„Fii o pildă … în credință” (1 Timotei 4:12)

     Să ai credința necesară pentru a primi răspunsuri la rugăciuni este un adevăr important. Dar nu despre asta vorbește Pavel aici. El începe capitolul spunând: „unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare” (1 Timotei 4:1). El ne avertizează: „stați ancorați în adevăr, altfel veți fi duși de curentul greșelii”. Iată o statistică ce ar trebui să ne alarmeze: 90% din cei ce au ajuns să îmbrățișeze anumite culte au început prin a frecventa bisericile principale. Cum așa? Ei nu au fost înrădăcinați în adevărul Scripturii! Ei au fost ca omul care a fost întrebat: „Ce crezi?” El a răspuns: „Același lucru pe care îl crede biserica mea”. Când a fost întrebat: „Ce crede biserica ta?”, el a răspuns: „Același lucru pe care îl cred și eu”. Când a fost întrebat: „Ce credeți amândoi?” el a răspuns: „Amândoi credem același lucru”. Concluzie: el nu știa ce crede! Poate spui: „Dar Dumnezeu nu are mai multe adevăruri pe care ni le va descoperi”? Ba da. „Cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei” (Proverbe 4:18). Dar Dumnezeu nu distruge temeliile adevărului, ci clădește pe ele. Uneori învățătorii biblici care au parte de o descoperire nouă se poartă ca și cum „totul a început când am ajuns eu”. Asta înseamnă eu, nu ungere! Noi nu suntem chemați să fim degustători de experiență, ci degustători ai adevărului. Noi trebuie să onorăm lucrarea, dar trebuie să înțelegem că numai pentru că un predicator spune un lucru nu înseamnă că așa este. Locuitorii din Berea „au primit Cuvântul cu toată râvna, și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este așa” (Faptele Apostolilor 17:11). Trebuie să faci și tu la fel!

„Fii o pildă … în duh” (Luca 9:55)

     În vremurile Bibliei, evreii îi disprețuiau pe neevrei. De fapt ei îi numeau „câini”. Așadar când ucenicii Domnului Isus au intrat într‑un sat din Samaria ca să găsească găzduire pentru noapte, ei au fost refuzați. Cum au reacționat ucenicii? Cu înțelegere? Nici gând! „Au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer și să‑i mistuie, cum a făcut Ilie?” Isus S‑a întors spre ei, i‑a certat, și le‑a zis: „Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!” (Luca 9:54‑55). Verifică ce duh te însuflețește! Poți fi complet inconștient de atitudinea ta față de alții. Se poate chiar să folosești versete pentru a te justifica. Ucenicii au crezut că dacă Ilie a chemat foc din cer peste vrăjmașii lui pe Muntele Carmel, ei pot să‑i nimicească pe bieții samariteni. Uimitor! Hristos tocmai le‑a spus: „Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, și vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucurați‑vă în ziua aceea, și săltați de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer” (Luca 6:22‑23). Numai când citești Scripturile și te rogi Dumnezeu pune reflectorul Lui peste pornirile tale ascunse și te ajută să le corectezi. Deseori mimica de pe chipul tău are un impact mai mare decât cuvintele pe care le rostești. Poate ești arogant, și tu crezi că ești doar sigur pe tine. Poți fi insensibil și să crezi că de fapt spui adevărul. Când vine vorba despre „duhul” tău ai nevoie de o verificare atentă.

 

„Fii o pildă … în dragoste” (1 Timotei 4:12)

     Domnul Isus a spus: „Voi însă, iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb. Și răsplata voastră va fi mare, și veți fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun și cu cei nemulțămitori și cu cei răi” (Luca 6:35‑36). Astfel de cuvinte ne fac să ne punem pe genunchi, căci suntem mult prea deficitari în practicarea lor. Pastorul unei mari biserici spune că odată se afla într‑un lift cu un om beat care vomita. Pastorul abia a așteptat să coboare. Tot drumul spre casă nu a făcut decât să‑l critice pe acel om. În acea noapte, Dumnezeu i‑a vorbit și i‑a spus: „Tu ai râs de el, dar Eu l‑am iubit suficient de mult ca să mor pentru el”. Ai grijă ce atitudine ai! Același soare care topește untul face ca lutul să se întărească. Când ai de‑a face mereu cu problemele oamenilor, devii sau insensibil sau plin de compasiune. În ciuda dezamăgirii provocate de oameni, Domnul Isus nu și‑a pierdut niciodată simțul milei. Dragostea nu este un virus cu care te molipsești, este o atitudine pe care trebuie să o practici în fiecare zi. Și există o dimensiune divină a acestui fel de dragoste. „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne‑a fost dat” (Romani 5:5). Nu poți intra în străfundul propriilor tale emoții pentru a găsi o astfel de dragoste; poți doar să iei dragostea lui Dumnezeu care a fost turnată în inima ta și o poți împărtăși altora. Și dacă dorești să‑L slujești pe Dumnezeu cu toată inima apelează la sursa constantă a dragostei Lui.

 

„Fii o pildă … în purtare” (1 Timotei 4:12)

     Seneca, omul de stat roman, a spus: „Îmi guvernez viața și gândurile ca și cum lumea trebuie să vadă una și să citească alta”. Poți prezice întotdeauna ceea ce va face o persoană integră în două domenii: 1) În afaceri. Să‑i spui șefului „nu” nu este o mișcare prea bună în carieră. Dar când a avut de ales între carieră și convingeri, Daniel a refuzat să mănânce carnea oferită de rege deoarece reprezenta o încălcare a legii lui Dumnezeu (Daniel 1:8‑17). Iosif a refuzat să se culce cu soția șefului său (Geneza 39:6‑12). Elisei a refuzat banii unui om bogat în schimbul vindecării acestuia (2 Împărați 5:1‑16). Înțelegi ideea? 2) În familie. Noe și‑a salvat familia de la pieire prin faptul că a ascultat de Dumnezeu (Evrei 11:7). Și primul lucru pe care l‑a făcut când s‑a dat jos din arcă a fost să zidească un altar. Majoritatea dintre noi avem case, dar nu avem un altar al rugăciunii și lucrul acesta se vede! Lot, pe de altă parte, și‑a pierdut soția și ginerii din cauza influențelor distrugătoare ale Sodomei (Geneza 19:14‑26). Astăzi, probleme legate de caracter care ne alarmau cândva nu mai provoacă nici măcar o ridicare de sprâncene. Dar ar trebui. „Vă îndemn, deci, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12:1‑2).

„Fii o pildă … în vorbire” (1 Timotei 4:12)

     E frumos să spui: „Fii o pildă”, dar în ce domeniu anume? În următoarele câteva zile vom arunca o privire asupra acestor domenii: „Fii o pildă … în vorbire”. Întoarce‑te și citește ce‑i spune Pavel lui Timotei înainte de asta: „Nimeni să nu‑ți disprețuiască tinerețea, ci…”. Când vorbești, credibilitatea ta este în joc. Solomon spune: „Dacă vezi un om care vorbește nechibzuit, poți să nădăjduiești mai mult de la un nebun decât de la el” (Proverbe 29:20). Problema cu cuvintele este că odată ce sunt rostite, impactul lor este simțit fie în mod pozitiv, fie negativ ‑ și nu le poți lua înapoi! Poți să spui că‑ți pare rău, dar e posibil să trebuiască să‑ți rezidești credibilitatea față de persoana cu care ai vorbit sau despre care ai vorbit. Iată testul pentru cuvintele tale și este unul la nivel înalt: „Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele, și cugetele inimii mele, Doamne” (Psalmul 19:14). Poetul a scris: „O vorbă necugetată poate aprinde cearta; o vorbă plină de cruzime poate distruge o viață. O vorbă blândă poate netezi cărarea, o vorbă plină de bucurie poate însenina ziua. O vorbă spusă la timp poate reduce stresul, o vorbă plină de dragoste poate vindeca și poate binecuvânta”. Așadar, fie ca astăzi vorbele tale să zidească credința, căci oamenii se luptă cu îndoiala și teama. Fie ca vorbele tale să aducă alinare, căci oamenii au răni ce nu se pot vedea. Fie ca vorbele tale să ridice, căci oamenii sunt zdrobiți de critici și descurajare. Fie ca vorbele tale să fie liniștitoare, căci Dumnezeu a promis că te va binecuvânta dacă ești împăciuitor. Și fie ca vorbele tale să zidească caracterul; astfel oamenii se vor simți mai bine după întâlnirea cu tine.

 

 

„Fii o pildă” (1 Timotei 4:12)

     Andrew Murray a scris: „Dumnezeu nu are un dar mai prețios decât omul care trăiește ca o întrupare a voii Lui și îi inspiră pe cei din jurul lui prin credința în ceea ce poate face harul”. Când Pavel scrie: „fii o pildă”, el vrea să spună „fii un model”. Prima mașină a unei linii de producție este prototipul tuturor care vor urma. Croitorii studiază tiparul și apoi croiesc haina întocmai. Cuvântul ideal sună splendid și chiar așa este. Dar chiar dacă nu atingi idealul, acesta tot trebuie să fie scopul tău. Pavel a dorit de fapt să‑i spună tânărului Timotei: „Când Îl urmezi pe Isus, oamenii trebuie să vadă atât de mult din El în viața ta încât să dorească ca să‑L cunoască. Când vorbești despre credință, dovada ei trebuie să fie atât de convingătoare că să‑și dorească să trăiască și ei conform acesteia”.Poetul a scris: „Prefer să văd o predică decât s‑o ascult. Prefer ca cineva să meargă cu mine decât numai să‑mi arate drumul. Ochiul e un elev mai silitor și mai dispus decât urechea, un sfat bun te derutează, dar exemplele sunt mereu clare. Iar cei mai buni predicatori sunt cei ce trăiesc după crezurile lor, pentru că toți doresc să vadă binele pus în practică. Pot învăța repede să‑l fac dacă mă lași să‑l văd făcut; văd mâinile tale în acțiune, dar limba ta se mișcă prea repede. Iar predicile pe care le ții pot fi frumoase și adevărate; dar prefer să‑mi învăț lecția observând ceea ce faci. Căci poate nu te înțeleg pe tine, nici sfatul înțelept pe care mi‑l dai, dar nu este nici o neînțelegere când văd modul  în care te comporți și trăiești”.

 

„Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmul 40:8)

     Deseori, când începem ceva nou visăm să facem lucruri care vor schimba lumea și gândul de a trece la acțiune ne intimidează. Acesta este totuși încă un motiv de a începe cu pași mărunți. Nu încerca să ajuți pe toată lumea, ci încearcă să ajuți o persoană! Fă asta și cu timpul vei ajunge să trăiești ceea ce a descris sfântul Francisc de Assisi când a spus: „Începe prin a face ce e necesar; apoi fă ce e posibil; și apoi, dintr‑odată, faci imposibilul”. Chiar dacă nu ajungi niciodată să faci lucruri mari, poți găsi o mare împlinire făcând ce este bine. Nici o faptă bună nu e prea mică pentru a merita să fie făcută. Un lider scrie: „Nu am crezut că în clipa în care am început să doresc să fac ceva semnificativ pentru alții am făcut ceva semnificativ pentru mine! Acum înțeleg. Nu ar trebui să primim nimic fără să dăruim și nu putem dărui nimic fără să primim”. Adevărul e că visul tău nu e demn de viața ta dacă nu aduce binecuvântare altora. Președintele Woodrow Wilson a afirmat: „Nu te‑ai născut doar pentru a‑ți câștiga existența. Te‑ai născut ca să ajuți lumea să trăiască cu etuziasm, cu o viziune mai măreață, cu un simț mai ridicat al speranței și al realizării. Te‑ai născut ca să îmbogățești lumea și sărăcești dacă uiți această misiune”. O veche binecuvântare din Orientul Mijlociu spune: „Când te‑ai născut, ai plâns și lumea s‑a bucurat. Fie să‑ți trăiești viața așa încât la moarte, lumea să plângă și tu să te bucuri”. Lucrul acesta se va întâmpla negreșit dacă trăiești după adevărul din Scriptură: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!”

 

„Aceasta este ziua pe care a făcut‑o Domnul” (Psalmul 118:24)

     Dumnezeu este cel care stabilește numărul zilelor tale, dar tu hotărăști cum le petreci. Psalmistul a spus: „Aceasta este ziua pe care a făcut‑o Domnul: să ne bucurăm și să ne veselim în ea!” Ziua de ieri e ca un cec anulat, ziua de mâine e ca un bilet la ordin, ziua de astăzi e tot ce ai. Îți poți lua viața de la capăt astăzi dacă trăiești după aceste cuvinte: „Astăzi voi șterge din agenda mea două zile ‑ ieri și mâine. Ziua de ieri a fost pentru învățat; ziua de mâine va fi o consecință a ceea ce fac astăzi. Astăzi mă voi confrunta cu viața având convingerea că această zi nu se va mai întoarce niciodată, că va fi ultima șansă pe care o voi avea de‑a face tot ce depinde de mine deoarece nu am nici o garanție că voi vedea ziua de mâine. Astăzi voi fi suficient de curajos ca să nu las șansa să treacă pe lângă mine; singura mea alternativă va fi să reușesc. Astăzi îmi voi investi cea mai prețioasă resursă (timpul), în avutul meu cel mai însemnat, viața pe care mi‑a dat‑o Dumnezeu. Voi petrece fiecare minut cu un scop în minte, făcând din ziua de astăzi o oportunitate unică. Voi aborda fiecare obstacol știind că, având ajutorul lui Dumnezeu, îl voi depăși. Astăzi mă voi opune îndoielii și pesimismului și îmi voi însenina viața cu un zâmbet. Îmi voi păstra o credință puternică, nu voi aștepta decât ce este mai bun, îmi voi face timp să fiu fericit, voi considera fiecare sarcină o oportunitate de a‑L slăvi pe Domnul și îmi voi da toate silințele să las amprenta Lui în inimile celor pe care îi întâlnesc”. John Boykin a scris: „Timpul este viața ta ‑ nimic mai mult, nimic mai puțin. Felul în care îți petreci orele și zilele este felul în care îți petreci viața”. Așa că roagă‑te: „Doamne, ajută‑mă să profit la maxim de ziua aceasta”.

„și a lovit de trei ori; apoi s-a oprit” (2 Împărați 13:18)

     Când a fost amenințat de armata siriană, împăratul lui Israel s-a dus la profetul Elisei să ceară ajutor. Elisei i-a spus să ia niște săgeți și să lovească cu ele în pământ. Dar împăratul a făcut lucrul acesta numai de trei ori și s-a oprit. Așa că Elisei s-a supărat pe el și i-a spus: „Trebuia să lovești de cinci sau șase ori: atunci ai fi bătut pe Sirieni până i-ai fi nimici, acum îi vei bate numai de trei ori” (v. 19). Aceasta este o relatare despre o victorie parțială, despre ce s-ar fi putut întâmpla dacă împăratul ar fi investit mai mult. Vezi tu, nu e vorba numai de oportunitate – ci atitudinea care vine în întâmpinarea rezultatului este cea care îl determină. Dumnezeu îți va da șanse de câștig, dar dedicarea ta e cea care stabilește mărimea victoriei tale. Pavel scrie: „Slujiți-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor” (Efeseni 6:7). Trecerea timpului nu a însemnat nimic pentru Pavel pentru că se afla în misiune. „Eu nu țin numai decât la viața mea, … ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie … slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus” (Faptele Apostolilor 20:24). Oamenii care au un impact trăiesc cu acest gând în minte. Așa că: „Participi cu inima în ceea ce faci? Dai tot ce ai?”  Paul Hogan spunea „Secretul succesului meu este că m-am hotărât să fac mai mult decât pot și am făcut totul cât de repede am putut”. Viziunile nu vin fără un preț și nu sunt ușoare. Cu cât e mai mare viziunea ta, cu atât prețul e mai mare. Secretul împlinirii viziunii tale este să continui să acționezi!

 

 

„Nu l-ai ocrotit Tu pe el…?” (Iov 1:10) 

     Când Dumnezeu l-a lăudat pe Iov pentru integritatea lui, Satana a replicat: „Nu l-ai ocrotit Tu pe el ?  Dar ia întinde-Ți mâna, și atinge-te de tot ce are, și sunt încredințat că Te va blestema în față”. Așa că Dumnezeu i-a dat permisiunea să-l pună la încercare pe Iov, dar i-a trasat anumite limite referitoare la cât de departe poate să meargă (Iov 2:6). Există momente „când va năvăli vrăjmașul ca un râu” (Isaia 59:19) pentru a-ți ataca mintea, căsnicia, lucrarea și tot ce este născut din Dumnezeu în viața ta. Când se întâmplă așa, Isaia spune: „Duhul Domnului îl va pune pe fugă” (Isaia 59:19). Când simți că nu mai reziști și nu mai poți face față nici unui atac, Duhul Sfânt ridică zidul sângelui Domnului Isus și îi spune lui Satana: „Până aici, nu poți merge mai departe!” Pavel spune: „Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți” (2 Corinteni 4:8-9). În jurul tău există un zid de apărare. De asemenea, există o vreme a izbăvirii. „La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat” (2 Corinteni 6:2). Dumnezeu va pune piciorul în prag și va interveni. Psalmistul a spus: „strig către Tine cu inima mâhnită, și zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!” (Psalmul 61:2). Când ți se epuizează resursele și crezi că te scufunzi pentru ultima oară, Dumnezeu îți oferă un refugiu mai înalt decât circumstanțele tale, un loc unde te găsești sub protecție divină, iar dușmanul nu are jurisdicție. Tot ce trebuie să faci este să îți ridici ochii spre cer.