„Fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră” (1 Petru 1:15)

     Sfințenia nu este un subiect de care auzim prea mult în aceste zile. Așadar, ce înseamnă „să fii sfânt”? Mai întâi să înțelegem ce nu înseamnă: 1) Nu te izolează de lume, ci te protejează de influențele ei negative. 2) Nu este o tablă de marcaj care decide cine este aproape de Dumnezeu și cine nu este. Înseamnă să ai o inimă conștientă de slăbiciunile tale și să te rogi: „Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42:1). Sfințenia înseamnă să fii pus deoparte într‑un mod special și exclusiv, la fel ca la Cina Domnului, când pâinea și vinul sunt puse deoparte de utilizarea zilnică pentru a cinsti moartea lui Hristos. Sau sfânta căsătorie, când cei doi promit să fie credincioși unul altuia excluzându‑i pe toți ceilalți. Chuck Swindoll a scris: „Când eram proaspăt căsătorit  și lucram în Marină la opt mii de mile depărtare de soție, știam că Cynthia există. Puteam să‑i citesc scrisorile și ocazional, puteam să‑i aud vocea la telefon, dar nu o puteam vedea și nu o puteam atinge. Aveam doar amintirea momentelor petrecute împreună cu trei ani în urmă înaintea lui Dumnezeu, când un lucrător ne‑a declarat soț și soție, punându‑ne deoparte exclusiv unul pentru celălalt pentru tot restul vieții. Ne‑am căsătorit în 1955, dar indiferent cât timp a trecut de atunci, am rămas împreună și ne‑am dedicat unei uniri sfinte a vieților noastre. O relație intimă cu o altă femeie ar rupe această relație sfântă, acea unitate exclusivă. Amintirea acestui fapt m‑a ajutat să rămân credincios în lunile în care  am fost despărțiți și încă ne ajută după patruzeci și unu de ani!”

„Slujiți‑vă unii altora în dragoste” (Galateni 5:13)

     Jacques Cousteau, faimosul explorator francez, a spus: „Dacă un om, din orice motiv, are posibilitatea de a duce o viață extraordinară, nu are nici un drept să o țină pentru el”. Domnul Isus a trăit în felul acesta. El a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi” (Ioan 10:11). Pentru a fi ca El, trebuie să trăiești pentru ceva care este mai presus de propriile tale interese. În cartea sa: ’’Half Time: Changing Your Game Plan from Success to Significance (Prima repriză: schimbarea tacticii de joc de la succes la semnificație)’’, autorul Bob Buford spune: „Prima jumătate a vieții are de‑a face cu dobândirea și achiziționarea, cu învățarea și câștigarea. A doua jumătate este mai riscantă deoarece are de‑a face cu viața de dincolo de imediat”. Prin asta el se referă la viața trăită pentru o cauză mai mare decât tine însuți, pentru alții și mai presus de tine. Marii oameni din Scriptură nu au fost mari datorită a ceea ce au câștigat și au deținut; ei au fost mari deoarece s‑au dăruit pe ei înșiși oamenilor și cauzelor care au dăinuit mai mult decât ei. Visul lor a fost să facă ceva spre folosul altora. Numai o mică minoritate de oameni sunt capabili să stea aproape de visul lor pentru a aduce o schimbare și sunt dispuși să renunțe la tot pentru a face ca acel vis să devină realitate. Despre astfel de oameni nu se va spune niciodată atunci când mor că a fost ca și cum ei nu ar fi trăit. Visul lor trăiește după ei pentru că ei au trăit pentru alții. Și în viața trăită pentru alții și nu pentru ei înșișiau găsit cea mai mare bucurie și împlinire. Poetul a scris: „Alții, da, Doamne, alții; Acesta să fie mottoul meu. Ajută‑mă să trăiesc pentru alții, ca să pot trăi pentru tine”.

 

„Dorea să moară” (1 Împărați 19:4)

     Uneori, după ce „dai tot ce ai mai bun”, ajungi să fii complet secătuit. Să ne uităm la Ilie. Dumnezeu l‑a folosit pe muntele Carmel să cheme foc din cer peste proorocii lui Baal. Totuși, el s‑a pierdut în fața amenințărilor Izabelei. Fugind ca să‑și scape viața, el „a șezut sub un ienuper, și dorea să moară, zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia‑mi sufletul”. În clipa în care concentrarea s‑a mutat de la Dumnezeu la dușmanul lui, el s‑a simțit copleșit. Așa că Dumnezeu i‑a vorbit din nou. De data aceasta nu i s‑a arătat într‑un mod spectaculos. Ci i‑a vorbit printr‑un „susur blând și subțire” (v. 12), luându‑l deoparte ca să se odihnească și să petreacă timp cu Dumnezeu. Data următoare când poporul l‑a văzut pe Ilie, el era din nou pe culme din punct de vedere spiritual. Așadar, răspunde la această întrebare: s‑a mutat concentrarea ta de la Dumnezeu la toate „lucrurile pe care trebuie să le faci”? Dacă e așa, trebuie să iei o pauză și să petreci timp cu Dumnezeu. Când El te cheamă să stai deoparte și să te odihnești, fă‑o! VicPentz spune: „Nici un eșec nu este mai mare decât succesul fără de Dumnezeu”.Două mari pericole în calea oricărui succes sunt: În primul rând, să petreci prea mult timp ascultând parantezele altora. În al doilea rând, să presupui că ai ceea ce‑ți trebuie ca să reușești pe cont propriu. În consecință, te deconectezi de la Dumnezeu, care este sursa puterii tale. David a spus: „Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem?” (Psalmul 27:1). Lipsa fricii este nebunie dacă nu are la bază credința în Dumnezeu. Și încă un gând: Dumnezeu l‑a trimis pe Elisei să‑l asiste pe Ilie și El poate trimite persoana potrivită să te ajute și pe tine. El știe ce să facă pentru a te pune din nou în mișcare. 

„Nu” să fie „nu” (Iacov 5:12)

     Când nu înveți să spui nu, ajungi să nu te mai placi și să nu‑ți mai placă nici oamenii cărora dorești să le faci pe plac. În unele cazuri, ne este greu să o spunem deoarece ne temem ca lumea nu ne va mai agrea. În alte cazuri, credem că pentru a fi „un bun creștin” trebuie să spunem da de fiecare dată. Domnul Isus a spus: „”nu” să fie „nu” ca să nu cădeți sub judecată” (v. 12). Numai când ai curajul să spui nu, te vei maturiza, vei putea să te adresezi propriilor tale nevoi neîmplinite și vei începe să te respecți. Și cu timpul, și ceilalți te vor respecta. Așadar, fă aceste trei lucruri: 1) Gândește înainte de a răspunde! Dacă trebuie, spune: „Pot să mă gândesc puțin?” Nu‑ți lua angajamente fără a te consulta cu Dumnezeu, cu agenda și cu familia. „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s‑o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată” (Iacov 1:5). 2) Când ți s‑a umplut paharul, spune‑o.! Faptul că răspunzi așa‑numitelor urgențe cauzate de planificarea deficitară a altora  nu‑ți va face bine nici ție, nici celuilalt. Limitează lucrurile cărora le spui da, dar ține‑te de ele. Nu accepta prea multe lucruri doar pentru că te simți presat, vinovat sau indispensabil. Vei descoperi că ești indispensabil doar până când spui nu ‑ sau atunci când mori. 3) Ține cont de darurile tale. Dumnezeu ne‑a dăruit fiecăruia dintre noi talente unice. Dacă ar fi să alegi între cântatul în cor și un loc în comitetul responsabil cu partea financiară, mergi acolo unde darurile tale vor fi folosite cel mai bine. Lucrul acesta e mereu ușor? Nu, dar dacă nu înveți să‑l faci, ajungi să investești prea mult timp și energie în ceea ce pare urgent și neglijezi ceea ce este important.

„lasă‑ți darul acolo înaintea altarului, și du‑te întâi de împacă‑te cu fratele tău” (Matei 5:24)

     Uneori singura cale prin care poți trece peste sentimentele rănite este să cauți împăcare. Și dacă ești dispus, Dumnezeu te va ajuta să o găsești. George Eliot a scris: „O, inexplicabilul confort de fi împăcat cu cineva; să nu trebuiască nici să‑ți cântărești gândurile, nici să‑ți măsori cuvintele, ci să le reverși în afară, așa cum sunt ele, grâu și neghină laolaltă, știind că o mână credincioasă le va lua și le va cerne, va păstra ce merită păstrat și apoi, cu o suflare plină de bunătate, va face restul să dispară”. Un profesor universitar care preda un curs despre marele preț al neiertării, a cerut fiecărui student să aducă o plasă de cartofi. Pentru fiecare persoană pe care refuzau să o ierte, ei trebuiau să aleagă un cartof și să scrie pe el data alături de numele persoanei. Apoi, timp de o lună, fără excepții, ei trebuiau să ducă plasa cu cartofi oriunde mergeau. După ce au cărat acele plase o vreme, fiecare student a început să‑și dea seama ce mare greutate ducea și cantitatea de energie consumată pentru a se concentra asupra plasei deoarece trebuiau să aibă grijă să n‑o uite pe unde umblau. În cele din urmă, când cartofii au început să putrezească și să miroasă urât, ei și‑au dat seama că singurul lucru înțelept pe care trebuiau  să‑l facă era să scape de ei. Domnul Isus a spus: „Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor ce le veți ține vor fi ținute” (Ioan 20:23). Ți‑ar plăcea ca Dumnezeu să te ierte în aceeași măsură în care tu îi ierți pe alții? Dacă acest gând te face să te simți inconfortabil, fă ceva!

„Urechea care aude, și ochiul care vede, și pe una și pe celalt, Domnul le‑a făcut” (Proverbe 20:12)

     Dr. Howard Hendricks, expert în creșterea bisericii, a fost odată rugat să pună un diagnostic unei biserici a cărei membralitate era în declin. După ce a participat la servicii timp de mai multe săptămâni, el s‑a întâlnit cu comitetul și a spus: „Puneți un gard în jurul bisericii și percepeți o taxă de intrare ca lumea să vadă cum se făcea biserica în anii 1950”. Cu alte cuvinte, sunteți iremediabil în urmă! Când este în joc eu‑l nostru, avem tendința de a da un calificativ pozitiv lucrurilor, în timp ce ignorăm exact dovezile contrariului. Pericolul este că în timp, pierdem din vedere ceea ce se întâmplă de fapt în jurul nostru. Liderii buni refuză să facă asta; ei sunt neobosiți în căutarea cunoașterii scorului. Ei scot din rădăcini informațiile greșite și refuză să‑i răsplătească pe cei ce le produc. Făcând astfel, ei creează o cultură transparentă bazată pe ce are loc și pe ce nu are loc. Pentru a da asigurări că trăiesc în felul acesta, ei trăiesc după aceste șapte porunci: 1) Să nu te prefaci ! 2) Să nu te faci că nu vezi ! 3) Să nu exagerezi ! 4) Să nu nimicești purtătorul veștilor rele.! 5) Să nu te ascunzi în spatele cifrelor! 6) Să nu ignori critica constructivă ! 7) Să nu te izolezi ! A încerca să progresezi în timp ce te faci că nu vezi realitatea e ca și cum ai călca pe apă; nu durează decât o clipă. În cele din urmă te îneci. Fie că e vorba de biserica ta, de afacerea ta sau de viața ta personală, fii dispus să te confrunți cu adevărul indiferent cât e de dureros. Și dacă nu‑ți place ce vezi ‑ începe să schimbi situația.

„Necazul aduce răbdare” (Romani 5:3)

     Cum îți poți dezvolta răbdarea? Prin necazuri! Când sinceritatea ta pare să treacă neobservată, când strădania ta pare să rămână nerăsplătită, când bunătatea ta este primită fără mulțumiri, când oferi o mână de ajutor care e ignorată, când până și dragostea este refuzată ‑ atunci strălucește răbdarea în toată frumusețea ei. Pavel scrie: „necazul aduce răbdare”. Ai văzut acest principiu funcționând în dezvoltarea copiilor. Un copil, ocrotit și protejat în exces, poate crește și poate ajunge un molâu lipsit de ambiție și de curaj, sortit eșecului. Un altul, lăsat să‑și ducă singur luptele, să se zbată, să învețe din încercări și greșeli, va crește și va ajunge la o maturitate aproape perfectă. Același principiu se aplică vieții creștine când îți dai seama că fiecare furtună aduce binecuvântările ei și fiecare încercare este urmată de răsplătirile ei. Să ne uităm la trei beneficii practice ale răbdării: Primul, răbdarea aduce nădejde. „Tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învățătura noastră, pentruca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde” (Romani 15:4). Al doilea, răbdarea produce roadă spirituală. „Sămânța, care a căzut pe pământ bun, sunt aceia cari, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într‑o inimă bună și curată, și fac roadă în răbdare” (Luca 8:15). Al treilea, prin răbdare primești ce ți‑a promis Dumnezeu. „Să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele” (Evrei 6:12).

„Fiind rânduiți mai dinainte, după Hotărârea Aceluia” (Efeseni 1:11)

     W. A. Criswell a scris că înainte ca vreo piatră să fie așezată temelia Catedralei Sf. Pavel, Sir Christopher Wren a văzut totul în mintea sa. Înainte să lovească cu dalta în marmură, Michelangelo l‑a văzut pe puternicul Moise și și‑a făcut un scop din asta în inima lui. De ce ar trebui să ne surprindă că designerul și arhitectul universului are un plan și un scop pentru creația Lui? Psalmistul a spus: „Tu m‑ai țesut în pântecele mamei mele” (Psalmul 139:13). Înainte să fii măcar conceput, Dumnezeu s‑a gândit la tot ce‑ți poate afecta viața, inclusiv la „vremurile și împrejurările” (Daniel 2:21), deciziile liderilor politici (Proverbe 21:1) și cât de mult păr vei avea (Luca 12:7). Gândește‑te la lucrul acesta când nu‑ți stă bine părul! Dr. Robert Jeffress spune: „Planul lui Dumnezeu nu include doar circumstanțele pe care nu le putem controla, dar și pe cele despre care presupui că le controlezi. Poate crezi că deții controlul asupra timpului tău, asupra șoselei pe care conduci spre casă, asupra lucrurilor pe care le cumperi de la supermarket, dar Domnul „îndreaptă pașii omului” (Proverbe 20:24). Toate alegerile tale, nu doar cele bune. Dacă ai fost conceput într‑o relație pre‑maritală a doi adolescenți controlați de hormoni, într‑o aventură sau chiar în urma unui viol, după lecturarea Psalmului 139 mai poți spune că nașterea ta a fost un accident? Dumnezeu a folosit decăderea morală a altora pentru a‑Și duce planul la îndeplinire. Și dacă poate folosi greșelile altora spre bine, de ce suntem surprinși că El poate folosi greșelile noastre pentru a‑Și îndeplini scopul?       E un gând care face mintea să se sperie și unul care oferă speranță tuturor celor ce au greșit.

 

„Ne‑am săturat, și a mai rămas mult” (2 Cronici 31:10)

     Dr. Norman Vincent Peale era un tânăr lucrător în timpul Marii Recesiuni. Salariul său a fost redus de două ori. El spune: „Toți erau înfricoșați și deprimați. Afacerile dădeau faliment. Nimeni nu putea lua bani cu împrumut. Presiunea a devenit tot mai mare și pentru prima oară eram îngrozit. I‑am spus soției mele: „Suntem într‑o situație disperată. Nu ne putem plăti facturile. Ce ne facem?” Răspunsul ei m‑a uimit: „Începem să dăm zeciuială”. Eu am spus: „Cu ce? E imposibil”. „Nu imposibil”, a răspuns ea, „ci e esențial. O să supraviețuim cu nouăzeci la sută din salariu. Zeciuiala e un act al credinței și dacă avem credință cât un bob de muștar, nimic nu va fi imposibil”. A avut dreptate, am supraviețuit într‑adevăr. Banii nu au curs gârlă, dar ne‑au ajuns de fiecare dată. Mai mult, faptul că dădeam zeciuială mi‑a calmat temerile și mi‑a stimulat mintea. Există un rezervor invizibil al belșugului care se deschide când asculți de legea lui Dumnezeu”. Biblia spune: „Binecuvântarea Domnului îmbogățește, și El nu lasă să fie urmată de nici un necaz” (Proverbe 10:22). Abilitatea lui Dumnezeu de a binecuvânta nu depinde de ceea ce se întâmplă în economie. Când Îl onorezi cu zeciuiala ta și cu dărnicia ta, El va deschide „zăgazurile cerurilor, și … va turna peste voi belșug de binecuvântare. Și voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă, (lăcusta) și nu vă va nimici roadele pământului” (Maleahi 3:10‑11). În Vechiul Testament, când poporul lui Dumnezeu „a început să aducă darurile în Casa Domnului, noi am mâncat, ne‑am săturat, și a mai rămas mult”. De ce? Pentru că Domnul „a binecuvântat pe poporul Său”. Preferi să depinzi de economia omului sau de binecuvântarea lui Dumnezeu? Alegerea îți aparține!

„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic”  (Psalmul23:1)

     Dacă ai datorii și te îngrijorezi în privința locului de muncă: 1) Nu intra în panică!   Întoarce‑te spre sursa înțelepciunii depline și citește aceste cuvinte: „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic”. Repetă‑le de‑a lungul zilei. Lipește‑le pe oglinda din baie unde le vei vedea dis de dimineață. 2) Fă‑ți un inventar.! „Ia seama la turmele tale” (Proverbe 27:23). Mulți oameni nu știu câte datorii au și nici cât cheltuiesc. Fă‑ți o listă cu datoriile și cheltuielile fixe, stabilește‑ți ca scop să trăiești cu cât câștigi și pune deoparte pentru reducerea datoriilor. 3) Fii disciplinat.! Taie problemele de la rădăcină înainte ca ele să crească, învingând demonul satisfacției imediate. Când nu realizezi gravitatea situației tale financiare, ajungi să cheltuiești bani pe care nu‑i ai iar probabilitatea de‑a fi chibzuit iese din calcul. 4) Fii creativ! Când Dumnezeu a creat paradisul, El l‑a udat prin patru râuri, așa că începe să cauți alte surse de venit. Walt Disney a fost concediat de un mare ziar din lipsă de idei.  Profesorul de vioară al lui Beethoven l‑a catalogat drept irecuperabil ca și compozitor! E nevoie de credință pentru a vedea oportunitățile și de curaj pentru a învinge obstacolele. 5) Fii darnic! Vremurile grele sunt o perioadă nepotrivită ca să‑ți încetezi dărnicia față de Dumnezeu. În timpul unei foamete, o văduvă a dat slujitorului lui Dumnezeu, Elisei puțina hrană pe care o mai avea. Rezultatul? „Multă vreme a avut ce să mănânce, ea familia ei, și Ilie” (1 Împărați 17:15). E greu să explici acest lucru în mod rațional, dar dărnicia ta dă la o parte capacul rezervei lui Dumnezeu.