„Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă…” (Exod 33:21)

     Dacă ai fost vreodată surprins de vreun uragan, atunci știi ce înseamnă să ai de-a face cu cea mai puternică forță a naturii pe care o poate cunoaște omul. Rafalele de vânt ating viteze de 250 km./h.; volumul de apă face ca nivelul acvatic să crească într-o oră cu vreo 13 cm; poate provoca valuri între 8-10 m. și până la înălțimea unui bloc cu 10 etaje… Poate rade de pe fața pământului un oraș întreg în câteva minute. Două componente ale uraganului prezintă un interes deosebit. Una dintre ele se referă la partea mai puțin intensă a uraganului, așa numitul „ochi” – acel miez relativ calm, unde presiunea scăzută a aerului atrage norii, iar ciocnirea acestora provoacă fulgerele. Ochiul este înconjurat de un așa-zis ”zid” al ochiului, unde aerul se ridică și se formează norii groși de ploaie. Spre deosebire de centrul mai puțin intens, partea exterioară, zidul, găzduiește cele mai puternice elemente ale uraganului, inclusiv vânturile cele năprasnice și ploile cele mai puternice. Dacă te-ai putea uita din spațiu la această forță a naturii, ai vedea cum cea mai puternică parte a uraganului se situează chiar lângă centrul lui, în timp ce miezul însuși rămâne relativ calm. Iată o lecție pentru fiecare dintre noi. Dumnezeu nu ne scapă de toate necazurile – sau cel puțin nu așa de repede pe cât ne-ar plăcea nouă să o facă – dar ne promite pacea în mijlocul necazurilor. Puțini oameni au avut mai multă bătaie de cap decât Moise. Menirea lui a fost să hrănescă, să conducă și să protejeze două milioane de oameni. Și indiferent cât de mult s-a străduit el, ei tot nemulțumiți au fost. Așa că într-o zi, Dumnezeu i-a zis : „Iatã un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă… te voi pune în crăpătura stâncii și te voi acoperi cu mâna Mea…” (Exodul 33.21-22) Dacă Îl rogi și te încrezi în El, Dumnezeu te va duce și pe tine în acel loc plin de pace, indiferent cât de puternică este furtuna prin care treci!