„Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine…” (Numeri 6:25)
Când studiezi viața lui Hristos, îți dai seama că pentru El rugăciunea nu a fost ceva ce i-a secat energia, ci ceva ce L-a umplut de energie. La fel poate fi și pentru tine, când vei ajunge să vezi fața lui Dumnezeu strălucind peste tine, în timpul dialogului și comuniunii tale cu El prin rugăciune. Când te întâlnești cu un critic care vrea să-ți prezinte opinia, îți pierzi energia. Dar când te întâlnești cu cel mai bun prieten, dobândești energie – iar Domnul Isus a spus: „…v-am numit prieteni…” (Ioan 15:15) Ai observat cum își vorbesc uneori îndrăgostiții, ca bebelușii? E ceva extrem de intim și de personal – și care poate surprinde în mod neplăcut o a treia persoană. Dar noi o facem pentru că e limbajul cel mai tandru pe care îl cunoaștem. Viața de rugăciune a Domnului Isus a dat dovadă de această profunzime. El l-a numit pe Dumnezeu „Ava”, un cuvânt aramaic ce se aseamănă cu „tati” sau „mami”. (Domnul Isus a vorbit în aramaică și anumite porțiuni ale Noului Testament sunt scrise în această limbă și nu în greacă). „Ava” era primul cuvânt rostit de un copil evreu, pentru că este foarte ușor de pronunțat. Când Domnul Isus era în prezența Tatălui Său, gingașa dragoste pe care o oferă adultul unui copil pentru a-i da putere, este ceea ce primea și El de la Tatăl Său. Iar tu poți avea aceeași experiență! Acesta este motivul pentru care Pavel a scris: „voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!” Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori…” (Romani 8:15-17) Scopul tău cel mai înalt în rugăciune ar trebui să fie părtășia profundă cu Dumnezeu.