TĂTICULE, ARATĂ-LE COPIILOR TĂI CĂ ÎI IUBESTI

„Tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el…” (Luca 15:20)

     Bill Havens, sportiv canoist, era aproape sigur că va câștiga medalia de aur la Olimpiada de la Paris din 1924. Însă cu doar câteva luni înainte de începerea jocurilor, a aflat că soția sa urma să aducă pe lume primul lor copil pe când el avea să fie plecat. Soția i-a spus că se descurcă singură, dar acel moment însemna pentru Bill o piatră de hotar pe care nu dorea s-o rateze. Așa că i-a surprins pe toți când a decis să rămână acasă. Și-a întâmpinat cum se cuvine fiul, pe Frank, venit pe lume la 1 august 1924. Cu toate că s-a întrebat adesea ce-ar fi făcut la Jocurile Olimpice, Havens a spus mereu că nu a regretat niciodată că a luat acea decizie. Și-a dedicat viața băiețelului său și i-a insuflat dragostea pentru canoe. Au trecut douăzeci și patru de ani, și Jocurile Olimpice s-au ținut în Finlanda. De data aceasta, fiul său Frank a fost ales să concureze la canoe. În ziua de după competiție, Bill a primit o telegramă de la Frank, în care scria: „Dragă tată, îți mulțumesc pentru că ai stat acasă în așteptarea nașterii mele. Mă întorc acasă cu medalia de aur pe care ar fi trebuit s-o câștigi tu!” Era semnată „Scumpul tău fiu, Frank”. Bill Havens a dorit ca toți ai săi să știe că familia este pe primul plan, indiferent ce s-ar întâmpla. Iar lucrul acesta l-a făcut să fie un erou în ochii unui copilaș pe nume Frank. Bill a înțeles că medaliile își pierd strălucirea, recordurile sunt doborâte și realizările sunt în scurt timp uitate. Aceste lucruri nu aduc mulțumire de durată. Ce ne poate aduce atunci adevărata, durabila mulțumire? Un răspuns: dragostea pe care o ai pentru copiii tăi, și dragostea pe care ei ți-o poartă. Domnul Isus a subliniat că și atunci când un copil rătăcește, dragostea unui părinte îl poate readuce pe cale. Faci parte dintre aceia care își neglijează familia? Dacă da, schimbă ceva numaidecât!