„Vistierii ascunse, bogăţii îngropate…” (Isaia 45:3)
Când suntem stresați – și cine nu este, în zilele noastre? – printre primele reacții este apelul la cele mai recente cărți sau DVD-uri apărute despre „cum să…”, ori să ne întâlnim cu prietenii noștri creștini. Reimar Schultze observă: „În cel mai bun caz primim o frântură din ceea ce căutăm. Timpul petrecut vorbind despre Dumnezeu nu ține loc timpului petrecut cu Dumnezeu!” Uită-te la biserica ta și spune-mi dacă în toate cărțile religioase, în toate CD-urile și programele, există ceva care să ajungă la nivelul lui Enoh, Avraam, Moise și Noe. Însuși Dumnezeu a fost și va fi întotdeauna cea mai mare sursă de informații, inspirație, transformare și părtășie. Isaac medita pe câmp când „și-a ridicat ochii, și a văzut…” (Geneza 24:63). Când suntem singuri cu Dumnezeu, primim lumină… în clipele noastre de liniște, El pune înaintea noastră bogății spirituale – ascunse omului grăbit! Biblia spune: „După ce a dat drumul noroadelor, (Isus) S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte.” (Matei 14:23). Mulți dintre cei care veniseră să-L vadă pe Domnul Isus călătoriseră timp de câteva zile, și totuși El i-a îndepărtat – ca să Se poată ruga… Ca să fii singur cu Dumnezeu, trebuie să lași deoparte rude, prieteni, programe, oportunități ori opiniile altor oameni. Așa a făcut Domnul Isus! Mulţi s-au simțit jigniți, dar El nu S-a lăsat influențat de presiunea oamenilor. Isus a avut prioritatea părtășiei cu Tatăl ceresc, și a ascultat doar de vocea Tatălui! Poți să devii sclavul oamenilor, sau poți trăi după voia lui Dumnezeu. Nu poți să le faci pe amândouă! Dacă alegi a doua variantă, toți vor fi câștigați: din ființa ta va curge un izvor de apă vie, către ceilalți – și vei primi putere și tot felul de resurse de la Dumnezeu. El îți va descoperi „vistierii ascunse, bogăţii îngropate”