis? Ai credința și tăria de caracter să-l împlinești? Ai luat în considerare prețul și ești gata să-l plătești?

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii” (Proverbe 4:23)

     Bolile de inimă te vor ucide dacă nu le depistezi și nu le tratezi la timp. Lucrul acesta este adevărat – fizic și spiritual. De aceea Biblia spune: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii”. A dori să arăți cel mai bine este un fapt lăudabil. Lucrul acesta îți poate spori stima de sine și-ți poate îmbunătății perspectivele vieții. Dar e o mare greșeală să te oprești asupra înfățișării și să-ți neglijezi caracterul. Când totul s-a spus și s-a făcut, „omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă” (1 Samuel 16:7). Aici intervine Biblia. E ca o oglindă; ea îți arată starea inimii în orice moment. Așadar, cum este inima ta astăzi? Ce fel de gânduri întreții? Faci mereu comparații și ai păreri de rău? Te superi ușor? Când auzi o bârfă, o reduci la tăcere sau o răspândești? Domnul Isus a spus: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8). Cu alte cuvinte, când începi să vezi lucrurile așa cum le vede Dumnezeu, te vei purta în consecință. Dacă apa din fântână este poluată, te vei îmbolnăvi. Firește, dacă bei multă, te poate ucide. Care este ideea? Una simplă: nu e suficient să încerci să-ți schimbi obiceiurile rele; trebuie să mergi la miezul problemei – inima ta! Psalmistul și-a dat seama de asta, așa că s-a rugat: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!” (Psalmul 51:10). Dacă dorești ca Dumnezeu să te ajute să creşti, curăţeşte-ți inima.

„Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră” (Evrei 6:10)

     Te gândești „fac atât de multe pentru alții; vreau doar puțină apreciere în schimb”! Dar se pare că nu ai parte de așa ceva, așa că te simți neapreciat și desconsiderat. Doar două cuvinte simple, dar cu aşa mare semnificaţie: „îți mulțumesc!” A trecut mult timp de când le-ai auzit? Dacă e așa, trebuie să înțelegi următoarele: poate ceilalți nu-ți mulțumesc, dar Tatăl tău Ceresc apreciază tot ce faci  și tot ce ești. Poate munca ta trece neobservată, dar nu va trece nerăsplătită. Dumnezeu te-a pus exact acolo unde are nevoie de tine. Tu împlinești scopul Lui în fiecare zi. Odată ce accepți lucrul acesta, vei găsi bucurie și semnificație în ceea ce faci. Dumnezeu este motivul – ceilalți sunt doar beneficiarii! Nu lăsa ca reacția altcuiva să hotărască nivelul bucuriei tale. Poate ei nu observă, dar Dumnezeu o face. El observă fiecare zi și fiecare detaliu al vieții tale. „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi”. Pavel scrie: „orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus” (Coloseni 3:17). Asta e – fă-o pentru El! De ce nu rostești această rugăciune: „Doamne, tot ce fac, fac pentru Tine. Știu că mă apreciezi; văd binecuvântările pe care mi le-ai dat! Așa că Te voi lăuda și Te voi onora în această zi prin gândurile mele, prin cuvintele mele și prin faptele mele. În Numele lui Hristos. Amin”.

„Poporul Meu … a părăsit … Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri crăpate” (Ieremia 2:13)

     E ușor să fii mulțumit când lucrurile în viață merg așa cum îți dorești. Dar cât de des se întâmplă asta? Biblia spune că trebuie să practicăm următoarele: „Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă” (Filipeni 4:12), pentru că dacă viaţa ta este bazată doar pe aşteptări şi dorinţe este posibil să tot aştepţi… Epicur a spus: „Nu strica ceea ce ai, dorindu-ți ceea ce nu ai. Nu uita că ceea ce ai acum e ceea ce ai sperat cândva”. Aceste trei lucruri alimentează în mod constant nemulțumirea noastră: 1) Lăcomia. Când te oprești la ceea ce nu ai, nu te bucuri de ceea ce ți-a dat deja Dumnezeu. Fii mulțumit! E bine să-ți stabilești scopuri, dar nu te mai concentra atât de mult asupra rezultatului final și învață să te bucuri în Domnul pe drumul tău. 2) Teama. Ea dorește să te facă să fugi de ceva ce nu te urmărește. E modalitatea dușmanului a) de a-ți fura pacea și stabilitatea; b) de a te chinui cu acest „cum ar fi fost dacă”; c) de a te împiedica să te încrezi în Dumnezeu. Psalmistul a spus: „Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?” (Psalmul 56:4). 3) Căutarea mulțumirii în locuri nepotrivite. Dumnezeu a spus: „Poporul Meu … a părăsit … Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri crăpate, care nu ţin apă”. Se spune că ne petrecem primii 50 de ani căutând siguranța și restul vieții căutând semnificație. Dar nu trebuie să fie așa. Autorul cântării a scris: „Doar Hristos îți poate aduce mulțumire; nu este un alt Nume pentru mine. La El găsesc dragoste, viață și bucurie neîncetată, Domnul Isus le-a găsit în Tine!” Ești în căutarea mulțumirii? Doar în Hristos o găseşti!

„Mânia locuieşte în sânul nebunilor” (Eclesiastul 7:9)

     În limba engleză, cuvântul „mânie” (anger) este cu o literă mai scurt decât cuvântul „pericol” (danger). Când îți pierzi cumpătul, riști să pierzi și alte lucruri, cum ar fi respectul celorlalți sau șansa de a găsi o soluție constructivă. Mânia favorabilă durerilor oamenilor nu doar că este potrivită; ea este catalizatorul pentru schimbare. Pavel scrie: „Mâniaţi-vă …să n-apună soarele peste mânia voastră” (Efeseni 4:26). Chinezii au o zicătoare: „Mânia este vântul ce stinge lampa minții”. Așadar: 1) Înainte să reacționezi, fă o plimbare. Așa se arde adrenalina în exces și este un lucru mai eficient decât fierberea. Te ajută și să gândești mai clar și să gestionezi lucrurile așa încât să nu regreți. „Cine este iute la mânie face prostii” (Proverbe 14:17). 2) Recunoaște lucrurile pe care nu le poți controla. Nu poți controla atitudinile și faptele altora și nu poți prevedea evenimente precum anularea zborurilor și ambuteiajele. „Ce ar trebui să fac?” întrebi tu. Numără-ți binecuvântările, mai ales faptul că Îl ai pe Dumnezeu, ai mântuire, sănătate, familie, loc de muncă și o mașină care te duce acolo, etc. 3) Ai grijă unde izbucnești. E una să fii mânios; și e cu totul altceva să „dai drumul la supapă” în momentul nepotrivit. „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte” (Proverbe 29:11). E bine      să-ți împărtășești sentimentele cu cei în care ai încredere și care nu sunt țintele mâniei tale. Ai grijă, cuvintele tale ți se pot întoarce și te pot mușca! 4) Stai la distanță de oameni mânioși. Biblia spune: „Nu te împrieteni cu omul mânios” (Proverbe 22:24). Mânia, la fel ca bucuria și mulțumirea, este contagioasă, așa că stai la distanță de ei şi să nu fii unul dintre ei.

„Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre” (Luca 21:19)

     Când Dumnezeu te face să aștepți pentru ceva anume mai mult timp decât ţi-ai închipuit tu, El te învață ce este răbdarea. Emoțiile tale sunt asemenea unui cal sălbatic – trebuie să fie îmblânzite. „Aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36). Nerăbdarea te va face pe tine și pe cei din jur nefericiți, dar nu-L va grăbi pe Dumnezeu. El lucrează conform propriului Său plan și calendar: „la vremea potrivită, vom secera” (Galateni 6:9). „Vremea potrivită” este „vremea lui Dumnezeu”, nu a ta. Tu te grăbești, dar El nu se grăbește. El nu se grăbește, pentru că urmăreşte doar binele tău. Poate tu nu știi ce face, dar El știe cu siguranţă. Și asta trebuie să fie suficient de bun pentru tine. Momentul lui Dumnezeu pare a fi treaba Lui. El nu întârzie niciodată și de obicei nici nu ajunge mai devreme. El ia fiecare oportunitate pentru a dezvolta în tine roada răbdării. Dar și alte roade se dezvoltă în tine. Există mai multe lucruri care trebuie să ajungă la linia de sosire în același timp cu tine pentru ca tu să câștigi cursa. Potențialul tău extraordinar fără caracter nu-l glorifică pe Dumnezeu. Dacă ar fi să ai un mare succes și totuși să fii arogant și dur cu oamenii, lucrul acesta nu ar fi pe placul Domnului. Așadar, când o iei înainte  într-un domeniu, El îți blochează avansarea ferm, dar cu blândețe, până când ceilalți te ajung din urmă. Nu apreciezi nimic din toate astea decât atunci când se întâmplă, dar mai târziu îți dai seama ce dezastru ai fi făcut dacă lucrurile s-ar fi făcut după calendarul tău și nu după al lui Dumnezeu.

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa” (Geneza 2:24)

     A fi un părinte sănătos necesită găsirea combinației de autonomie adecvate pentru fiecare dintre copiii tăi. Unii copii se distanțează mai devreme, alții mai târziu; unii au tentative mărunte, alții se avântă cu încredere spre prăpastie. Nu există copii „buni” sau „răi” când se vorbește de acest aspect, ci doar copii mai mult sau mai puțin curajoși. Ca părinte, descoperi din practică și din greșeli ce funcționează cel mai bine pentru tine și copiii tăi. Critica, controlul, amenințarea cu încarcerarea, cicălelile, sentimentul de rușine, etc. sunt trecătoare, neproductive și sunt un semn că ți-ai pierdut autoritatea ca părinte. Lucrurile acestea doar le intensifică instinctul de a-și lua zborul sau îi face să se simtă nesiguri, ca și cum nimeni nu este la cârmă. A pretinde că „te-ai organizat” ca părinte este un joc bine intenționat, dar costisitor. Nu te lăsa intimidat de ideea de a fi cinstit și transparent cu copiii tăi. Este mai puțin stresant pentru amândoi și este mult mai eficient. Copiii știu că nu sunt perfecți – și știu că nici tu nu ești perfect. Așa că nu te teme să spui: „sunt în procesul învățării de a fi părinte, așa cum și tu înveți să fii copil. Am nevoie de ajutorul tău să devin un părinte bun, să descopăr ce merge pentru amândoi și să te ajut și pe tine să fii un copil bun. Ești dispus să faci parte din echipă și să învățăm împreună?” Acest fel de sinceritate atrage un răspuns pozitiv. Este totodată și un bun model pentru ei, învățându-i să fie și ei smeriți și cooperanți. La fel cum antrenorul și jucătorii sunt uniți, concentrează-te să câștigați împreună și să învățați să deveniți mai buni, nu să fiți în competiție sau să vă dominați unul pe altul. Succesul sau eșecul ca familie stă în învățare și creștere!

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa” (Geneza 2:24)

     Nu poți împiedica întotdeauna rănirea copilului tău. „În lume veţi avea necazuri” (Ioan 16:33). Fie va suferi și va învăța să se confrunte cu realitatea, fie se va sufoca în coconul tău, fără să devină  vreodată matur – o rană mult mai tristă și mai dureroasă și istovitoare. Ce implică faptul de a-i da copilului tău aripi? 1) Să înţelegi că fără autonomie, el nu va deveni niciodată un adult sănătos. Aceasta implică lucruri precum o gândire limpede, a fi responsabil pentru propriile decizii, a învăța din alegerile greșite cum să facă alegeri mai bune, a fi liber să facă greșeli și să plătească prețul învățării și a experimenta ce înseamnă să crești. 2) Nu trata nevoia lui de autonomie ca pe o dovadă că eșuezi ca părinte. Firește, dacă nu reușește să se distanțeze, trebuie să-ți pui la îndoială stilul tău de părinte! A-l face independent este Biblic și înseamnă să fii un părinte eficient. 3) Nu-i confunda distanțarea cu respingerea. El nu te abandonează, ci avansează el. Nu este o dovadă de nemulțumire sau egoism sau răzvrătire; e oportunitatea lui din lumea reală de a-ți demonstra succesul ca părinte. Când nu dorește să participe la reuniunea de familie a unchiului, nu forţa lucrurile „pentru a salva familia de la dezintegrare”. Familia e menită să se împartă, la fel cum celulele se divid și se multiplică. Biblia spune că noi trebuie să „creștem, să ne înmulțim şi să umplem pământul” (Genesa 9:1). Nu se poate să rămână în cuib și să-și împlinească destinul. Dă-i drumul și apoi aranjează-ţi lucrurile fără el!  Aceasta este responsabilitatea ta – nu să fii părinte la nesfârșit. Dă drumul funiei, încrede-te în Dumnezeu și copiii se vor întoarce pentru a-i vedea pe părinții „foarte de treaba”.