„va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup” (Matei 19:5)

     După ce s-au certat ore în șir, un cuplu trecea cu mașina în tăcere pe lângă un pășunat plin de catâri și măgari. Sarcastic, soțul a întrebat: „Rude cu tine?” Soția a răspuns: „Da, prin alianță”. Căsătoria a fost ideea lui Dumnezeu și a fost o idee bună. Reluând această temă, Domnul Isus a spus: „va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevastă-sa”. În căsnicie, „doi înseamnă cuplu, trei înseamnă deja mulțime”. Așadar, iată zece porunci pentru a fi o bună rudă prin alianță: 1) Iubește, cinstește și respectă cuplul. 2) Acordă-le independență, rezistând îndemnului de a le arăta „o cale mai bună” de a face lucrurile. 3) Fii loial și nu-i critica căci „cu ce judecată judecați, veți fi judecați” (Matei 7:2). 4) Nu căuta nod în papură. „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” (Matei 7:1). 5) Nu  sta mai mult decât ești binevenit și dă telefon întotdeauna înainte să apari la ei acasă. „Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine” (Proverbe 25:17). 6) Nu aștepta să te viziteze prea des. 7) Abține-te de la sfaturi pe care nu ți le-au cerut: „Nebunul își arată toată patima, dar înțeleptul o stăpânește” (Proverbe 29:11). 8) Nu spune că îți dorești nepoți decât dacă aceștia sunt deja pe drum.       9) Respectă-le gustul în materie de decorare a casei chiar și când diferă de al tău.               10) Roagă-te pentru ei zilnic și fără excepție. Dacă ești o rudă prin alianță care nu dorește să fie privită ca nefăcând parte din familie, trăiește după aceste porunci! 

„Doamne, deschide-i ochii să vadă” (2 Împărați 6:17)

     În al patrulea rând, trebuie să-ți împărtășești visul vizual. Numai când oamenii „îl văd” îl vor accepta. Oamenii sunt în căutarea semnificației; ei vor să se simtă parte a ceva mai mare decât ei înșiși. Autorul Studs Terkel a remarcat: „Majoritatea dintre noi așteaptă o chemare, nu un loc de muncă. Majoritatea dintre noi au locuri de muncă prea mici pentru spiritul lor”. Când un vis e cu adevărat măreț, toți au de câștigat. Datoria ta este să-i ajuți pe oameni să vadă care sunt aceste beneficii. Trebuie să-i ajuți să se conecteze la oportunitățile care li se oferă pentru creșterea personală și pentru împlinirea și creșterea stimei de sine. Trebuie să le oferi toate motivele să ți se alăture. Dacă nu le poți oferi suficiente motive legitime, atunci nu mai încerca de la început să-i recrutezi. Va fi un lucru ușor? Nu, niciodată nu e ușor. chiar și cei ce spun că doresc un vis deseori nu-l vor. Ceea ce doresc ei este rezultatul visului, nu costul necesar pentru a-l împlini. Uită-te la toate reclamele la diete. Oamenii văd imagini de dinainte și de după și le doresc pe cele de după. Dar dacă îți trăiești visul, practici integritatea și împlinești o parte din succes, oamenii vor vedea ce a făcut visul pentru tine și asta îi va face să și-l dorească și ei. Cum îți poți da seama că ți-ai împărtășit visul cu succes? Oamenii îl vor lua în posesie, vor face adăugiri și vor dori să-l facă mai mare chiar și mai bun. Când se întâmplă asta, visul tău devine mai mare decât tine sau decât echipa ta.

„Nici o Biserică n-a avut legătură cu mine în ce privește „darea” și „primirea” în afară de voi” (Filipeni 4:15)

     În al treilea rând, trebuie să-ți împărtășești visul din punct de vedere emoțional. Pavel a știut cum să facă asta: „Nici o Biserică n-a avut legătură cu mine în ce privește „darea” și „primirea” în afară de voi … umblu după câștigul care prisosește în folosul vostru” (v. 15-17). Fă-i pe oameni să se entuziasmeze în privința răsplătirii. Așa că prezintă-le visul din perspectiva lor! Ralph Waldo Emerson s-a zbătut, încercând să bage un vițel în grajd. Era gata să renunțe când o tânără servitoare irlandeză s-a dus la vițel, i-a băgat un deget în gură și vițelul, asociind senzația cu mama lui, a urmat-o pe fată în grajd. Nu merge să-i împingi și     să-i forțezi pe oameni. Dar dacă îi ajuți să simtă că vor avea beneficii personale, probabil vor merge cu tine. Oamenii fac lucruri din propriile lor motive, nu din ale tale. Iar motivele lor sunt aproape mereu legate de emoțiile lor. Nu-ți fie teamă să le arăți celorlalți sufletul tău. Oamenii îl urmează mai întâi pe visător și apoi visul lui. Poate vei reuși să le comunici ideea visului tău în câteva minute, dar va dura mult mai mult să-i convingi pe oameni de locul unde se află inima ta. Este nevoie de răbdare. Firește că ești entuziasmat, dar trebuie să-ți adaptezi ritmul la cadența mai lentă a celorlalți. Dacă alergi prea departe, îți vei pierde puterea de a-i influența. În general, oamenii au nevoie să audă o idee de cel puțin șapte ori înainte să o îmbrățișeze și să și-o însușească. Zece la sută din oameni sunt pionieri, șaptezeci la sută sunt coloniști, iar douăzeci la sută sunt antagoniști. Fă-ți un scop din a-i câștiga pe pionieri, a-i aștepta pe coloniști și din a-i lăsa pe antagoniști în urmă.

 

„Să fiți uniți în chip desăvârșit într-un gând și o simțire” (1 Corinteni 1:10)

     Pentru a-ți împlini visul, trebuie să știi cum să-l împărtășești altora. ªi pentru a face asta cu succes, trebuie să fii capabil să ai conexiuni cu ei în mod logic. Oamenii nu se implică în ceea ce nu cred. Deci, primul pas este să câștigi credibilitate. Dacă nu, nu vei putea merge mai departe. Cum poți face lucrul acesta? Prin comunicarea unei înțelegeri realiste a situației așa cum este ea astăzi. De fiecare dată când îți împărtășești viziunea, una din primele întrebări pe care le vor pune oamenii va fi: „Dar cum e cu…?” Dacă nu pun această întrebare cu voce tare, ei și-o pun în gând. și vor continua s-o pună până când le-ai rezolvat toate problemele. Asta înseamnă să fii foarte explicit când îți împărtășești visul și să nu te bazezi pe beneficiile lui pozitive până acolo că excluzi provocările. În al doilea rând, trebuie să oferi o strategie sigură în care să creadă. Dacă un vis pare prea mare și de neatins, oamenii se vor descuraja și-și vor pierde rapid interesul. Când marile vise sunt divizate în bucăți mai mici și diferite părți le sunt încredințate unor oameni talentați, sarcina pare mai ușor de îndeplinit și toate persoanele implicate vor avea un sentiment puternic al proprietății și al implicării. E o adevărată artă, comunicarea tuturor acestor aspecte în mod eficient, fără a te pierde în detalii sau a-i plictisi pe oameni. Trebuie să oferi suficiente informații pentru a-i mulțumi aproape pe toți, dar nu prea multe ca să-i pierzi. Toate acestea necesită competență, practică și ajutor din partea lui Dumnezeu. Dar pentru a-ți împărtăși visul altora trebuie să înveți să o faci.

„Răsplata voastră este mare în cer” (Luca 6:23)

     Citește aceste trei versete cu atenție: „El va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Matei 16:27). „Vei avea o comoară în cer” (Matei 19:21). „Ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți” (Luca 14:14). Dumnezeu ține evidența lucrurilor pe care le faci pentru El în fiecare zi. Ai mai mult de câștigat slujindu-l pe Domnul decât ți-ai imaginat. Da, El te va binecuvânta și te va răsplăti în această viață, dar nimic nu se compară cu ce te așteaptă în viața viitoare. Când știi lucrul acesta, deciziile simple, cum ar fi modul în care îți petreci timpul, cum îți cheltuiești banii și energia devin dintr-odată oportunități cu o mare promisiune. Odată ce înțelegi lucrul acesta, începi să trăiești cu o siguranță de nezdruncinat că tot ceea ce faci astăzi contează pentru veșnicie. ªi acest adevăr îți poate schimba viața în mai bine! Domnul Isus a spus: „Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, și vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucurați-vă în ziua aceea, și săltați de veselie” (Luca 6:22-23). Domnul Isus nu a dorit să spună că atunci când ești maltratat pentru El vei fi atât de bucuros că vei dori să sari în sus de bucurie. Nu, El a spus: „răsplata voastră este mare în cer”. Acele șase cuvinte arată de ce te poți bucura în cele mai rele circumstanțe. Vezi tu, există o legătură directă între ceea ce faci tu pentru Dumnezeu, pe pământ și ceva „mare” ce  va face El pentru tine în cer. Domnul Isus nu-ți cere să te bucuri de nefericire pentru El;  Dumnezeu spune că răsplata ta în cer, pentru anumite fapte de pe pământ, va fi atât de minunată încât simplul fapt că știi ce te așteaptă poate transforma modul în care trăiești acum. Poate de fapt să dea naștere unor izbucniri spontane de bucurie!

„Moartea este în oală!” (2 Împărați 4:40)

     Biblia spune: „Elisei s-a întors la Ghilgal, și în țară bântuia o foamete. Pe când fiii proorocilor ședeau înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare, și fierbe o ciorbă …”.  Unul din ei a ieșit pe câmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubețe sălbatice, până și-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea. Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!” ªi n-au putut să mănânce. Elisei a zis: „Luați făină.” A aruncat făină în oală și a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.” ªi nu mai era nimic vătămător în oală” (v. 38-41). Să observăm ce au aruncat în oală ca să contracareze efectul otrăvii: „făină”, care reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu, „pâinea vieții”. În loc să lași ca dezamăgirile tale să te facă acru, ia Scripturile. În loc să lași ca resentimentele să-ți infecteze atitudinea și să-ți otrăvească viața, întoarce-te la Scripturi și lasă-L pe Dumnezeu să-ți arate cum să le rezolvi. Nu lăsa experiențele proaste să-ți lase un gust amar în gură. Cine a fost amenințat în acea zi? „Fiii proorocilor”, cei cu un mare potențial, cei pe care Dumnezeu plănuia să-i folosească. Cum poți avea o inimă curată și un viitor sigur? Domnul Isus a răspuns: „Acum voi sunteți curați, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3).

„Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13:8)

     În al patrulea rând, o trezire a dragostei. Biblia spune: „Dragostea nu va pieri niciodată”. Oprește-te și gândește-te o clipă. Cam toate lucrurile din viață vor pieri, dar dragostea nu piere. Există o povestire drăguță despre o femeie care l-a întrebat pe soțul ei: „O să mă iubești când o să fiu bătrână?” El a răspuns: „Da, dragă”. Ea a întrebat din nou: „Dar o să mă iubești când o să am părul cărunt?” „Da, dragă, te-am iubit deja cu șapte culori diferite de păr, deci de ce m-aș răzgândi când o să ai părul gri?” Poate vei avea punctaj mare la calitatea moralei tale și poate ai toate doctrinele teologice la purtător, dar dacă nu-i iubești pe oameni – în toate circumstanțele vieții – ai eșuat acolo unde contează cel mai mult. Pavel scrie: „chiar dacă aș avea darul proorociei, și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. ªi chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr” (v. 2-7). Era nevoie de multă dedicare ca să fii fariseu. Viață trăită după Legea lui Moise cerea o disciplină incredibilă și dedicare. De ce i-a condamnat Domnul Isus pe farisei atât de des? Deoarece aveu lumină în mintea lor, dar nu aveau dragoste în inimă! Când noi, biserica, experimentăm o trezirea a dragostei, nu trebuie să facem reclamă; lumea va dărâma ușile ca să intre.

„Unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia” (2 Corinteni 3:17)

     În al treilea rând, o trezire a slobozenieii. Duhul Sfânt este binevenit în biserică? Ești receptiv la călăuzirile Lui? Nu e greșit să existe un program atâta vreme cât ești dispus să-L lași pe Dumnezeu să-L schimbe. Asta nu înseamnă că cineva se poate ridica în picioare pur și simplu și poate întrerupe predica pastorului. Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii. Poate spui: „Dar m-am simțit călăuzit de Duhul să fac lucrul acesta”. Chiar așa? Duhul Sfânt este un gentelman; El nu va vorbi prin tine când deja vorbește printr-un conducător ales de Dumnezeu. Dumnezeu lucrează prin structură. Dacă te îndoiești de asta, uită-te la cum a stabilit El cortul din pustie și templul lui Solomon. Au existat vremuri când prezența lui Dumnezeu a fost atât de puternică încât preoții nu puteau conduce serviciul ca de obicei; tot ce puteau face era să cadă cu fața la pământ înaintea Lui. ªi noi trebuie să ne rugăm și să primim bine astfel de vremuri. Dar slobozenia nu este o autorizare să faci ce dorești. Pavel discută despre problema libertății/autorizării prin următoarele cuvinte: „Fraților, voi ați fost chemați la slobozenie. Numai, nu faceți din slobozenie o pricină ca să trăiți pentru firea pământească, ci slujiți-vă unii altora în dragoste”. Libertatea pe care o aduce Hristos ne eliberează de nevoia de a ne „afișa” și în schimb ne învață să ne „slujim unii altora”. Pavel trage concluzia: „Unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia”. Poate spui: „Ce înseamnă lucrul acesta?” Înseamnă că atunci când L-ai făcut pe Isus Hristos „Domn”, El te eliberează ca să te bucuri de prezența Lui în biserică, acasă, în afaceri și în toate domeniile din viața ta.

„Cuvântul Tău este … o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119:105)

     În al doilea rând, o trezire după Lumină. Serviciul tău îți ia cam zece ore dintr-o zi, inclusiv transportul. Dormitul, mâncatul, spălatul și îmbrăcatul îți mai iau zece. Familia și hobbyurile, etc., justifică orele care au mai rămas. Astăzi, „un membru dedicat al bisericii” merge la biserică de trei ori pe lună. Să socotim. Din 168 de ore dintr-o săptămână, cam nouăzeci de minute sunt alocate creșterii spirituale – mai puțin de un procent! ªi care sunt rezultatele? Ignoranța spirituală și slăbiciunea. În bisericile din Statele Unite, divorțul e la fel de obișnuit ca în afara ei. Credincioșii au probleme la fel de mari cu pornografia ca necredincioșii. Rata alcoolismului și a dependenței este cam la fel. Un sondaj recent al postului ABC News a descoperit că în timp ce unele biserici au o creștere rapidă, mulți dintre nou-veniți au o „teologie eclectică”. Ei cred în înviere, dar cred și că reîncarnarea e OK. Ei cred că Dumnezeu îi călăuzește prin rugăciune, dar și prin horoscop. În timp ce musulmanii devotați se angajează să memoreze Coranul, creștinul de rând nu citește Biblia o dată pe săptămână. Oricât de tare s-ar strădui pastorul tău, hrănirea cu lingurița de la amvon și râgâitul la plecare nu te va face matur spiritual. „Cuvântul Tău … este o lumină pe cărarea mea”. Trebuie să pui Cuvântul lui Dumnezeu în capul listei cu „îndatoriri zilnice”. „Să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor … ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos” (Efeseni 4:14-15).

 

„Nu ne vei înviora iarăși…?” (Psalmul 85:6)

     În următoarele câteva zile vom discuta despre trezirea spirituală de care avem nevoie în biserică astăzi. În primul rând, o trezire a vieții. Adevărata trezire începe cu o recunoaștere cinstită a faptului că din punct de vedere spiritual am devenit plictisiți, uscați și chiar morți. Ezechiel descrie lucrul acesta astfel: „mâna Domnului a venit peste mine, și m-a luat în Duhul Domnului, și m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase … și iată că … erau uscate de tot … El mi-a zis: „Proorocește despre oasele acestea, și spune-le: „Oase uscate, ascultați cuvântul Domnului! … ªi pe când prooroceam, s-a făcut un vuiet, și iată că s-a făcut o mișcare, și oasele s-au apropiat unele de altele!.. . a intrat duhul în ei, și au înviat, și au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr” (Ezechiel 37:1-10). Viziunea lui Ezechiel ne învață următoarele adevăruri: a) Trezirea începe cu recunoașterea faptului că nu suntem un trup sănătos, unit și care funcționează. b) Serviciile noastre bisericești au devenit prea formale și seci. c) Trebuie să însetăm după Cuvântul lui Dumnezeu. Altfel trăim în negare, scuzându-ne și găsind justificări pentru starea noastră spirituală. Dumnezeu i-a spus lui Israel, care era un popor de agricultori: „Sămănați potrivit cu neprihănirea și veți secera potrivit cu îndurarea. Desțeleniți-vă un ogor nou! Este vremea să căutați pe Domnul, ca să vină și să plouă mântuire” (Osea 10:12). Să remarcăm elementele unei adevărate treziri: o accentuare a unei vieți neprihănite; manifestarea milei  unii față de alții; recunoașterea atitudinii noastre nepăsătoare și mândră față de păcat; strigătul după Dumnezeu în rugăciune susținută și din toată inima: „Nu ne vei înviora iarăși, ca să se bucure poporul Tău în Tine?”