„Tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună…aceea să vă însuflețească” (Filipeni 4:8) 

     Dacă nu‑ți dorești schimbarea nu vei fi suficient de perseverent în urmărirea ei. Iar cheia unei perseverențe mai mari nu este neapărat să lucrezi mai mult la aceleași lucruri, ci să fii dispus să te schimbi. Ce să schimbi? 1) Gândirea. Ești convins că nu poți reuși? Descrii persoana ta și ceea ce faci în termeni negativi? Ți‑e teamă să începi pentru că nu sunt condiții favorabile? Încetezi să mergi înainte când nu ai resursele de care ai nevoie? Dacă este așa, trebuie să‑ți schimbi gândirea, să rupi ciclul gândirii negative. 2) Perspectiva. Ai o gândire pe termen scurt? Aștepți succesul în zile, săptămâni sau luni? Cu cât e mai mare sarcina ta, cu atât mai mult va dura. Așa că restrânge‑ți așteptările și fă‑ți o agendă mai rezonabilă; altfel vei trăi în frustrare și eșec. Nu asta e voia lui Dumnezeu pentru tine. Dorința lui Pavel a fost: „să‑mi sfârșesc cu bucurie calea” (Faptele Apostolilor 20:24). Dumnezeu dorește să experimentezi bucurie în atingerea scopului tău. 3) Căile tale. Cum merg lucrurile în viața ta personală și în viața ta de familie? Ești gata să te confrunți cu obiceiurile și amânările care stau între tine și reușita ta? Ce poți face astăzi ca să te apropii mai mult de izbândă ‑ indiferent de cât este de mic progresul? Autorul și editorul Robert Collier spune: „Succesul este suma micilor eforturi, repetate zi după zi”.

„I‑am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască” (Apocalipsa 2:21) 

     Pavel a spus bisericii din Efes: ” Știți că n‑am ascuns nimic din ce vă era de folos” (Faptele Apostolilor 20:20). Chirurgul îți salvează viața scoțând afară ceea ce te amenință iar Cuvântul lui Dumnezeu face exact același lucru. Una din avertizările lui Hristos către biserica din Tiatira a fost aceasta: „I‑am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! Iată că am s‑o arunc bolnavă în pat; și celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor” (Apocalipsa 2:21‑22). Când te îndrepți spre prăpastie, cineva care te iubește cu adevărat va încerca să te oprească. Și nimeni nu te iubește ca Domnul! Dar tu poți să Îi  ignori avertizările. Tatăl fiului risipitor l‑a primit din nou acasă, dar fiul tot și‑a pierdut moștenirea familiei. În fiecare zi pe care o trăiești adaugi o nouă cărămidă la construcție. Ce zidești? Într‑o zi, vei sta în fața tronului de judecată a lui Hristos. Pavel îl descrie: „focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, își va pierde răsplata. cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc” (1 Corinteni 3:13‑15). Poate prietenii tăi vor crede că neascultarea ta nu e mare lucru. Dar Dumnezeu, care cunoaște măsura pierderii tale îți va ieși în cale și îți va spune să te pocăiești câtă vreme mai ai timp. Astăzi, dacă El îți vorbește despre o anumită problemă, ascultă‑L și ia aminte!

 

„Îți voi vesti lucruri … pe care nu le cunoști” (Ieremia 33:3)

     În vremuri grele, avem tendința de a ne micșora așteptările. În consecință, ajungem să ne mulțumim cu mai puțin decât dorește Dumnezeu. Biblia pune o întrebare: „Este oare ceva prea greu pentru Domnul?” (Geneza 18:14). E ușor să răspunzi: „Nu!” Dar ceea ce faci după aceea dovedește dacă ai crezut sau nu lucrul acesta. Domnul Isus a spus: „Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceți” (Ioan 13:17). Pentru a umbla în fiecare zi în binecuvântările lui Dumnezeu trebuie să faci ceea ce‑ți spune El. Și poate El îți spune să faci ceva diferit! Problema este că ne atașăm de metodele care au funcționat în trecut și continuăm să apelăm la ele. Dar prin faptul că ne uităm mereu la ce ne este familiar Îl limităm pe Dumnezeu. El este mult mai mare decât orice metodă demonstrată și El nu este niciodată previzibil. Cuvântul Său spune: „Cheamă‑Mă … și îți voi vesti lucruri … pe care nu le cunoști”. O altă traducere a Bibliei spune: „Îți voi spune lucruri nemaipomenite care se vor întâmpla”. Ce ofertă! Când Dumnezeu a decis ca Moise să‑i scoată pe copiii lui Israel din Egipt, Moise nu a pus niciodată la îndoială abilitatea lui Dumnezeu, ci a pus la îndoială posibilitatea ca Dumnezeu să facă lucrul acesta prin el. Care a fost răspunsul lui Dumnezeu când Moise s‑a plâns că nu este un vorbitor bun? „Du‑te dar; Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce vei avea de spus” (Exod 4:12). Dumnezeu nu devine mai mare prin puterile tale și nici nu este inhibat de luptele tale. El dorește să facă prin tine mai multe lucruri decât ai experimentat până acum. Așa că să ai mari așteptări de la Dumnezeu și răspunde prin credință la tot ceea ce‑ți spune.

„Pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții” (1 Ioan 2:16)

     Ispita intră pe trei uși: „pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții”. Așa a intrat și în Grădina Edenului. „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit, și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat, deci, din rodul lui” (Geneza 3:6). Satana nu are trucuri noi, el doar îmbracă vechile ispite într‑o nouă înfățișare. „Pofta firii pământești” reprezintă tot ceea ce te face să intri în datorii fără chibzuință, ești gata să manipulezi și să încalci regulile. „Pofta ochilor” are de‑a face cu percepția. Până ajungi să vezi limpede, ai pierdut o relație frumoasă sau ai dat cu piciorul unei oportunități ca să privești în urmă și să spui: „Am fost nebun. Ce bine ar fi fost dacă aș fi așteptat”. „Lăudăroșia vieții” este cea mai subtilă și astfel cea mai periculoasă. Ai nevoie de un anumit grad de satisfacție pentru a răzbate în viață. Dar când mândria întrece măsura? Când începi să te lauzi singur; când Îl neglijezi pe Dumnezeu și când crezi să succesul tău este rezultatul propriului tău efort; când nu poți recunoaște că ai greșit; când ești dispus să mergi până la capăt, certându‑te și dând vina pe alții. Cel ce nu se poate pocăi nu poate fi restaurat. După aventura lui cu Batșeba, David a scris: „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită” (Psalmul 51:17).

 

„Fiecare este ispitit” (Iacov 1:14)

     Să remarcăm cele trei domenii în care Satana L‑a ispitit pe Domnul Isus: 1) Hrana cea de toate zilele „Poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini” (Matei 4:3). Aceasta se adresează uneia dintre cele mai mari temeri ale noastre ‑ că dacă nu avem grijă de noi înșine, nimeni nu o va face. Iar Domnul Isus spune: „Nu vă îngrijorați, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:31‑33). 2) Protecția. Satana L‑a dus pe Domnul Isus pe streașina Templului și I‑a zis: „Atunci diavolul L‑a dus în Sfânta cetate, L‑a pus pe streașina Templului, și I‑a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă‑Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta” (Matei 4:5‑6). Acest lucru se adresează unei alte mari temeri de‑ale noastre ‑ că Dumnezeu nu ne poate proteja. Satana șoptește: „Te afli pe culmea succesului, dar poți cădea cu ușurință în prăpastie”. Când începi să gândești astfel ‑ rostește această promisiune: „în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui” (Psalmul 27:5). 3) Poziția. „Diavolul L‑a dus apoi pe un munte foarte înalt, I‑a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor, și I‑a zis: „Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie.” „Pleacă, Satano” i‑a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să‑I slujești.” (Matei 4:8‑10). Nu e nimic rău să‑ți dorești provizii, protecție și poziție. Ispita e să încerci să le obții prin propriile tale puteri și spre propriul tău folos.

„Isus a fost dus … ca să fie ispitit” (Matei 4:1)

     Ispitirea lui Hristos în pustie răspunde la următoarele două întrebări: 1) Cine este ispitit? Toți! Dacă Domnul Isus a fost ispitit, și tu vei fi ispitit. Poți învinge ispita, dar nu poți alunga ispita prin rugăciune. Satana a încercat modalități diferite cu Domnul Isus și el va face același lucru și cu tine. Faptul că ești ispitit nu înseamnă că nu ești în voia lui Dumnezeu, ci înseamnă că Satana nu renunță la domnia lui în viața ta fără luptă. Lupta începe în clipa în care te hotărăști să‑L slujești pe Dumnezeu, iar atacurile vin asupra ta în fiecare zi. Așadar, „îmbrăcați‑vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ținea pept împotriva uneltirilor diavolului” (Efeseni 6:11). 2)  Când ești ispitit? Când ai un rol important în planul lui Dumnezeu ești o țintă prețioasă pentru diavol. Matei scrie: „Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul” (Matei 4:1). Dar să remarcăm ce s‑a întâmplat înainte de asta: „De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit afară din apă. Și în clipa aceea cerurile s‑au deschis, și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu        pogorându‑Se în chip de porumbel și venind peste El. Și din ceruri s‑a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (Matei 3:16‑17). Așadar ispita este un compliment; ea dovedește că umbli în voia Lui. După ce a fost ispitit, citim: „Isus, plin de puterea Duhului, S‑a întors în Galilea” (Luca 4:14). Și tu poți face la fel!

„Nu vă îngrijorați” (Matei 6:31) 

     Două lucruri îți vor fura pacea minții dacă le dai voie: 1) Trecutul. Cu toții facem greșeli. Biblia spune: „căci fiecare își va purta sarcina lui însuși” (Galateni 6:5). Cu toții ne luptăm în anumite domenii. Toți facem și spunem lucruri pe care dorim să nu le fi spus sau să nu le fi făcut. „Deci ce e de făcut?” întrebi tu. Roagă‑L pe Dumnezeu să te ierte, apoi crede că El va face ca lucrurile să se rezolve. El poate să facă lucrul acesta. El te poate ajuta să‑ți cureți greșelile și să crești învățând din ele. De exemplu, când spui ceva ce nu ar trebui să spui, în loc să te frămânți dacă ai ofensat sau nu pe cineva, roagă‑L pe Dumnezeu să înștiințeze acea persoană că ai avut inimă bună chiar dacă ai fost direct. Crede că Dumnezeu va lucra la inima acelei persoane și că‑ți va da har. În felul acesta nu va trebui să‑ți petreci următoarele zile simțindu‑te neliniștit sau să‑ți fie teamă când te întâlnești cu ea. 2) Viitorul. Dumnezeu nu va împlini nevoile zilei de mâine numai când va veni ziua de mâine. Așa că atunci când vei avea un atac de „dar dacă”, oprește‑te și gândește‑te la aceste cuvinte rostite de Domnul Isus: „Nu vă îngrijorați, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:31‑33). Victor Hugo a spus: „După ce ți‑ai terminat treburile zilnice, du‑te la culcare liniștit; Dumnezeu nu doarme!”

„Sporiți totdeauna în lucrul Domnului” (1 Corinteni 15:58)

     În Scriptură, cuvântul „a spori” înseamnă a fi plin ‘’de dă peste el’’. Astăzi ne vom uita la trei versete despre „spor” și vom vedea ce putem învăța: 1) Înmulțirea fărădelegii. „Din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci” (Matei 24:12). Cuvântul „fărădelege” înseamnă „nelegiuire”. Îți mai aduci aminte cum era viața ta înainte de a‑L întâlni pe Domnul Isus? Nu aveai limite. Erai condus de propriile impulsuri. Mergeai peste tot, făceai orice și spuneai tot ce aveai chef. Nu dorim să‑ți aduci aminte de trecut ca să te simți prost, ci ca să fii mulțumitor și ca să vezi cât de departe te‑a adus Dumnezeu. Și care a fost soluția lui Dumnezeu pentru problema păcatului tău? 2) Harul nemăsurat. „Unde s‑a înmulțit păcatul, acolo harul s‑a înmulțit și mai mult” (Romani 5:20). Harul lui Dumnezeu nu poate fi câștigat sau meritat. Și ăsta e un lucru bun, căci toți am fost falimentari din punct de vedere spiritual. Dar așa cum a spus Martin Luther: „Recunoașterea păcatului reprezintă începutul mântuirii”. Faptul că îți pare rău de păcatul tău te face să accepți harul lui Dumnezeu. Îți mai aduci aminte de ziua în care Domnul Isus te‑a găsit, te‑a salvat, te‑a adus în familia Lui și a turnat peste tine binecuvântările Sale? Cum trebuie să răspunzi tu unui asemenea har? 3) Sporind în lucrul Domnului. „De aceea, prea iubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică”. Ai fost mântuit ca să slujești! Când nu faci lucrul acesta, te simți ca un pește scos din apă. Așa că roagă‑te: „Doamne, astăzi mă dăruiesc Ție în întregime ca să fiu folosit în slujba Ta după cum crezi Tu de cuviință”.

„Să nu dați prilej diavolului” (Efeseni 4:27) 

     Satana este o forță cu care te vei lupta în fiecare zi. Și el este maestrul reinventării de sine. Biblia spune că el se poate transforma într‑un „înger de lumină”(2 Corinteni 11:14). Și deși înfățișarea lui poate fi atrăgătoare, intenția lui este întotdeauna „să fure, să junghie și să prăpădească” (Ioan 10:10). Ce să prăpădească? Pacea minții, destinul, relațiile tale, etc. Cum îl poți învinge? În două moduri: 1) Nu te teme de el ! „Domnul te va păzi de orice rău” (Psalmul 121:7). În Noul Testament citim de treizeci și unu de ori că în calitate de credincioși, noi suntem „în Hristos”. Deci pentru a ajunge la tine, Satana trebuie mai întâi să treacă de Domnul! 2) Nu‑i da prilej! „Nu dați prilej diavolului”. Satana nu poate ocupa nici un loc în viața ta dacă nu‑i deschizi ușa și nu‑i oferi un loc. Iar când Hristos este pe tronul inimii tale, nu mai este nici un loc pentru diavol. Dar nu este suficient să ai o inimă curată, ci trebuie să ai o inimă plină de duhul. Domnul Isus a spus: „Duhul necurat, când a ieșit dintr‑un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, și n‑o găsește. Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit. Și, când vine în ea, o găsește goală, măturată și împodobită. Atunci se duce și ia cu el alte șapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, și starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi” (Matei 12:43‑45). Cel mai bun mod de a înfrânge obiceiurile proaste este să le înlocuiești cu altele bune. Cel mai bun mod de a‑l învinge pe Satana este să‑L faci pe Isus Domnul vieții tale.

„Fii o pildă … în curăție” (1 Timotei 4:12)

     Acest cuvânt „curăție” se referă la acele lucruri care nu sunt poluate. Poluarea provoacă boală și moarte. Produsele de pe raftul magazinului pot fi frumos împachetate, dar când apare o boală provocată de alimente trebuie să mergem la sursă și să găsim problema. Care să fie oare? Neglijența, metodele cu costuri reduse care nu doar că permit boala, dar o și promovează. Să ne gândim la următorul lucru: o parte din lucrurile care ne amuză astăzi i‑ar fi șocat pe părinții și pe bunicii noștri. Să fie pentru că suntem mai iluminați? Privește în jurul tău și judecă singur! Câtă vreme a trăit sub autoritatea tatălui său, fiul risipitor a dus‑o bine. Dar aflat în căutarea iluminării și a distracției, el a ajuns la cocina porcilor. Da, el a fost iertat și reprimit în familie, dar a pierdut foarte mult în acest proces. Astăzi, politica, educația și divertismentul se luptă pentru mintea ta, pentru atenția ta și pentru loialitatea ta. Așadar, iată un verset la care trebuie să te gândești cu atenție: „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus” (Filipeni 2:5). Cu alte cuvinte, supune‑ți gândurile lui Dumnezeu. Dacă El este de acord cu ele ‑sunt bune. Pavel scrie: „Măcar că trăim în firea pământească, totuși nu ne luptăm călăuziți de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime, care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu; și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:3‑5). Dacă nu „răsturnăm” gândurile rele și dacă nu le supunem testului adevărului biblic, ele ne vor călăuzi în direcția greșită.