„V-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos…” (2 Corinteni 11:2)

     În vremurile Bibliei, logodna însemna mult mai mult decât un angajament: ea făcea parte din ritualul căsătoriei. Odată ce cuplul era logodit, cei doi erau considerați a fi una. Dar căsătoria nu se consuma decât după un an sau mai mult. În acel interval de timp, mirele construia noua lor casă, continua să-și curteze logodnica, încercând s-o cunoască și lăsând-o și pe ea să-l cunoască. Logodnica se pregătea și ea aflând tot ce putea despre viitorul ei soț pentru a-i putea fi pe plac în toate privințele. În cele din urmă, mirele își ducea mireasa în noua lor casă și își începeau viața de soț și soție. Așadar, care este scopul acestei ilustrații? Unul simplu: Biserica este mireasa lui Hristos și noi trebuie să tânjim după momentul în care se va consuma unirea noastră cu El, și când vom fi părtași la masa de nuntă a Mielului în ceruri (vezi Apocalipsa 19:7). Până atunci, Domnul Isus Își îndeplinește rolul, pregătindu-ne un loc, rugându-Se și mijlocind pentru noi, continuând să ne facă curte, să-Și reverse dragostea peste noi și să ne aducă la „cunoștința Lui” (Efeseni 4:13). Dar care este rolul nostru? Acela de a ne aduce aminte că modul în care ne trăim viața trebuie să Îl reflecte pe El. Niciun bărbat nu-și dorește să-și vadă soția completând cecuri false, angajându-se în conversații indecente, îmbătându-se în public sau flirtând cu alți bărbați. El dorește ca ea să se înfrâneze de la acele comportamente, deoarece o iubește și dorește ca ea să aibă o reputație bună. El dorește ca soția lui să fie o reflectare frumoasă a lui și a familiei. Cu alte cuvinte, logodna ta cu Hristos îți cere să nu mai trăiești pentru tine – ci pentru El!