„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze” (Proverbe 22:6)

     Ca părinte, fie accelerezi, fie înăbuși darul copilului tău. Biblia spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (v. 6). Asta nu înseamnă că dacă îl așezi pe copil pe calea dreaptă el nu o va părăsi niciodată. Nu, mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 3:6). Așadar, ce vrea să spună acest verset? O altă versiune a traducerii Bibliei spune: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o învețe (și să-și păstreze darul sau aptitudinea)”. Să remarcăm cuvântul „aptitudine”. Ca părinte, tu ții arcul, iar copilul tău este săgeata. Așa că, roagă-te pentru ajutorul lui Dumnezeu ca să poți recunoaște calitățile și darurile copilului tău și îndreaptă-l spre „calea pe care trebuie s-o urmeze”. De fapt, Dumnezeu l-a pregătit pe copilul tău, stabilindu-i dinainte calitățile și l-a așezat pe o traiectorie, după care ți-a dat ție un proiect de cercetare pe o durată de optsprezece ani! Așadar, întreabă-te: „Ce îl diferențiază pe copilul meu?” Tendințele copilăriei anticipează deseori abilitățile maturității. Citește-le. Înțelege-le. Afirmă-le. Aplaudă-le. Gândește-te la viața lui Iosif. La șaptesprezece ani el a avut vise și vedenii în care el însuși era lider (vezi Geneza 37:2-10). Ca adult, a interpretat visele lui Faraon și a ajuns să conducă poporul  (Geneza 40-41). Când era doar un băiat, David a dat dovadă de două calități: curajul în luptă și talentul muzical. Mai târziu, a ucis un leu și un urs (vezi 1 Samuel 17:34-37). A fost un cântăreț la harpă înzestrat (vezi 1 Samuel 16). Luptele și muzica au dominat viața lui ca adult și sunt lucrurile pentru care este ținut minte și astăzi. Așadar, străduiește-te să înțelegi, să apreciezi și să canalizezi unicitatea copilului tău.