„Nu voi muri, ci voi trăi, şi voi povesti lucrările Domnului.” (Psalmul 118:17)
În zilele noastre, unii oameni trăiesc mai mult și se bucură de o mai bună stare de sănătate, așa că ar fi bine să luăm ce e bun din înțelepciunea lor și să le prețuim performanțele. Poate ai observat că spoturile publicitare de la televizor au ca țintă persoane din ce în ce mai tinere. De ce? La urma urmelor, un tub de pastă de dinți vândut unei persoane de optzeci de ani nu este la fel de profitabil ca unul destinat copiilor? Ideea că viața se oprește la vârsta de șaizeci sau șaptezeci de ani nu are niciun sens! Immanuel Kant a scris una dintre cele mai valoroase lucrări filozofice ale sale la vârsta de șaptezeci și patru de ani. La șaptezeci și cinci de ani, președintele Ronald Reagan era unul dintre cei mai puternici oameni din lume. Verdi a pus pe hârtie ultima sa operă „Falstaff”, la vârsta de optzeci de ani. Alfred Lord Tennyson avea tot optzeci de ani când a scris „Crossing the Bar”. Judecătorul Oliver Wendell Holmes a elaborat câteva dintre cele mai strălucite opinii ale sale la vârsta de nouăzeci de ani. Tițian a pictat faimoasa „Alegorie a Bătăliei de la Lepanto” la vârsta de nouăzeci și opt de ani. Noe avea peste șase sute de ani când a ieșit din arcă, și a ajutat apoi ca lumea și omenirea să reînceapă… Psalmistul David a scris două lucruri demne de luat în seama despre îmbătrânire: 1) „Ei (cei fără prihană) aduc roade şi la bătrâneţe…” (Psalmul 92:14) 2) „Nu voi muri, ci voi trăi, şi voi povesti lucrările Domnului.” (Psalmul 118:17). Când reflectorul se mișcă de la persoana ta la generația mai tânără, nu fi descurajat! Slujește cu credincioșie în umbră, știind că într-o zi, Dumnezeu te va răsplăti din plin pentru tot ceea ce ai făcut!